La multi ani!!!

Va doresc tuturor, un an binecuvantat in care sa cautam sa-l cunoastem mai mult pe Domnul, iar zilele si anii care le ingaduie Dumnezeu sa le traim, sa le traim pentru Domnul!

Un an binecuvantat!

Am mai trecut o cotitură şi-am mai legat în vremi un nod,

Am mai închis 'napoi o poartă şi-am mai trecut peste un pod.

Iar Timpul, scotocind desaga, o nouă haină iar îşi scoate.

Un an s-a dus şi altul vine, şi toate-s noi şi vechi sunt toate.

S-a-ntors clepsidra vremii iarăşi, stăm la un prag de vremuri noi,

Dar cine ştie-n calendare dacă mai sunt şi alte foi?

În sacul vremii pe golite, câte surprize ne aşteaptă?

Şi nu cumva pe scara vremii, aceasta e ultima treaptă?

Când Anul Vechi a dat salutul, avea o teamă la apel,

Căci Anul Nou stătea în faţă, dar nu vedea ce-i după el.

S-a dat onor la schimbul gărzii, dar mai solemn ca altădată,

De parcă anii, pe la vamă, nu vor mai trece niciodată.

Ne vin răvaşe din Scriptură, că-n vremurile de apoi,

Vor fi războaie, boli şi ură, şi Anticristul printre noi;

Că-n mulţi iubirea şi credinţa se vor răci în sloi de gheaţă,

Iar strâmbătatea şi desfrâul vor umple legile din viaţă.

Dar iar ne mai sosesc răvaşe că Dumnezeu e-Atotstăpân,

Că-n mâna Lui stă Universul, şi toate doar prin El rămân.

Într-o clipită hotărâtă, El va striga timpului: GATA!

Şi timpul va preda ştafeta, ca să înceapă judecata!

Eşti pregătit de întâlnirea cu Marele Judecător?

El vrea să-ţi dea prin har iertarea, să-ţi fie azi Mântuitor.

Al veşniciilor Părinte, ce-a înnoit un an pe cale,

Vrea şi pe noi să ne-nnoiască, pentru ospăţul slavei Sale!

Hrana ta zilnica!

31 DECEMBRIE

Cu acest studiu, am incheiat ”Biblia in 5 ani”.
Multumesc Domnului pentru tot si cred ca fiecaruia ne-au fost de folos.
Apocalipsa 22.10-21

Pentru Daniel şi pentru poporul iudeu, profeţia era pecetluită, până la împlinirea ei viitoare (Daniel 12.9). Pentru creştin, ea nu mai este ascunsă (v. 10). Toată Biblia îi este dată pentru a fi înţeleasă şi crezută. Domnul să ne ajute să o cercetăm mereu mai profund (loan 5.39)! Fie ca, la întoarcerea Lui, să ne găsească printre aceia care păzesc Cuvântul Lui şi care nu neagă Numele Lui (cap. 3.8)! Acest nume fără seamăn, Isus, numele umanităţii Sale, ne este amintit încă o dată de El însuşi: „Eu, Isus", sunt „Steaua strălucitoare de dimineaţă", Cel care vine (v. 16). Noi nu aşteptăm un eveniment, ci pe Cineva pe care-L cunoaştem şi II iubim.

„Vino!" Acestei dorinţe trezite de Duhul îi răspunde promisiunea Sa: „Eu vin curând"' (v. 12, 17, 20); apoi din nou ecoul afecţiunilor Miresei: „Amin! vino, Doamne Isuse".

Am fost convertiţi pentru a-I sluji - pentru a-i invita pe cei cărora le este sete, pe cei care vor (v. 17)... - şi pentru a-L aştepta. Domnul însă ştie că, şi pentru una şi pentru alta, avem nevoie de întreg harul Său (v. 21). De aceea Duhul lui Dumnezeu încheie această carte a judecăţii, şi a Cuvântului lui Dumnezeu în întregime, cu această promisiune a harului.

Harul este resursa perfectă şi suficientă care ne va păzi ,până va veni El" (1 Corinteni 11.26b).

Seara marturiilor!

Maine seara, fiind ultima zi din an, la Biserica Penticostala Elim va fi o seara a marturiilor, ca in fiecare an.
De-a lungul anului Dumnezeu ne-a facut mult bine!
Am vazut vindecari, eliberari, am vazut oameni salvati si reabilitati dintr-o stare din care nici ei nu credeau ca mai au vreo sansa. 
Dumnezeu e bun, de-aceea venim sa-i multumim!!!Vino si tu cu noi, iar daca nu poti uita-te live pe http://www.elim.ro/

17.368 de zile!

Cred ca Psalmul 90 este foarte potrivit pentru a-l citi astazi, dat fiind momentul in care ne gasim. Suntem constienti ca anii nostri trec ca un sunet, dar parca la final de ani constientizam mai mult ca niciodata. Incercati sa faceti un exercitiu de memorie si veti vedea ca parca ieri am sarbatorit intrarea  in anul 2015...si astazi iata-ne la final de an 2016.
Am putea spune...parca a trecut o secunda.  Stim de-altfel ca inaintea Domnului o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani ca o zi, asta insemnand ca viata noastra se compune din ore.
Daca fac un calcul mai precis, realizez ca viata mea pana in prezent este de 17.368 de zile, adica 423.312 ore. E mult? Putin? La Dumnezeu viata mea de pana acum se rezuma la cateva ore doar...
O mie de ani...ca o zi!!!
Porneste un cronometru si vei vedea ce repede trec secundele din viata ta. Eu am facut-o...si m-am cam speriat. Ganditi-va ca fiecare secunda conteaza, fiecare secunda zboara cu repeziciune si inapoi nu primesti nici macar o milisecunda. Ceea ce ai facut, e bine facut, ce nu....n-ai cum sa mai faci. Fiecare lucru facut, fiecare vorba rostita, fiecare ajutor dat isi are momentul lui. N-o faci la momentul potrivit....in zadar o faci dupa.
Ce am putea oare sa rostim acum in prag de final....?
Oare nu ar trebui sa avem pe buze doar cuvinte de multumire inaintea Domnului?
Multumire pentru ca exist, multumire ca pana in prezent a ingaduit sa ma bucur de viata, multumire pentru tot ce mi-a daruit, multumire pentru tot ce mi-a luat, multumire pentru ceea ce n-am primit, multumire pentru ca m-a ascultat, multumire pentru ca nu mi-a raspuns. multumire si iar multumire vreau sa-i aduc.
Pe parcursul anilor am constat ca Dumnezeu nu greseste NICIODATA. Uneori noua ni se pare ca am fost nedreptatiti, insa DUMNEZEU ESTE INTOTDEAUNA CORECT!
Suntem la final de an si o analiza a vietii cred ca e benefica fiecaruia, iar daca stau sa-mi numar binecuvantarile... sunt insutit mai mult ca orele de viata, asa ca pentru toate acestea,
DOAMNE-TI MULTUMESC!

                             Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost din neam în neam.

 Înainte ca să se fi născut munţii şi înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti Dumnezeu!

Tu întorci pe oameni în ţărână şi zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”

 Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte.

 Îi mături ca un vis: dimineaţa sunt ca iarba, care încolţeşte iarăşi:

 înfloreşte dimineaţa şi creşte, iar seara este tăiată şi se usucă.

 Noi suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de urgia Ta.

 Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre şi scoţi la lumina Feţei Tale păcatele noastre cele ascunse.

 Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

 Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani, şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm.

 Dar cine ia seama la tăria mâniei Tale şi la urgia Ta, aşa cum se cuvine să se teamă de Tine?

 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!

 Întoarce-te, Doamne! Până când zăboveşti? Ai milă de robii Tăi!

 Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta, şi toată viaţa noastră ne vom bucura şi ne vom veseli.

 Înveseleşte-ne tot atâtea zile câte ne-ai smerit, tot atâţia ani cât am văzut nenorocirea!

 Să se arate robilor Tăi lucrarea Ta şi slava Ta fiilor lor!

 Fie peste noi bunăvoinţa Domnului Dumnezeului nostru! Şi întăreşte lucrarea mâinilor noastre, da, întăreşte lucrarea mâinilor noastre!

Hrana ta zilnica!

30 DECEMBRIE

Apocalipsa 22.1-9

Versetele 1-5 completează viziunea cetăţii sfinte în timpul mileniului. Şi remarcăm cât de mult se aseamănă prima pagină a Bibliei cu ultima. Scriptura începe şi se încheie cu un paradis, un râu, un pom al vieţii... Sfârşitul însă este mai frumos decât începutul, „omega" mai grandios decât „alfa", paradisul viitor nu este regăsirea celui trecut, ci este „paradisul lui Dumnezeu" (cap. 2.7), în prezenţa veşnică a Mielului care a murit pentru noi. Acolo vor avea acces numai păcătoşii mântuiţi prin har, oameni precum tâlharul întors la Dumnezeu (Luca 23.43).

Şi care va fi îndeletnicirea acestor locuitori? Ei vor sluji Domnului lor (v. 3; cap. 7.15); vor împăraţi împreună cu El (v. 5b; Daniel 7.27). Ceea ce va avea însă cel mai mare preţ pentru ei, dincolo de toate aceste împărăţii, este că „vor vedea faţa Lui..." (v. 4; Psalmul 17.15).

De obicei un rob „nu ştie ce face stăpânul său" (loan 15.15). Isus însă nu le ascunde nimic robilor Săi, deveniţi prietenii Săi, cu privire la „cele care trebuie să aibă loc în curând" (v. 6).

 Nu este oare ciudat că deseori pătrundem atât de puţin în minunile care ne privesc pe noi? 

(1 Corinteni 2.9).

 Şi, peste toate, nu este trist că nu dovedim mai mult interes pentru ceea ce Tatăl a pregătit pentru gloria şi bucuria Fiului Său? (loan 14.28b).

De ce ei...si nu eu?

In timp ce noi ne pregatim sa intampinam noul an, iata ca pentru unii, finalul de an a adus cu el multe lacrimi si multa durere pe obrajii multor oameni, frati de-ai nostri de credinta si asta doar in cateva zile. Prima data, in seara de ajun SAMUEL CHIRIAC 17 ani decedat si ceilalti tineri din masina in stare grava la spital, apoi GEORGE si LIDIA Balog, ambii 25 de ani din Satu Mare impreuna cu cei doi copii NATANAEL de 1 an si 9 luni si celalalt LUCA-TIMOTHY nici 2 luni, parintii in stare grava iar ambii copii decedati. Apoi alt necaz in familia aceasta din Sebis, LARISA si FELIX, doi tineri de 23 si 21 de ani, recent logoditi la fel au plecat dintre noi.

Ne intrebam...DE CE?

Dumnezeu are raspunsul la aceasta intrebare, dar ceea ce ar trebui sa ne intrebam fiecare este: DE CE EI...SI NU EU?

Toti din acesti tineri...au fost mantuiti, si asta este cel mai bun lucru. 

Ai siguranta zilei de maine? Garantat NU!

Dar, daca vei pleca...UNDE VEI MERGE?

Hrana ta zilnica!

29 DECEMBRIE

Apocalipsa 21.9-27

După ce a întredeschis perdeaua din faţa stării veşnice (v. 1 -8), Duhul face un pas în urmă, revenind la perioada domniei lui Hristos. Ne prezintă o cetate care nu este nicidecum Roma sau Babilonul, ci Ierusalimul sfânt, „Mireasa, soţia Mielului". Toată această descriere este simbolică. Simţurile noastre de acum nu pot percepe, nici minţile noastre nu pot concepe cele care aparţin noii creaţii (1 Corinteni 13.12). De exemplu, cum să-i explici unui orb din naştere ce sunt culorile?

 Dumnezeu ia lucrurile cele mai frumoase şi mai rare de pe pământ: aurul, pietrele preţioase, pentru a ne face o idee despre ceea ce ne este pregătit în cer. Lumina ei şi zidurile de iaspis (v. 11,18) ne spun despre manifestarea gloriilor lui Hristos în şi prin Biserică (cap. 4.3).

Aceasta este iluminată de lumina care străluceşte în lampă: gloria lui Dumnezeu «concentrată» în Miel (v. 23). La rândul ei, cetatea sfântă răspândeşte această lumină divină spre folosul pământului milenial (v. 24). Este ceea ce sugerează loan 17.22: „Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu ... Eu în ei şi Tu în Mine; ca... lumea să cunoască...".

Şi cum ar putea intra vreun lucru „întinat" în locul unde locuieşte Domnul?

(v. 27; citiţi 2 Corinteni 7.1).