Una din cartile Bibliei care imi place deosebit este cartea lui Iona.Am citit-o de multe ori,si de fiecare data descopar lucruri noi.
Ca sa incerci doar sa te pui cu Dumnezeu....(nicidecum sa reusesti),iti trebuie tupeu.Iona daca as putea sa zic asa, pare unul dintre acesti oameni,dar pe cat era de indraznet(asta ca sa nu folosesc alt termen)..tot atat este si de naiv.Dumnezeu ii traseaza o sarcina,Iona,incapatanat refuza si isi face un plan al lui.
Pleaca departe de fata Domnului si in naivitatea lui crede ca va reusi.Vede furtuna care se dezlantuie,stie ca Dumnezeu e pe urmele sale,si totusi persista in incapatanarea lui.Nici in ultimul ceas nu recunoaste ca el este vinovatul din pricina caruia s-a dezlantuit furtuna,doar atunci cand este descoperit.Atunci cand sortul cade pe Iona,nemaiavand ce sa faca,recunoaste si cere sa fie aruncat in mare.Partea buna care s-a putut intampla in urma incapatanarii lui este in versetul 14 si 16 din cap.1.
"Pe acestia i-a apucat o mare frica de Domnul...."
Daca pana atunci au avut alti dumnezei caruia i se inchinau acesti corabieri(vers.5),in urma celor intamplate si vazand puterea acestui Dumnezeu de care fugea Iona ,ei au hotarat sa ii aduca jertfe si sa-i faca juruinte.
Chiar si aceasta incapatanare a lui Iona a fost de folos pentru cei din jurul lui,chiar daca Iona a trebuit sa plateasca pretul cuvenit in urma neascultarii.
Ceea ce trebuie sa retinem noi:
"Dumnezeu se poate folosi de noi chiar si in slabiciunile noastre"
Bine este,sa intelegem chemarea fara a cauta sa ne punem cu Dumnezeu pentru ca nu vom avea sorti de izbanda.Planul pe care il are cu noi il va duce pana la capat si chiar daca fugim de fata LUI ,ochii Lui sunt atintiti asupra noastra si indiferent ca va trebui sa platim chiar si un pret,Dumnezeu isi va duce la implinire planul.
O seara minunata !