Hrana ta zilnica !

6 Decembrie Iosua 8.1-13

Păcatul tăinuit a fost motivul principal al severei înfrângeri suferite de Israel. Dar mai era şi o altă cauză. Victoria de la Ierihon îi dăduse, fără-îndoială, poporului încredere în sine. Lucru cu atât mai surprinzător când era vorba de un miracol!

 Care a fost contribuţia lui Israel la distrugerea teribilei fortificaţii?

 Şi de câte ori nu ne asemănăm noi cu acest popor! După ce Domnul ne-a salvat dintr-o situaţie dificilă, în loc să ne încredem mai mult în El la următoarea încercare, nu mai simţim nevoia ajutorului Său. 

Şi iată înfrângerea! Pe de altă parte, inima noastră este astfel înclinată încât, dacă pentru dificultăţile mari suntem gata să ne încredem în Dumnezeu, pentru cele mici adesea ne închipuim că ne putem descurca singuri. Istoria luării cetăţii ne învaţă Ai că avem nevoie încontinuu de Domnul.

Câtă trudă va fi necesară acum pentru recâştigarea victoriei! În loc de trei mii de luptători prevăzuţi, vor trebui de zece ori mai mulţi, plus o manevră complicată. Restaurarea este adesea o operaţie lungă şi dureroasă. La Ierihon, poporul a trebuit să înveţe să cunoască puterea lui Dumnezeu; la Ai a fost necesar să facă experienţa propriei slăbiciuni.

Hrana ta zilnica !

5 Decembrie Iosua 7.16-26

Pentru judecată, ca şi pentru luptă, Iosua se scoală dis-de-dimineaţă. Problema trebuie rezolvată fără întârziere. Când Dumnezeu a luminat conştiinţa noastră, nu trebuie să lăsăm să treneze lucrurile. Prin tragere la sorţi, plasa se strânge în jurul nenorocitului vinovat. In sfârşit, degetul lui Dumnezeu se îndreaptă asupra lui. „A fost ales Acan" (v. 18). Ce poate fi mai groaznic decât să fii demascat astfel de Dumnezeu însuşi? La ultima cină cu ucenicii, Isus 1-a desemnat pe trădător dându-i lui Iuda bucăţica pe care o înmuiase 

(Ioan 13.26).

„Fiul meu - îi spune losua - dă glorie DOMNULUI". Gloria lui Dumnezeu pretinde întotdeauna adevărul întreg. Atunci Acan îşi deapănă trista relatare. Este aceea a tuturor poftelor, precum cea al cărei angrenaj fatal ni-1 expune Iacov (Iacov 1.14, 15): întâi ochii, apoi inima, iar în final mâinile care apucă şi ascund. „Am păcătuit..." -recunoaşte Acan - am văzut acest şi acest obiect ... „l-am poftit şi le-am luat; şi iată ..." Frumoasa manta de Şinear (Babilon), argintul, aurul erau bine ascunse în cortul unde numai Dumnezeu le văzuse.

Dar să nu uităm concluzia: „păcatul, odată împlinit, aduce moarte" (Iacov 1.15). Tristă datorie: cel rău trebuia îndepărtat din mijlocul adunării lui Israel! (compară cu 1 Corinteni 5.13).

Un gand ...!

Ni se spune sa iubim dusmanii

Pe toti cati ii avem aicea jos

Caci binecuvantatndu-i vei putea

Ca sa le-arati tu Harul lui Hristos !!!

Chiar daca este frig afara...un zambet si o binecuvantare rostita pentru cei de langa noi, poate aduce multa caldura in sufletul celor care ne sunt alaturi!

Fiti binecuvantati !

Hrana ta zilnica !

4 Decembrie Iosua 7.1-15

După Ierihon, iat-o pe Ai, o cetate aparent mică. în adevăr, pare uşor a-i veni de hac, fără a-i mai deranja pe toţi oamenii de război; trei mii vor fi suficienţi. Contrar tuturor aşteptărilor, Israel este înfrânt. Este rândul inimii poporului să se topească, cum se topise, puţin înainte, inima duşmanilor săi (5.1).

 Iosua, descurajat, cade cu faţa la pământ şi se lamentează. Dar DOMNUL îl invită să se ridice şi să înţeleagă motivul înfrângerii. Lucrul blestemat, cu alte cuvinte păcatul, îl împiedică pe Dumnezeu să apere cauza poporului Său. 

Ce lecţie importantă pentru fiecare dintre noi!

 Conştiinţa noastră este ca şi tabăra lui Israel. Un păcat pe care îl ascundem, pe care refuzăm să-1 mărturisim oamenilor şi lui Dumnezeu, ne lipseşte de comuniunea cu El, fără de care un credincios este înfrânt înainte de bătălie. 

Lucru încă mai grav: este vorba de marele Nume pe care îl purtăm (v. 9), cel al Domnului Hristos, care va fi dezonorat prin slăbiciunea noastră. „Ce vei face cu Numele Tău mare? este o rugăciune înţeleaptă. Cel care vorbeşte astfel ştie să pună gloria lui Dumnezeu înaintea propriilor interese.

 „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria Numelui Tău! Şi scapă-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău" va cere Asaf în Psalmul 79.9.

Hrana ta zilnica !

3 Decembrie Iosua 6.15-27
Cât de ridicol şi de ineficace trebuie să le fi părut locuitorilor Ierihonului marşul acestor trompetişti în jurul zidurilor lor! S-a mai văzut vreodată un asediu întreprins în felul acesta? Batjocoritorii nu trebuie să fi lipsit! „Dar Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari" (1 Corinteni 1.27). Dincolo de armele văzute ale omului, care impresionează, credinţa lucrează în chip nevăzut. Potrivit promisiunii Domnului, dacă am avea credinţă cât un grăunte de muştar, Dumnezeu va înlătura din calea noastră obstacolele atât de înspăimântătoare (Matei 17.20).

„Armele luptei noastre nu sunt fireşti, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor" (2 Corinteni 10.4). Să folosim această armă imbatabilă: rugăciunea.

Dacă în calea noastră se înalţă obstacole precum «Ierihonul», să învăţăm, ca şi Israel, să le înconjurăm împreună cu Domnul (chivotul), ridicându-ne vocile către Dumnezeu. Apoi, la vremea hotărâtă de El, vom vedea zidurile căzând, aşa cum au căzut acestea în ziua a şaptea.
Israel a primit un avertisment uşor de înţeles de oricine: cetatea va fi anatema, blestemată
(dată nimicirii sau închinată nimicirii prin blestem). Numai Rahav avea să fie cruţată, împreună cu ai ei, ca urmare a credinţei sale. Funia stacojie, uşor de reperat în timpul celor 13 înconjurări ale cetăţii, era la locul ei.

Hrana ta zilnica !

2 Decembrie Iosua 6.1-14
Ca o santinelă redutabilă veghind la intrarea în Canaan, cetatea puternică a Ierihonului se înălţa blocând drumul poporului.

Obstacol înspăimântător!

La ce corespunde aceasta pentru noi? Când cineva de curând întors la Dumnezeu, care a trecut de puţin timp de la moarte la viaţă, se pregăteşte să-şi pună credinţa în practică, Satan caută să-1 înspăimânte din prima clipă. Pune în faţa lui mari dificultăţi: De dat o mărturie în faţa unor prieteni batjocoritori, de renunţat la un obicei, de făcut o mărturisire sau o cerere de iertare cuiva care a ofensat. Mai mult chiar, în unele ţări, cei care se declară credincioşi au de suferit adevărate persecuţii. Cum facem faţă acestor reacţii inevitabile ale vrăjmaşului? Lăsându-L pe Domnul să conducă totul în felul Său. De la noi El aşteaptă o încredere deplină în El, râvnă (observaţi-i cum se trezeau dis-de-dimineaţă), o mărturie foarte clară, simbolizată prin cele şapte trompete. Şi perseverenţă, bineînţeles! Şapte zile şi în a şaptea zi de şapte ori! Răbdarea trebuie să-şi desăvârşească lucrarea (Iacov 1.4).

În sfârşit, condiţia esenţială: trebuie să fim conştienţi de prezenţa Domnului cu noi în umblarea noastră de fiecare zi. Chivotul care se oprise în Iordan pentru Israel acum este cu ei pentru a le asigura victoria (v. 6).

In binecuvantatul calm al inserarii

Ma-ntorc din lumea trudei si-a desertaciunii.

Ce placut sa ai un colt tacut si primitor,

Unde sa stai plecat in taina rugaciunii.

 Va doresc o noapte binecuvantata !!!

Hrana ta zilnica !

1 Decembrie Iosua 5.1-15
Iată-ne şi pe ţărmul învierii! Ce găsim aici? Dureroasă descoperire! Întâi vrăjmaşii din afară care au reapărut. Dar curaj! Ei sunt fără „suflare" (v. 1), fiind deja învinşi prin Hristos la cruce (Coloseni 2.15). Dar şi potrivnicul lăuntric, carnea, este prezent. Oare n-a fost el declarat mort, îngropat în adâncul Iordanului? Cu siguranţă! În ochii lui Dumnezeu, acolo îi este locul. Dar trebuie ca şi noi să ne socotim pe noi înşine morţi faţă de păcat (Romani 6.11), recunoscând că acesta nu are nici un drept să se manifeste. Circumcizia corespunde acestei judecăţi pe care trebuie să o aplicăm la fiecare nouă manifestare a cărnii în noi. Odată înfăptuită, descoperim resursele şi bucuriile care ne aşteaptă pe acest „ţărm" al locurilor cereşti. întâi grâul vechi al ţării, care înlocuieşte mana, imagine a Hristosului glorificat cu care se hrăneşte cel răscumpărat. Urmează Pastele; acesta poate fi celebrat chiar şi sub zidurile Ierihonului. „Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmaşilor mei" (Psalmul 23.5). În sfârşit, iată îngerul promis de DOMNUL Încă din primele zile ale «exodului» (Exod 23.23). Domnul Isus este pentru noi în cer şi conduce luptele noastre, dacă noi îi lăsăm Lui conducerea.