Initial am deschis calculatorul sa scriu cateva ganduri despre invierea Domnului Isus, numai ca intrand pe blog am avut cateva mesaje in casuta ( comentarii spre aprobare), si sincer unul din aceste mesaje am vrut sa il cititi si dumneavoastra. Ma bucur ca, desi eu nu am apucat sa scriu mai mult, deoarece nu mi-a permis timpul, totusi aceste cuvinte au venit la vremea potrivita, de-aceea am hotarat, si cred ca nu este cu suparare pentru persoana care l-a scris, sa il public pe blog ca sa poata fi citit mai usor.Mesajul este cat se poate de clar, de-aceea in randurile care urmeaza am sa il postez, dar nu inainte de a-i multumi persoanei care l-a scris si Domnul sa il binecuvinteze.
Da, este o mare bucurie pentru cei mantuiti atat moartea cat si invierea
Domnului Isus Hristos. In moartea Domnului Isus se ascund cele mai mari
taine ale lui Dumnezeu cu privire la mantuirea noastra. Planul de
salvare al lui Dumnezeu era ascuns in moartea Domnului Isus Hristos.
Aici sta biruinta noastra, aici e modelul omului cel nou dupa ingroparea
omului cel vechi, aici e ruperea pecetilor si stergerea zapisului ce
sta impotriva noastra, aici e pretul rascumpararii noastre, aici e al
doilea Adam care ne-a reabilitat la viata. Aici e inlaturarea vrajmasiei
dintre Dumnezeu si om. Aici s-a implinit prima profetie a lui Dumnezeu
cu privire la sarpe: "Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între
sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei
zdrobi călcâiul.” Aici s-a zdrobit capul si calcaiul...Aici Silo obtine
toiagul de carmuire de care va asculta toate popoarele, aici s-a deschis
drumul catre Tatal ceresc si catre Pomul Vietii. Aici Lumina Lumii(din
intunericul pacatului ) a lasat sa se vada calea si poarta spre
Imparatia Cerurilor. Aici s-a desfintat preotia trecant de la om la
Fiul lui Dumnezeu ca Mare Preot, aici e dovada si implinirea tuturor
jertfelor vechiului testament. Aici e dragostea adevarata. Aici e
sfarsitul Legii, aici e inceputul Legii Duhului de viata in Hristos
Isus. Aici incepe noul testament pentru care profetii din vechime au
facut o tinta a cercetarilor si cautarii lor staruitoare, să vadă ce
vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în
ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau
să fie urmate. Aici e actul, certificatul de Mantuitor obtinut, aici
s-a dezlegat boldul mortii facand posibila stramutarea sufletelor
credinciosilor lui Dumnezeu din locuinta mortilor in locurile ceresti ,
numite "sanul lui Avraam si sub altar". Aici s-a schimbat blestemul cu
binecuvantare si s-a luat cheile mortii si ale locuintei mortilor. Aici
Mielul junghiat si-a castigat un nume nou vrednic de lauda si de
inchinare, unde toata puterea i-a fost data in maini. De aici se intra
in Noul Canaan si se asteapta aducerea noului har. Si cred ca nu am
enumerat toate adevarurile care se ascund in moartea si invierea
Domnului Isus Hristos.
Nu stiu daca macar in zilele acestea veti auzii o predica care sa adanceasca (nu doar de suprafata) macar unul din aceste adevaruri. Apostolul Pavel a inteles mai bine ca noi toti laolalta aceste adevaruri din care a facut o tinta a s-a personala zicand printre altele: "Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;..." Despre aceste tinta cu 4 cunoasteri, cu 4 directii, nu se vorbeste astazi de la amvoanele bisericilor, decat in treacat si atunci de suprafata, la modul general. Ori Pavel nu era multumit cu superficialitatea de care suntem noi multumiti astazi. Fiindca el a inteles ca de aceste tinte este legata mantuirea sa, scrie un verset mai jos hotarat si categoric facandu-ne sa intelegem si noi rostul acestei tinte si cautari spunand cu gravitate: ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
Nu stiu daca macar in zilele acestea veti auzii o predica care sa adanceasca (nu doar de suprafata) macar unul din aceste adevaruri. Apostolul Pavel a inteles mai bine ca noi toti laolalta aceste adevaruri din care a facut o tinta a s-a personala zicand printre altele: "Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;..." Despre aceste tinta cu 4 cunoasteri, cu 4 directii, nu se vorbeste astazi de la amvoanele bisericilor, decat in treacat si atunci de suprafata, la modul general. Ori Pavel nu era multumit cu superficialitatea de care suntem noi multumiti astazi. Fiindca el a inteles ca de aceste tinte este legata mantuirea sa, scrie un verset mai jos hotarat si categoric facandu-ne sa intelegem si noi rostul acestei tinte si cautari spunand cu gravitate: ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
Iata ca mantuirea sau ajungerea la invierea din morti pentru mantuire nu
se atinge chiar atat de usor, asa cum cred si predica unii. In special
la evanghelizari se foloseste psihologia ridicarii mainii sus atunci
cand se pune intrebarea: cine din sala aceasta vrea sa fie mantuit, cine
vrea de astazi sa-si predea viata Domnului Isus, cine...? La urma
evanghelistul declara entuziasmat (de cate maini vede ridicate si pe
fondul unei melodii atragatoare in surdina ca) Domnul v-a scris numele
voastre in cartea vietii, numele celor care ati ridicat mana, a celor
care v-ati aratat dorinta prin ridicarea unei maini de al sluji pe El de
azi inainte.
Cu parere de rau aceste practici psihologice Domnul Isus si apostolii nu le-au folosit, nu sunt biblice si nu contin adevar. Aceasta este o bucurie de cele mai multe ori falsa. Nu stiu cati vor ramanea pana la botez din cei cu mana ridicata, dar chiar daca raman, raman niste crestini firesti in majoritatea cazurilor. Mai tarziu acesti crestini vor crea diverse probleme fiindca nasterea lor spirituala a fost una pshihologica si nu una cu durere, cu strapungerea inimii. Apostolul Pavel a accepat tepusul si nu fugea de durerea greutatilor care o aducea propovaduirea Evangheliei, starnind pretutindeni impotriviri. Astazi se merge cu propovaduirea evangheliei pe baza unui slogan: Dumnezeu e dragoste! Nu cumva sa trezesti constiinta fratilor, surorilor, sa le arati pacatul, falsul, sau starea caldicica a Laodicei in care zac. Nu cumva in urma ta, a mesajului tau, pastorul acelei biserici sa se simta prost caci invataura lui nu coincide cu a ta si astfel ii faci tulburare, adunarea va reactiona dur la mesajul tau si cu siguranta a doua oara nu mai esti invitat acolo. Pentru aceasta cei mai multi vor cauta sa vorbeasca generalitati, o predica omiletica, intelectuala, cu povesti si intamplari, cu punctul 1,2,3, avand un titlu pe care ascultatorii in urma auditului vor ramane doar cu el in memorie, eventual si cu vre-o intamplare. Vreau sa va spun dragi crestini care cititi acest mesaj ca aceasta forma de evanghelizare nu Duhul Sfant o are ca metoda, ci intelectul omului. In urma careia nu se varsa o lacrima, nu se striga un Aleluia! Si cu siguranta nu strapunge o inima impietrita care sa zica: vai de mine, ce sa fac sa fiu mantuit?
M-am abatut putin de la subiectul mortii si invierii Domnului Isus Hristos, facand lucrul acesta ca o paranteza, ca sa deosebin "stanga de dreapta", intrebuintand mintea noastra, judecand lucrurile acestea ca sa putem creste spiritual si sa nu mai fim copii la minte luati si dusi de orice val de invatatura. Apostolul Pavel aborda alt gen de evanghelizare. Acest gen nu-l gasim printre noi(decat foarte rar), fiindca ne-am dat invatatori dupa poftele noastre si pe acestia ii promovam. Urechile noastre vor sa auda lucruri placute nu invatatura sanatoasa a scripturilor. Si multi sunt cei care nici nu o cunosc.
Apostolul Pavel cum spuneam mai sus pentru a ajunge la invierea din morti si-a pregatit in modul cel mai serios pentru aceasta, atingerea tintei cu 4 directii. Nu stiu ce tinte aveti voi, dar cu siguranta printre multi crestini de astazi aceasta tinta a apostolului Pavel nu se gaseste pe lista prioritatilor.
Cu parere de rau aceste practici psihologice Domnul Isus si apostolii nu le-au folosit, nu sunt biblice si nu contin adevar. Aceasta este o bucurie de cele mai multe ori falsa. Nu stiu cati vor ramanea pana la botez din cei cu mana ridicata, dar chiar daca raman, raman niste crestini firesti in majoritatea cazurilor. Mai tarziu acesti crestini vor crea diverse probleme fiindca nasterea lor spirituala a fost una pshihologica si nu una cu durere, cu strapungerea inimii. Apostolul Pavel a accepat tepusul si nu fugea de durerea greutatilor care o aducea propovaduirea Evangheliei, starnind pretutindeni impotriviri. Astazi se merge cu propovaduirea evangheliei pe baza unui slogan: Dumnezeu e dragoste! Nu cumva sa trezesti constiinta fratilor, surorilor, sa le arati pacatul, falsul, sau starea caldicica a Laodicei in care zac. Nu cumva in urma ta, a mesajului tau, pastorul acelei biserici sa se simta prost caci invataura lui nu coincide cu a ta si astfel ii faci tulburare, adunarea va reactiona dur la mesajul tau si cu siguranta a doua oara nu mai esti invitat acolo. Pentru aceasta cei mai multi vor cauta sa vorbeasca generalitati, o predica omiletica, intelectuala, cu povesti si intamplari, cu punctul 1,2,3, avand un titlu pe care ascultatorii in urma auditului vor ramane doar cu el in memorie, eventual si cu vre-o intamplare. Vreau sa va spun dragi crestini care cititi acest mesaj ca aceasta forma de evanghelizare nu Duhul Sfant o are ca metoda, ci intelectul omului. In urma careia nu se varsa o lacrima, nu se striga un Aleluia! Si cu siguranta nu strapunge o inima impietrita care sa zica: vai de mine, ce sa fac sa fiu mantuit?
M-am abatut putin de la subiectul mortii si invierii Domnului Isus Hristos, facand lucrul acesta ca o paranteza, ca sa deosebin "stanga de dreapta", intrebuintand mintea noastra, judecand lucrurile acestea ca sa putem creste spiritual si sa nu mai fim copii la minte luati si dusi de orice val de invatatura. Apostolul Pavel aborda alt gen de evanghelizare. Acest gen nu-l gasim printre noi(decat foarte rar), fiindca ne-am dat invatatori dupa poftele noastre si pe acestia ii promovam. Urechile noastre vor sa auda lucruri placute nu invatatura sanatoasa a scripturilor. Si multi sunt cei care nici nu o cunosc.
Apostolul Pavel cum spuneam mai sus pentru a ajunge la invierea din morti si-a pregatit in modul cel mai serios pentru aceasta, atingerea tintei cu 4 directii. Nu stiu ce tinte aveti voi, dar cu siguranta printre multi crestini de astazi aceasta tinta a apostolului Pavel nu se gaseste pe lista prioritatilor.
Al cunoaste pe Domnul nu inseamna a cunoaste istoria lui. Istoria lui si
paganii o cunosc. A fi botezat, a avea sau a face chiar o slujba in
biserica, a avea chiar si daruri, intr-o zi s-ar putea chiar Domnul
sa-ti spuna asa cum anticipa El in Matei cap.7 incepand cu v.21. , Iar
in final sa zica: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine,
voi toţi care lucraţi fărădelege.” Asa ca mai bine sa departam
faradelegea acum pentr-ca la final de drum sa fim gasiti buni! Deci al
cunoaste pe Domnul inseamna mult mai mult. Nu poti sa zici despre cineva
ca il cunosti daca stai in preajma lui foarte putin si atunci cand o
faci foarte rar. Cand vi la Dumnezeu doar la pasti sau la „craciun”, sau
chiar poti veni dumineca de dumineca la biserica dar daca nu te-ai
intalnit personal cu El, daca nu are loc in viata ta un moment de
cotitura si o schimbare totala atunci pot sa-ti spun raspicat ca nu-lL
cunosti pe Domnul. Daca nu cunosti ce a facut El pentru tine (in
adancime) atunci nu poti sa faci pentru El decat ceva de suprafata. Insa
tu nu cunosti miezul si deci n-ai ajuns la dulceata. Pavel apostolul,
cu toate cunostintele si experientele avute cu Domnul a considerat ca
inca nu-L cunoaste bine pe Domnul si ca atare si-a propus aceasta tinta
dandu-si seama bine de necesitatea invierii din morti.
Bucurati-va! Acesta a fost primul cuvant rostit de Domnul Isus dupa inviere. (Matei 28:9) Despre ce fel de bucurie era vorba si cine are dreptul acesta sa se bucure? Cui l-a adresat Domnul? Lumii intregi sau doar apropiatilor Lui?
Toata lumea crestina sarbatoreste intr-un fel sau altul invierea Domnului. Toti se bucura intr-un fel: se transmit mesaje, cantari, urari, cadouri, etc. Diavolul e prezent si el in toate manifestarile crestine impletind nelegiuirea cu sarbatoarea. Multi dintre ai nostri sunt muscati cu aceasta si as da doar un exemplu aici sa dau: ouale "rosii". Dar tristetea te cuprinde cand s-a obisnuit crestinul cu sarbatoarea. Pentru multi dintre ai nostri Pastele este o data pe an. Iertati-ma ca va spun: acesti crestini nu sunt crestini, chiar daca se numesc pocaiti. Bucuria de care spunea Domnul nu inseamna doar atat. Cine poate sa se bucure de El? Eu cred ca aceia care il cunosc pe Domnul cu adevarat. Care sunt nascuti din El. Care cunosc ce inseamna suferintele Domnului, care sunt in partasie cu ele, care au murit cu adevarat fata de pacat, care poarta chipul si asemanarea Lui, care ard de dor dupa El si sunt plini de Duh. Acestia nu au alte bucurii mai mari ca bucuria invierii lui Isus. Pavel spre a atinge bucuria aceasta, bucuria desavarsirii s-a uitat bine la urmele Mantuitorului Isus. A inteles drumul acesta, l-a ales ca drum al lui si ne-a lasat si noua adresa aceasta aratand spre tinta lui, ca sa devina si tinta noastra. Si cred el, Pavel, a ajuns la tinta dorita.
Sa-ti aduci aminte doar odata pe an de Domnul si Mantuitorul tau sarbatorind-uL odata cu lumea, aceasta iti pune un mare semn de intrebare! Oare a vrut Mantuitorul ca bucuria aceasta sa fie odata la o data pe an?
Eu cred ca oricine cunoaste tainele ce se ascund in moartea si invierea Domnului Isus cautand ca apostolul Pavel sa se identifice cu ele, acela e un om deosibit pentru tot restul vietii. Acela nu mai poate sarbatorii doar odata pe an pastele, ci acela sarbatoreste in fiecare zi Pastele. In fiecare zi isi aduce aminte de fiecare adevar ascuns in moartea Domnului. In fiecare zi el traieste bucuria aceasta. Aceasta ii aduce in fiecare zi o cunoastere tot mai adanca si o inoire tot mai mult pe zi ce trece. Pentru el pastele a actual zi de zi nu odata pe an. Pastele inseamna VIATA lui.
Pastele in vechime insemna iesirea din robia egipteana. Pastele din noul testament inseamna scoaterea noastra din felul desert de vietuire. Cum s-au bucurat evreii din vechime care au iesit de sub robie? Iti poti imagina? Cu mult mai mult bucuria aceasta ar trebuii sa se vada la crestinii zilelor noastre si aceasta in fiecare zi. Aceasta a vrut Domnul Isus sa zica femeilor care au venit la mormant lui dis de dimineata spunandu-le: Bucurati-va! Bucuria aceasta nu e pentru toata lumea. Egiptenii nu s-au bucurat de bucuria evreilor. Au incercat unii sa se bucure impreuna cu evreii si au plecat impreuna cu ei. Acestia faceau parte din alte popoare pagane. Insa acestei adunaturi de oameni (cum o numeste scriptura) le-a venit pofta pe drum si au ajuns o cursa pentru Israel care l-au atatat la ispita ajungand impreuna cu tot poporul sa-L ispiteasca pe Dumnezeu, cartind impotriva Lui. Ei au plecat din Egipt, dar egiptul nu a iesit din ei. Asa se intelege ca multe apucaturi si imprumuturi au invatat evreii de la ei, lucru care i-a costat scump.
Credeti ca istoria nu se repeta? Oare cate apucaturi si imprumuturi din lumea aceasta nu se gasesc la noi, la copiii Domnului? La cate sarbatori nu dam mana cu lumea? Ce deosebire mai este intre noi si lume? Bucuria acestor soi de oameni (chiar crestini) este de scurta durata. Ei traiesc pentru sarbatoare. In cinstea unei date, a unei zile(fie si de nastere), bucuria lor tine cat tine sarbatoarea. Insa la cei ce au iesit si din Egipt si egiptul din ei acestia nu se mai uita inapoi la ce au lasat caci vederea lor e clara, limpede, privind spre tinta, spre rasplatire, spre Canaanul ceresc. Oamenii acestia sunt diferiti, asa cum i-a vazut Balaam in vedenia lui; un popor care locuieste deoparte si nu face parte dintre neamuri. Aceasta dragi crestini este imaginea Bisericii lui Hristos , a celor neprihaniti. Intreaba-te de esti printre ei? Sau te pogori din cand in cand la sarbatorile lui Moab si ei parte la jertfele lor sau aduci in casa ta lucrurile date spre nimicire? Si una si alta intr-o zi iti vor aduce nenorocirea casei tale daca nu te pocaiesti. Bucuria aceasta acuma e de durata scurta, insa Bucuria pe care ar vrea Domnul sa o porti tine de aici si vesnicia toata. Dar daca nu ai cautat-o aici ea n-are cum sa te insoteasca dincolo. Daca aici ai afisat-o doar la sarbatori atunci la marea sarbatoare tu nu ai strans nimic pentru ea . Putini au intrat in Canaanul pamantesc, doar doi oameni. Putini vor intra si in Canaanul ceresc. Acei ce au pastrat bucuria doar pentru El si nu si-au risipit-o pentru poftele lumii. Din ziua in care a iesit din lume, din ziua in care a inteles moartea Domnului Isus si pana in ziua invierii sale, pentru un astfel de om PASTELE ramane PASTE in fiecare zi. Aducerea aminte o data pe an este prea putin lucru pentru ei, fiindca s-ar prea putea in intervalul acesta de timp sa intervina uitarea si sa se ingreuieze inima cu mancare, bautura sau cu ingrijorarile vietii acesteia, ducand la diminuarea bucuriei. De aceea mai buna este ferirea de orice ti se pare rau decat cochetarea cu pacatul. Acestei categorii de oameni Mantuitorul Isus a zis: bucurati-va! Fiindca ei inteleg moartea si invierea Domnului Isus. Nu veti gasii niciunde in N.Testament o porunca data de Isus cu privire la sarbatorile Sale (nici nasterea Sa, nici botezul Lui, nici chiar invierea, sau pogorarea Duhului Sfant) la care Domnul sa zica sa fie pomenite, sarbatorite. Nu zic ca acestea nu trebuie amintite ci ele sunt rau sarbatorite de lume si chiar de majoritatea dintre noi atunci cand sarbatorim ca lumea, cu imprumuturi din ale lumii aduse in casele si adunarile noastre. In cazul acesta profetul Isaia striga mesajul lui Dumnezeu valabil si pentru noi cei de astazi: ...nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Bucurati-va! Acesta a fost primul cuvant rostit de Domnul Isus dupa inviere. (Matei 28:9) Despre ce fel de bucurie era vorba si cine are dreptul acesta sa se bucure? Cui l-a adresat Domnul? Lumii intregi sau doar apropiatilor Lui?
Toata lumea crestina sarbatoreste intr-un fel sau altul invierea Domnului. Toti se bucura intr-un fel: se transmit mesaje, cantari, urari, cadouri, etc. Diavolul e prezent si el in toate manifestarile crestine impletind nelegiuirea cu sarbatoarea. Multi dintre ai nostri sunt muscati cu aceasta si as da doar un exemplu aici sa dau: ouale "rosii". Dar tristetea te cuprinde cand s-a obisnuit crestinul cu sarbatoarea. Pentru multi dintre ai nostri Pastele este o data pe an. Iertati-ma ca va spun: acesti crestini nu sunt crestini, chiar daca se numesc pocaiti. Bucuria de care spunea Domnul nu inseamna doar atat. Cine poate sa se bucure de El? Eu cred ca aceia care il cunosc pe Domnul cu adevarat. Care sunt nascuti din El. Care cunosc ce inseamna suferintele Domnului, care sunt in partasie cu ele, care au murit cu adevarat fata de pacat, care poarta chipul si asemanarea Lui, care ard de dor dupa El si sunt plini de Duh. Acestia nu au alte bucurii mai mari ca bucuria invierii lui Isus. Pavel spre a atinge bucuria aceasta, bucuria desavarsirii s-a uitat bine la urmele Mantuitorului Isus. A inteles drumul acesta, l-a ales ca drum al lui si ne-a lasat si noua adresa aceasta aratand spre tinta lui, ca sa devina si tinta noastra. Si cred el, Pavel, a ajuns la tinta dorita.
Sa-ti aduci aminte doar odata pe an de Domnul si Mantuitorul tau sarbatorind-uL odata cu lumea, aceasta iti pune un mare semn de intrebare! Oare a vrut Mantuitorul ca bucuria aceasta sa fie odata la o data pe an?
Eu cred ca oricine cunoaste tainele ce se ascund in moartea si invierea Domnului Isus cautand ca apostolul Pavel sa se identifice cu ele, acela e un om deosibit pentru tot restul vietii. Acela nu mai poate sarbatorii doar odata pe an pastele, ci acela sarbatoreste in fiecare zi Pastele. In fiecare zi isi aduce aminte de fiecare adevar ascuns in moartea Domnului. In fiecare zi el traieste bucuria aceasta. Aceasta ii aduce in fiecare zi o cunoastere tot mai adanca si o inoire tot mai mult pe zi ce trece. Pentru el pastele a actual zi de zi nu odata pe an. Pastele inseamna VIATA lui.
Pastele in vechime insemna iesirea din robia egipteana. Pastele din noul testament inseamna scoaterea noastra din felul desert de vietuire. Cum s-au bucurat evreii din vechime care au iesit de sub robie? Iti poti imagina? Cu mult mai mult bucuria aceasta ar trebuii sa se vada la crestinii zilelor noastre si aceasta in fiecare zi. Aceasta a vrut Domnul Isus sa zica femeilor care au venit la mormant lui dis de dimineata spunandu-le: Bucurati-va! Bucuria aceasta nu e pentru toata lumea. Egiptenii nu s-au bucurat de bucuria evreilor. Au incercat unii sa se bucure impreuna cu evreii si au plecat impreuna cu ei. Acestia faceau parte din alte popoare pagane. Insa acestei adunaturi de oameni (cum o numeste scriptura) le-a venit pofta pe drum si au ajuns o cursa pentru Israel care l-au atatat la ispita ajungand impreuna cu tot poporul sa-L ispiteasca pe Dumnezeu, cartind impotriva Lui. Ei au plecat din Egipt, dar egiptul nu a iesit din ei. Asa se intelege ca multe apucaturi si imprumuturi au invatat evreii de la ei, lucru care i-a costat scump.
Credeti ca istoria nu se repeta? Oare cate apucaturi si imprumuturi din lumea aceasta nu se gasesc la noi, la copiii Domnului? La cate sarbatori nu dam mana cu lumea? Ce deosebire mai este intre noi si lume? Bucuria acestor soi de oameni (chiar crestini) este de scurta durata. Ei traiesc pentru sarbatoare. In cinstea unei date, a unei zile(fie si de nastere), bucuria lor tine cat tine sarbatoarea. Insa la cei ce au iesit si din Egipt si egiptul din ei acestia nu se mai uita inapoi la ce au lasat caci vederea lor e clara, limpede, privind spre tinta, spre rasplatire, spre Canaanul ceresc. Oamenii acestia sunt diferiti, asa cum i-a vazut Balaam in vedenia lui; un popor care locuieste deoparte si nu face parte dintre neamuri. Aceasta dragi crestini este imaginea Bisericii lui Hristos , a celor neprihaniti. Intreaba-te de esti printre ei? Sau te pogori din cand in cand la sarbatorile lui Moab si ei parte la jertfele lor sau aduci in casa ta lucrurile date spre nimicire? Si una si alta intr-o zi iti vor aduce nenorocirea casei tale daca nu te pocaiesti. Bucuria aceasta acuma e de durata scurta, insa Bucuria pe care ar vrea Domnul sa o porti tine de aici si vesnicia toata. Dar daca nu ai cautat-o aici ea n-are cum sa te insoteasca dincolo. Daca aici ai afisat-o doar la sarbatori atunci la marea sarbatoare tu nu ai strans nimic pentru ea . Putini au intrat in Canaanul pamantesc, doar doi oameni. Putini vor intra si in Canaanul ceresc. Acei ce au pastrat bucuria doar pentru El si nu si-au risipit-o pentru poftele lumii. Din ziua in care a iesit din lume, din ziua in care a inteles moartea Domnului Isus si pana in ziua invierii sale, pentru un astfel de om PASTELE ramane PASTE in fiecare zi. Aducerea aminte o data pe an este prea putin lucru pentru ei, fiindca s-ar prea putea in intervalul acesta de timp sa intervina uitarea si sa se ingreuieze inima cu mancare, bautura sau cu ingrijorarile vietii acesteia, ducand la diminuarea bucuriei. De aceea mai buna este ferirea de orice ti se pare rau decat cochetarea cu pacatul. Acestei categorii de oameni Mantuitorul Isus a zis: bucurati-va! Fiindca ei inteleg moartea si invierea Domnului Isus. Nu veti gasii niciunde in N.Testament o porunca data de Isus cu privire la sarbatorile Sale (nici nasterea Sa, nici botezul Lui, nici chiar invierea, sau pogorarea Duhului Sfant) la care Domnul sa zica sa fie pomenite, sarbatorite. Nu zic ca acestea nu trebuie amintite ci ele sunt rau sarbatorite de lume si chiar de majoritatea dintre noi atunci cand sarbatorim ca lumea, cu imprumuturi din ale lumii aduse in casele si adunarile noastre. In cazul acesta profetul Isaia striga mesajul lui Dumnezeu valabil si pentru noi cei de astazi: ...nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Insa Domnul Isus a dorit mult un lucru sa fie tinut, adica sarbatorit,
care avea legatura cu El si anume: moartea Sa. „Acesta este trupul Meu
care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
Desigur era vorba despre cina Domnului Isus, iar apostolul Pavel care a
inteles dorinta Mantuitorului a relatat-o si corintenilor
spunand:"Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi
din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El."
(1Corinteni 11:26)
Iata ca accentul sarbatorii cade pe moartea Domnului. Exact acele adevaruri pe care am incercat la inceput sa vi le enumar, ce-i drept nu pe toate. Cu acest om Dumnezeu se impaca si intra intr-un legamant nou. Pentru acest om legamantul este in fiecare zi, pentru ca sa ramana nou pana la venirea Domnului Isus.
Numai un astfel de om care este interesat de adevarurile lui Dumnezeu, care le cauta, le traieste, le are ca tinta, acela traieste o bucurie dupa voia lui Dumnezeu si in partasie cu El. Ceilalti sarbatoresc in felul lumii. Pentru ei este o sarbatoare crestina, istorica si comerciala, unde iau si ei parte la ea ca de..asa-i datina.
O alta necunoscuta de multi dintre noi, legata de ziua Invierii este adresarea salutului de pasti: HRISTOS A INVIAT! Raspunsul vine: ADEVARAT CA A INVIAT!
Daca intrebi de ce se saluta asa crestinii si de ce se raspunde asa vei observa ca dau din umeri si iti vor zice: asa se saluta de pasti!
Cred ca e suficient sa-ti dai seama de credinta unora in viata lor. Pentru cei mai multi credinta e istorie, e teorie, e religie sau educatie, care e preluata din mers si dusa apoi mai departe si predata altora care vin dupa ei. In fond ea este goala si lipsita de putere. N-are suport biblic si e tare deformata. Unde credeti ca ajung acesti oameni cu ea? Cat de sus pot zbura cu ea? Duce ea in locul unde se intra fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta? Ce pret si ce valoare are aceasta credinta si cat e de diferita de cea a sfintilor? Ori in casa tatalui ceresc fiind multe locasuri credeti ca fiecare intra cu credinta lui ? Biblia declara ca este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.
Ar trebui sa ne intereseze lucrul acesta fiindca biblia ne vorbeste ca sunt multe credinte si multe incredintari care arata si ce desinatie a avut fiecare.
Salutul crestin de pasti: Hristos a inviat!, este un salut acum care si-a pierdut relevanta, fata de cum a fost el conceput la inceput.
Istoria ne spune ca ostasii care pazeau mormantul Domnului, dupa cele intamplate la mormant, cand s-a facut un cutremur mare si un inger a dat piatra la o parte, au fugit in urma la preotii cei mai de seama si au dat de veste ce s-a intamplat. Se spune ca acesti strajeri ingroziti au fugit pe strazile orasului Ierusalim si strigau: Hristos a inviat! Trecatorii care ii auzerau ii intrebau: adevarat a inviat? La care ei, strajerii, le raspundeau: da, adevarat a inviat!
Deci salutul crestin de astazi (Hristos a inviat!)era atunci un dialog pe fuga intre trecatori si strajeri sub forma de intrebare si raspuns cu exclamatie. Se spune mai departe despre crestini ca aveau obiceiul cand se intalneau cu alti crestini care nu se cunosteau mai dinainte sa se intrebe unul pe celalalt daca Hristos a inviat in inima lui. Cel intrebat raspundea: da a inviat!, adica a inviat si in viata lui de crestin. Cu adevarat a inviat? (din nou era intrebat) Da, cu adevarat a inviat!, i se raspundea din nou. Asa era deschisa discutia dintre cei doi crestini, ceea ce facea ca ambii crestini sa cunoasca fiecare starea celuilat daca era sau nu nascut din nou. Prin aceasta intrebare si raspuns era confirmat daca este sau nu un crestin practicant, unul care traia adevarul sau doar unul care dorea sa cunoasca pe Domnul Isus.
Astazi nu se mai verifica starea fiecaruia asa cum se facea la inceput ci azi s-a ajuns doar la un salut care toata lumea il foloseste in mod gratuit.
Inchei mesajul meu cu gandul la moartea Domnului Isus si cu dorinta ca aceasta sa fie inteleasa de cei ce vor citii. Nu poti fi un crestin adevarat daca n-ai murit fata de pacat, de lume, din punct de vedere al poftelor. Nu poti intelege viata sfanta si nici sa o traiesti ca atare, dar nici sa o propovaduiesti curata, daca n-ai inteles mai intai moartea spirituala si daca mai intai n-ai trecut tu prin aceasta inviere. Nu poti fi si nici nu prinde sa spui la altii despre omul cel nou cand nasterea ta spirituala e deformata sau poate esti mort inainte de a te naste (spiritual vorbind). Frumusetea spirituala nu sta in ceea ce faci ci in ceea ce esti. Cel ce face ceva bun prin tine nu esti tu ci Domnul. A fi in El inseamna viata dar mai inainte tu trebuie sa mori. Ori moartea aceasta sa nu fie doar o teorie ci o aplicatie zi de zi. Un om mort pe drept, fizic, nu mai simte nimic pentru toate poftele lumii, dar nici nu reactioneaza cand este lovit, intepat sau vorbit de rau. Poti sa-l lauzi, poti sa-l jigneste el sta mut. Din punct de vedere spiritual la fel trebuie reactionat la stimulii lumii. Pentru aceasta trebuie sa stim ce trebuie sa moara in noi, ce trebuie adus la viata (lucruri care sunt pe moarte) si ce trebuie urmarit, atins si intretinut, ca nu cumva la urma sa lipseasca ceva si astfel sa ramanem afara...
Modelul mortii, vietii si trairii ne este aratat la toti, prin Domnul Isus Hristos. Ap. Petru ne spune: "Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.(2Petri 1:3,4) De aici incolo Dumnezeu asteapata silintele noastre. Si stim ca silitorii pun mana pe imparatie. Toti dorim Har, insa nu toti il intelegem la fel. El este adus de Isus dar trebuie si contributia noastra la el. Nu totul e gratuit. Petru spunea ca harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Ori inmultirea aceasta nu se face fara efort. Cand nu au mai fost vase nu a mai curs untdelemn(2imparati 4:6). Fie ca moartea Domnului Isus sa fie pentru noi toti un subiect de cercetare si cunoastere, fiindca de aceasta atarna vesnicia noastra. Ap. Pavel a mers pe drumul acesta inaintea noastra si ne-a lasat un indemn si pentru noi spunand:” Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.”
La viata ajungi prin moarte asa ca urmele vieti isi au urmele prin moarte. Dorim (spunea autorul cartii Evrei) însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde, încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.(1Petru 2:21)
Amin.
Iata ca accentul sarbatorii cade pe moartea Domnului. Exact acele adevaruri pe care am incercat la inceput sa vi le enumar, ce-i drept nu pe toate. Cu acest om Dumnezeu se impaca si intra intr-un legamant nou. Pentru acest om legamantul este in fiecare zi, pentru ca sa ramana nou pana la venirea Domnului Isus.
Numai un astfel de om care este interesat de adevarurile lui Dumnezeu, care le cauta, le traieste, le are ca tinta, acela traieste o bucurie dupa voia lui Dumnezeu si in partasie cu El. Ceilalti sarbatoresc in felul lumii. Pentru ei este o sarbatoare crestina, istorica si comerciala, unde iau si ei parte la ea ca de..asa-i datina.
O alta necunoscuta de multi dintre noi, legata de ziua Invierii este adresarea salutului de pasti: HRISTOS A INVIAT! Raspunsul vine: ADEVARAT CA A INVIAT!
Daca intrebi de ce se saluta asa crestinii si de ce se raspunde asa vei observa ca dau din umeri si iti vor zice: asa se saluta de pasti!
Cred ca e suficient sa-ti dai seama de credinta unora in viata lor. Pentru cei mai multi credinta e istorie, e teorie, e religie sau educatie, care e preluata din mers si dusa apoi mai departe si predata altora care vin dupa ei. In fond ea este goala si lipsita de putere. N-are suport biblic si e tare deformata. Unde credeti ca ajung acesti oameni cu ea? Cat de sus pot zbura cu ea? Duce ea in locul unde se intra fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta? Ce pret si ce valoare are aceasta credinta si cat e de diferita de cea a sfintilor? Ori in casa tatalui ceresc fiind multe locasuri credeti ca fiecare intra cu credinta lui ? Biblia declara ca este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.
Ar trebui sa ne intereseze lucrul acesta fiindca biblia ne vorbeste ca sunt multe credinte si multe incredintari care arata si ce desinatie a avut fiecare.
Salutul crestin de pasti: Hristos a inviat!, este un salut acum care si-a pierdut relevanta, fata de cum a fost el conceput la inceput.
Istoria ne spune ca ostasii care pazeau mormantul Domnului, dupa cele intamplate la mormant, cand s-a facut un cutremur mare si un inger a dat piatra la o parte, au fugit in urma la preotii cei mai de seama si au dat de veste ce s-a intamplat. Se spune ca acesti strajeri ingroziti au fugit pe strazile orasului Ierusalim si strigau: Hristos a inviat! Trecatorii care ii auzerau ii intrebau: adevarat a inviat? La care ei, strajerii, le raspundeau: da, adevarat a inviat!
Deci salutul crestin de astazi (Hristos a inviat!)era atunci un dialog pe fuga intre trecatori si strajeri sub forma de intrebare si raspuns cu exclamatie. Se spune mai departe despre crestini ca aveau obiceiul cand se intalneau cu alti crestini care nu se cunosteau mai dinainte sa se intrebe unul pe celalalt daca Hristos a inviat in inima lui. Cel intrebat raspundea: da a inviat!, adica a inviat si in viata lui de crestin. Cu adevarat a inviat? (din nou era intrebat) Da, cu adevarat a inviat!, i se raspundea din nou. Asa era deschisa discutia dintre cei doi crestini, ceea ce facea ca ambii crestini sa cunoasca fiecare starea celuilat daca era sau nu nascut din nou. Prin aceasta intrebare si raspuns era confirmat daca este sau nu un crestin practicant, unul care traia adevarul sau doar unul care dorea sa cunoasca pe Domnul Isus.
Astazi nu se mai verifica starea fiecaruia asa cum se facea la inceput ci azi s-a ajuns doar la un salut care toata lumea il foloseste in mod gratuit.
Inchei mesajul meu cu gandul la moartea Domnului Isus si cu dorinta ca aceasta sa fie inteleasa de cei ce vor citii. Nu poti fi un crestin adevarat daca n-ai murit fata de pacat, de lume, din punct de vedere al poftelor. Nu poti intelege viata sfanta si nici sa o traiesti ca atare, dar nici sa o propovaduiesti curata, daca n-ai inteles mai intai moartea spirituala si daca mai intai n-ai trecut tu prin aceasta inviere. Nu poti fi si nici nu prinde sa spui la altii despre omul cel nou cand nasterea ta spirituala e deformata sau poate esti mort inainte de a te naste (spiritual vorbind). Frumusetea spirituala nu sta in ceea ce faci ci in ceea ce esti. Cel ce face ceva bun prin tine nu esti tu ci Domnul. A fi in El inseamna viata dar mai inainte tu trebuie sa mori. Ori moartea aceasta sa nu fie doar o teorie ci o aplicatie zi de zi. Un om mort pe drept, fizic, nu mai simte nimic pentru toate poftele lumii, dar nici nu reactioneaza cand este lovit, intepat sau vorbit de rau. Poti sa-l lauzi, poti sa-l jigneste el sta mut. Din punct de vedere spiritual la fel trebuie reactionat la stimulii lumii. Pentru aceasta trebuie sa stim ce trebuie sa moara in noi, ce trebuie adus la viata (lucruri care sunt pe moarte) si ce trebuie urmarit, atins si intretinut, ca nu cumva la urma sa lipseasca ceva si astfel sa ramanem afara...
Modelul mortii, vietii si trairii ne este aratat la toti, prin Domnul Isus Hristos. Ap. Petru ne spune: "Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.(2Petri 1:3,4) De aici incolo Dumnezeu asteapata silintele noastre. Si stim ca silitorii pun mana pe imparatie. Toti dorim Har, insa nu toti il intelegem la fel. El este adus de Isus dar trebuie si contributia noastra la el. Nu totul e gratuit. Petru spunea ca harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Ori inmultirea aceasta nu se face fara efort. Cand nu au mai fost vase nu a mai curs untdelemn(2imparati 4:6). Fie ca moartea Domnului Isus sa fie pentru noi toti un subiect de cercetare si cunoastere, fiindca de aceasta atarna vesnicia noastra. Ap. Pavel a mers pe drumul acesta inaintea noastra si ne-a lasat un indemn si pentru noi spunand:” Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.”
La viata ajungi prin moarte asa ca urmele vieti isi au urmele prin moarte. Dorim (spunea autorul cartii Evrei) însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde, încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.(1Petru 2:21)
Amin.
