Hrana ta zilnica !

29 Aprilie
2 Samuel 12.15-29
Psalmii 3-7 relatează despre această pagină întunecată a istoriei lui David. Fuga de Saul fusese nimic pe lângă această fugă de propriul fiu răzvrătit.
Dacă inima îi este sfâşiată, totuşi supunerea şi încrederea îi rămân nezdruncinate. Ascultaţi aceste frumoase cuvinte: „Dar Tu, Doamne, eşti un scut în jurul meu" (Ps. 3.3). în timp ce Ahitofel propune o ambuscadă în cursul căreia să cadă asupra împăratului pe timp de noapte, „când va fi obosit şi cu mâinile slăbite", pentru a-l „înspământa" (v. 2), ce-1 auzim pe David declarând? 

„Eu m-am culcat şi am adormit; m-am trezit, pentru că Domnul mă susţine. Nu mă voi teme de zecile de mii ale poporului..." (Psalmul 3. 5, 6).
Priviţi devotamentul celor care i-au rămas credincioşi lui David. întâi sunt aceşti doi tineri, Ahimaaţ şi Ionatan, ale căror picioare - şi a căror acţiune promptă (spirit de decizie) - sunt utile în serviciul împăratului.
În ceea ce ne priveşte, ar fi bine dacă am şti cum să folosim ocaziile şi să-i ajutăm pe cei din jurul nostru de fiecare dată. Indirect, acesta va fi un serviciu pentru „împăratul".
La sfârşitul capitolului găsim alte exemple de activităţi variate pentru Domnul şi pentru poporul Său: căutarea bunăstării şi a confortului celor trudiţi, exersarea ospitalităţii...

A fost o zi minunata.....!

Dupa cateva zile foarte ocupate,si in mod special  astazi, o  zi plina de bucurii, incarcata de multe emotii, nu as vrea decat sa Ii multumesc Domnului pentru toate bucuriile si binecuvantarile Sale. 

Asa cum am spus in urma cu aproximativ o saptamana, astazi 28 aprilie vom avea un botez in Biserica Penticostala Elim.....si l-am avut.

A fost minunat...!!!

Minunat sa vezi 92 de  persoane care s-au hotarat sa Il urmeze pe Domnul, 

spunand DA pentru EL, spunand DA pentru cer.

Momentul a fost coplesitor, cand un tanar de 19  ani intru-un carucior cu rotile a fost luat pe brate de fratii pastorii, si botezat in apa. Desi pana in urma cu un an acest tanar a fost un copil normal ca toti ceilalti, dar in urma unei interventii chirurgicale nereusite a ramas paralizat, cu toate acestea, desi ar fi avut motiv sa fie suparat pe Dumnezeu pentru ce i s-a intamplat....totusi el a ales sa Il urmeze pe Domnul, si bine a facut. Marturiile fiecarui candidat sunt diferite si toate au contribuit la zidirea bisericii. Nu pot decat sa spun, "Domnul sa fie laudat pentru aceasta biruinta".

La fel si slujirea de seara a fost un moment de cercetar, in care Duhul Domnului a lucrat cu putere in adunare.

Pentru toate acestea vreau sa multumesc.

Aceste evenimente le puteti viziona in arhiva bisericii, pe site-ul http://www.elim.ro/ .

Vizionare placuta !

Hrana ta zilnica !

28 Aprilie
2 Samuel 11.1-14
Huşai a fost trimis de David înapoi la Ierusalim, ca să zădărnicească sfaturile date de Ahitofel lui Absalom. Dumnezeu, răspunzând rugăciunii împăratului (15.31), intervine pentru a da succes acestei strategii. Apare faptul că astăzi El nu Şi-ar mai da binecuvântarea asupra unei asemenea purtări, pentru că venirea Domnului Isus a deschis pentru noi o dimensiune cu totul nouă a adevărului şi a îndreptăţirii, în conformitate cu Dumnezeu.
Sfatul lui Huşai i-a permis lui David să fie informat la timp, pentru a se retrage dincolo de râu şi a-şi pregăti apărarea.
Încă nu am precizat că toate aceste evenimente au o semnificaţie profetică. Ele ne vorbesc despre un timp care va veni, când un anumit număr de oameni credincioşi din Israel, o „rămăşiţă", vor fi persecutaţi şi forţaţi să fugă, urmăriţi de vrăjmaşii lui Hristos. Aceştia din urmă, împăratul şi profetul mincinos (sau Anticristul), prefiguraţi prin Absalom şi consilierul său, Ahitofel, vor face război sărmanei rămăşiţe, a cărei situaţie critică este prezentată în cartea Psalmilor. După o persecuţie de scurtă durată, cei doi complici vor ajunge la un sfârşit brusc şi îngrozitor: Împăratul (Fiara) şi profetul mincinos vor fi primii oameni aruncaţi de vii în iazul de foc, care este moartea a doua (Apocalipsa 19.20).

Hrana ta zilnica !

27 Aprilie
2 Samuel 11.5-19
În timp ce David urmează drumul său de durere şi de respingere, un beniamit numit Şimei profită cu laşitate de aceasta pentru a arunca cu pietre spre el şi a-1 copleşi cu insulte. Impotriva Domnului Isus nu va fi doar un acuzator, ci o ceată de „câini" (Psalmul 22.16) care se vor strânge în jurul crucii şi vor profita de umilirea Lui pentru a-L batjocori, pentru a da din cap şi a-L insulta. Nu numai că El nu le va da nici un răspuns, dar Se va îndrepta mai mult ca oricând spre Dumnezeul Său (Psalmul 22.19). Şi, într-o măsură mai mică, aceasta este şi ceea ce face David în faţa acuzaţiilor nedrepte: se adresează Celui care cunoaşte adevărul (compară cu Psalmul 7, titlul şi v. 3, 4). Mai mult, el primeşte această nouă încercare ca venind din mâna lui Dumnezeu şi acceptă blestemul nedrept ca un lucru pe care Dumnezeu 1-a considerat necesar. El îl mustră pe Abişai, al cărui zel arzător pentru răzbunare se manifesta evident (v. 9, ca şi în 1 Samuel 26.8). Acesta este şi felul în care Mântuitorul nostru a acţionat cu atâta perfecţiune când, în aceeaşi grădină în care L-am văzut deja, i-a putut spune lui Petru: „Pune sabia în teacă! Paharul pe care Mi l-a dat Tatăl, să nu-1 beau?" (Ioan 18.11).

Intrebare ?

Ma framanta o intrebare in timp ce fac curatenie ...(la birou)...pentru ca si aici vin sarbatorile...

Oare si inima noastra trece prin acelasi proces?

Suntem dispusi sa deschidem fiecare camaruta a inimii noastre, sa intram in fiecare coltisor sa facem curatenie, sa aruncam tot ce nu este folositor?
Continui curatenia....insa ma framanta aceeasi  intrebare...si incerc sa facsi cu inima mea acelasi lucru!
 Pana atunci insa...ma apropii de finalul curatenie...iar grupul Speranta imi incanta sufletul.

E minunat ....si e vineri...!

Hrana ta zilnica !

26 Aprilie
2 Samuel 15.30-37; 10.1-4
Durerile pe care David trebuie să le cunoască acum sunt rezultatul propriilor păcate. De aceea nu pot fi comparate cu suferinţele Domnului Isus, care au fost toate consecinţa păcatelor noastre. Cu toate acestea, ele ne aduc în măsură să înţelegem mai bine prin ce a trecut Mântuitorul nostru. 

Iată-1 pe David însoţit de câţiva prieteni credincioşi, plângând, în timp ce urcă din greu pe muntele Măslinilor! 

Mai târziu, în acelaşi loc, în grădina Ghetsimani, Omul durerilor, aflat în chinul luptei Sale, avea să aducă „cereri şi rugăciuni stăruitoare cu strigăt puternic şi lacrimi, către Acela care putea să-L mântuiască din moarte" (Evrei 5.7). Tocmai în acest loc află împăratul de trădarea lui Ahitofel, prietenul şi sfătuitorul său apropiat (dar al cărui nume înseamnă „frate al nesăbuinţei"). Şi tot aici va veni mai târziu Iuda în fruntea soldaţilor şi a aprozilor (vezi Ps. 3.1 şi titlul).
Strigătul de dezolare al lui David din Ps. 55.13-14 poate fi atribuit, fără îndoială, acestui moment: „Ci tu, un om ca mine, sfătuitorul meu şi prietenul meu: noi am avut dulci destăinuiri împreună ..." Să ne gândim cu câtă tristeţe trebuie să-1 fi întrebat Domnul pe mizerabilul Său ucenic, „Prietene, pentru ce ai venit?"

 (Matei 26.50).

Crucea, o necesitate!

Nimanui nu ii place o viata plina de necazuri si suferinta.Si totusi...pe pamant avem parte.

Multi isi pun intrebarea: "daca sunt crestin, de ce imi da Dumnezeu necazuri si suferinta?"

Una din poruncile Domnului Isus: "calcati pe urmele mele".

Acum stim de ce avem parte de suferinta?

Viata Domnului Isus a fost o viata plina de suferinta.In special in aceste zile toata atentia intregii lumi este indreptata spre evenimentele petrecute la Golgotha cu mii de ani in urma.Nu sunt doar povesti...nu este un mit...sunt suferinte care au existat in realitate.Crucea Domnului Isus este cea mai mare dovada ca a existat o inviere. Dovada ca El a murit crucificat si a treia zi a inviat.
Daca nu ar fi existat o inviere, astazi nimeni nu ar mai fi vorbit de invierea lui Isus.

Era necesara aceasta suferinta, pentru ca prin suferintele Domnului Isus am capatat iertare.

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Tamaduiti...de ce..?

Tamaduiti  fizic poate, dar tamaduiti spiritual, si aceasta este cea mai importanta tamaduire.Suferinta fizica este trecatoare, la fel ca si tamaduirea, dar tamaduirea spirituala...de pacate este cea mai importanta, si asta nu o poate face nimeni si nici oricum....ci doar Domnul Isus prin sangele Sau. 

Nimanui nu ii place suferinta...La fel si Domnul Isus a indraznit sa ceara Tatalui acest lucru, sa-l scape de aceasta suferinta.
„Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” Matei 26:39
Nu a fost cu putinta acest lucru! Trebuia platit un pret...iar acest pret l-a platit FIUL SAU.
Glorie LUI!
Noi nu sarbatorim crucea...ci pe CEL care a murit pe cruce.Sangele LUI fara cusur a fost pretul platit, ca eu si tu sa putem avea viata.
Ceea ce trebuie sa stii dragul meu, care nu Il cunosti pe Acest ISUS...sangele Lui si astazi are aceeasi putere de tamaduire si pentru tine.Astazi ai aceasta ocazie in care poti fi salvat si iertat.
Indiferent cat de multe si mari pacate ai facut....sangele LUI are aceasta putere de a curata  si viata ta.
Si-acum revin la intrebarea de mai sus. De ce avem parte de suferinta?
Pentru ca  Domnul Isus a cunoscut suferinta ! 
Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.  „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug"
Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.


 

Hrana ta zilnica !

25 Aprilie
2 Samuel 10.13-29
Cât timp toate mergeau bine pentru împărat şi pentru toată curtea lui, era imposibil să se facă o distincţie între cei care-i erau cu adevărat loiali lui David şi cei care rămăseseră cu el numai pentru un câştig personal, încercarea va arăta acum ce se afla în inimile lor şi-i va tria. Unii îl urmează pe Absalom (v. 13), alţii pe David (v. 18); starea de neutralitate nu mai este posibilă.
Ne-am gândit vreodată ce am face dacă mâine creştinii ar ajunge persecutaţi, sub pedeapsa cu închisoarea sau cu moartea, la fel cum erau odinioară ... şi cum sunt încă în unele ţări?

 Atunci am cunoaşte dacă-L iubim pe Domnul Isus cu adevărat şi dacă-L urmăm nu doar când drumul este uşor, ci în egală măsură şi atunci când trebuie să părăsim totul şi să suferim toate pentru a locui cu El.
Itai era un străin care se alăturase împăratului nu cu mult timp în urmă. Am văzut adesea oameni întorşi de curând la Dumnezeu, veniţi de pe un teren cu doar puţină lumină, dar dând dovadă de o credinţă mare şi de o evlavie profundă. Prin contrast, alţi creştini, de la care am putea aştepta mult, datorită cunoştinţelor şi educaţiei lor, dau înapoi când vine timpul încercării. 

Fie ca toţi să ne asemănăm cu Itai din Gat!