Hrana ta zilnica!

22 IULIE
Matei 12.1-21
După ce a oferit adevărata odihnă a sufletului (11.28,29), Domnul Isus lămureşte că odihna reglementată prin sabat nu-şi mai avea rostul. 

Referitor la problemele legate de sabat, fariseii căutau să-i prindă întâi pe ucenici (v. 2), apoi pe însuşi Stăpânul lor (v. 10). Dar El S-a folosit de aceste ocazii pentru a le explica - citându-le pentru a doua oară versetul din Osea 6.6 (v. 7; vezi cap. 9.13 şi Mica 6.6-8) - faptul că tot sistemul bazat pe legea jertfelor fusese pus deoparte (desfiinţat) prin venirea Lui în har. La ce ar fi folosit respectarea celei de-a patra porunci a Legii, când toate celelalte erau călcate? Mila avea şi ea cerinţele ei.

 Şi ce aroganţă să-I impui să respecte sabatul tocmai Aceluia care 1-a instituit! 

De fapt, cât timp domnea păcatul, nimeni nu se putea odihni, nici omul, împovărat cu el, nici Dumnezeu (Tatăl şi Fiul lucrând împreună pentru a înlătura în acelaşi timp răul şi consecinţele lui: Ioan 5.16,17).
Fără să Se lase întrerupt de sfaturile celor răi, Slujitorul desăvârşit îşi continuă slujirea, lucrând cu un duh de umilinţă, de har şi de blândeţe, care, conform cu Isaia 42.1-4, ar fi trebuit să-i facă să-L recunoască.

 Cât de nepreţuit este pentru inima lui Dumnezeu acest duh al Slujitorului desăvârşit!

 (comp. cu 1 Petru 3.4).

cine mai vrea semne şi minuni azi?

 Am citit un editorial foarte interesant.

"De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. 

are este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? 
Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 
Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.
 Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui:
 „Stăpânul meu zăboveşte să vină!” 
Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor."

Citeste mai mult pe monyabiel.blogspot.ro/

In asteptarea vestii...

Zilele trecute am preluat o stire care ne spunea despre Adi Mutu ca s-a intors la Dumnezeu, stire preluata din ziarul http://www.libertatea.ro/

Am spus si atunci si ma repet, mi-as dori ca ceea ce s-a scris sa fie adevarat, dar pana la confirmarea acestei vesti, ne rugam Domnului ca El sa lucreze!

Mesaj Elim- Luigi Mitoi!

As vrea sa va descriu bucuria din Casa Domnului, din ziua de ieri, insa cuvintele mele sunt sarace.

Tot ceea ce va pot spune este ca Domnul ne-a binecuvantat intr-un mod minunat, slavit sa-I fie Numele. 

De-aceea va recomand sa ascultati mesajul fr. LUIGI MITOI, mesaj pe care il veti gasi in arhiva video a Bisericii Elim.

 Momentan inca nu a fost adugat la arhiva, dar cu siguranta in cursul zilei de azi, baietii de la media, care se ocupa cu aceasta slujire, il vor aduga. 

Dumnezeu a vorbit tuturor, si celor nemantuiti, si celor mantuiti. 

Cine este nemantuit, sa se pocaiasca, cine este pocait, sa se mai pocaiasca, pentru ca loc de pocainta este la toti.

Multumim Domnului pentru ospatul bogat si Domnul sa-l binecuvinteze pe fratele Luigi si sa-i rasplateasca pentru slujirea adusa, iar pe noi cei care l-am ascultat, Dumnezeu sa intipareasca aceste invataturi in mintea noastra ca le putem aplica in viata de zi cu zi.

O saptamana plina de HAR!

E luni! 

O noua saptamana ne sta in fata, poate fi o saptamana plina de griji, plina de framantari, o saptamana plina de bucurii sau necazuri, o saptamana in care Dumnezeu va revarsa binecuvantari pamantesti sau spirituale, nu stim cum va fi.Stim insa, ca Domnul merge inaintea noastra si ne va netezi cararea, insa  tot la fel ne putem astepta sa avem si piedici, incercari si ispite.Vom intampina multe, pentru ca si  diavolul se va lupta pentru sufletul nostru, dar nu uitati: "Domnul se va lupta pentru Copiii Sai"

In cartea Deuteronom cap.4 este scris: "căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi". E minunat sa stim ca indurarea Domnului este revarsata peste noi si nu ne va parasi, insa de aceasta indurare vom avea parte cu o conditie, si este scrisa la doar cateva randuri mai jos in aceeasi carte:

"Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El.”

Care porunci?

sursa foto:https://grupecopii.wordpress.com/category/versete-scrise-lucru-manual-jocuri-cu-versete/

De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia;  cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. 

Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos.

2 Petru 1:5-8

O zi plina de HAR!

Hrana ta zilnica!

21 IULIE
Matei 11.20-30
In cetăţile Galileii, Domnul Isus a făcut cele mai multe dintre minunile Sale, însă, aşa cum profeţise Isaia, inimile au rămas închise: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise şi cui i s-a descoperit braţul Domnului?" (Isaia 53.1). Domnul Isus dă totuşi un răspuns la această întrebare, lăudându-L, „în timpul acela", pe Tatăl: „Tu ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor" (v. 25). Apoi, întorcându-Se spre oameni, i-a chemat: „Veniţi la Mine!" «Veniţi cu această încredere de copil; nimeni altul în afară de Mine nu vi-L poate descoperi pe Tatăl. Şi învăţaţi nu numai din cuvintele Mele, ci „de la Mine", din propriul Meu exemplu, „pentru că Eu sunt blând şi smerit cu inima"» (v. 28,29; Efeseni 4.20,21).
Lângă Domnul Isus vom găsi două lucruri în aparenţă contradictorii: odihna şi jugul. Jugul este acea piesă grea, de lemn, folosită pentru a înhăma boii şi simbolizează ascultarea şi lucrarea. Jugul Domnului este însă uşor. Pentru Domnul, jugul era reprezentat de voia Tatălui Său, iar împlinirea acestei voi Ii umplea fiinţa de desfătare. în acelaşi fel, cel răscumpărat schimbă oboseala şi povara păcatului (v. 28) cu sacrificiul de bunăvoie al dragostei (2 Corinteni 8.3-5). „Ferice de cei blânzi", anunţase Domnul Isus în cap. 5.5; nu au ei privilegiul să-I fie Lui alături

Hrana ta zilnica!

20 IULIE
Matei 11.1-19
Domnul nu S-a mulţumit numai să trimită ucenici: El Şi-a continuat şi propria Sa lucrare, în timp ce Ioan Botezătorul, încă din cap. 4.12, şi-o sfârşise pe a sa, în închisoarea lui Irod. Întrebarea pe care ucenicii lui Ioan vin să I-o pună Domnului Isus din partea acestuia trădează descurajarea şi nedumerirea lui Ioan: «...Acela Căruia îi fusese marele premergător nu îşi lua împărăţia şi nu făcea nimic pentru a-1 elibera... Nu era El Mesia cel promis?» Domnul îi trimite lui Ioan un răspuns prin care îi pune, cu blândeţe, degetul pe rană (v. 6), însă înaintea mulţimilor dă o mărturie despre Ioan incomparabil mai măreaţă decât despre oricare alt profet (v. 7-15).
Când este vorba de intrarea în împărăţie, violenţa (năvala) devine o calitate, şi chiar o calitate indispensabilă (v. 12). Dumnezeu ne deschide toate comorile Lui, dar se cere din partea noastră să dorim fierbinte să avem tot ceea ce El ne oferă, zelul sfânt al credinţei care-şi însuşeşte cu curaj toate promisiunile divine. 

Vai, câţi tineri şi tinere au rămas la uşă din lipsă de hotărâre şi de forţă, de teama luptelor şi a renunţărilor. Să nu uităm că fricoşii vor fi alături de cei necredincioşi, de ucigaşi şi de toţi ceilalţi păcătoşi care nu s-au pocăit (Apocalipsa 21.8).

Hrana ta zilnica!

19 IULIE
Matei 10.24-42
După cum „nu este ucenic mai presus de învăţătorul său" (v. 24), tot astfel, nimeni nu poate pretinde să fie tratat mai bine decât stăpânul său. Fie creştin, fie evreu în vremea necazului, adevăratul ucenic trebuie să se aştepte din partea lumii nedrepte şi pline de răutate la o împotrivire asemănătoare aceleia cu care a fost întâmpinat Domnul Isus (v. 17,18). Aceasta îi va da însă ocazia să guste şi toate resursele harului, ale acestui har nelimitat care îl cunoaşte şi îl susţine pe cel răscumpărat, păzindu-i până şi un fir de păr (v. 30; vezi 2 Corinteni 12.9).
Credinciosul trebuie să facă faţă nu numai urii lumii, ci prea adesea şi ostilităţii cu care este întâmpinat chiar şi în propria familie (v. 36). Să nu se descurajeze! Domnul a anunţat în mod expres că va fi aşa şi a prevăzut resurse şi pentru acest caz.
A ne lua crucea înseamnă a ne purta semnul distinctiv al condamnaţilor la moarte; altfel spus, aceasta înseamnă că am terminat cu plăcerile lumii, că am renunţat la voinţa proprie. Din punctul de vedere al oamenilor, aceasta se traduce cu a ne pierde viaţa, însă învăţătorul combate părerea omenească, afirmând că acesta este singurul mod de a o câştiga. Şi din nou aflăm din gura Domnului Isus că motivul esenţial al acestei atitudini trebuie să fie: „din dragoste pentru Mine" (2 Corinteni 5.14,15).