Hrana ta zilnica!

29 DECEMBRIE

Apocalipsa 21.9-27

După ce a întredeschis perdeaua din faţa stării veşnice (v. 1 -8), Duhul face un pas în urmă, revenind la perioada domniei lui Hristos. Ne prezintă o cetate care nu este nicidecum Roma sau Babilonul, ci Ierusalimul sfânt, „Mireasa, soţia Mielului". Toată această descriere este simbolică. Simţurile noastre de acum nu pot percepe, nici minţile noastre nu pot concepe cele care aparţin noii creaţii (1 Corinteni 13.12). De exemplu, cum să-i explici unui orb din naştere ce sunt culorile?

 Dumnezeu ia lucrurile cele mai frumoase şi mai rare de pe pământ: aurul, pietrele preţioase, pentru a ne face o idee despre ceea ce ne este pregătit în cer. Lumina ei şi zidurile de iaspis (v. 11,18) ne spun despre manifestarea gloriilor lui Hristos în şi prin Biserică (cap. 4.3).

Aceasta este iluminată de lumina care străluceşte în lampă: gloria lui Dumnezeu «concentrată» în Miel (v. 23). La rândul ei, cetatea sfântă răspândeşte această lumină divină spre folosul pământului milenial (v. 24). Este ceea ce sugerează loan 17.22: „Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu ... Eu în ei şi Tu în Mine; ca... lumea să cunoască...".

Şi cum ar putea intra vreun lucru „întinat" în locul unde locuieşte Domnul?

(v. 27; citiţi 2 Corinteni 7.1).

Momente de aducere aminte!

Ne apropiem cu pasi repezi de finalul acestui an. Mai sunt doar cateva zile, cateva ore am putea spune si intram, daca ingaduie Domnul, in 2017. Poate ca nu vom intra toti, poate ca pentru unii ultimele zile din an vor fi si ultimele din viata de pe acest pamant, insa indiferent de ceea ce va hotari Domnul in dreptul nostru, noi nu putem schimba nimic.

Inainte de a trece in noul an, ca de fiecare data este momentul de a ne face fiecare un bilant.

Citeam in Psalmul  105 un verset:
”Aduceti-va aminte, de semnele minunate pe care le-a facut, de minunile si judecatile rostite de gura Lui...”

Este momentul aducerii aminte!

Imi amintesc ca undeva la inceputul lunii ianuarie 2012 am facut o promisiune inaintea lui Dumnezeu si-I multumesc ca m-a ajutat sa o duc la capat. Pe-atunci parea ceva...foarte departe (5 ani), in care sa postez un studiu al Scripturii pe fiecare capitol. Primisem de la o sora din SUA aceste meditatii, si asa cum spunea si sora, in dar le primesti, in dar sa le dai....asa am facut. 

Pe-atunci mi se parea mult...5 ani in care sa fiu atenta sa le postez, zi de zi, indiferent daca sunt acasa sau nu, indiferent daca am timp sau nu, indiferent daca sunt bolnava sau nu, cu alte cuvinte indiferent de circumstantele in care ma voi afla...imi doream sa pot face acest lucru pana la capat si Dumnezeu m-a ajutat. Ultima zi de studiu al Scripturii este in 31.12.2016.

 Mai mult de-atat imi doream ca tot ceea ce postez sa ne fie de folos fiecaruia. 

Nadajduiesc ca au fost...!

De-altfel au fost de cateva ori intarzieri(nu multe ce-i drept) in care mi-a scapat o zi, dar am recuperat-o imediat, si cred ca e momentul sa imi cer iertare.

Momentul aducerii aminte...?

Da, pot spune ca pe parcursul intregului an Dumnezeu m-a purtat pe bratele Lui puternice. Au fost nenumarate momente in care ...daca nu era Domnul, astazi n-as fi putut sa am aceste momente de aducere aminte. A fost un an cu binecuvantari, un an si cu incercari, dar in toate Dumnezeu mi-a dat izbanda. Binecuvantarile au fost insutit mai multe decat incercarile, desi nu meritam.

Nu mai departe, in seara de ajun am avut un incident cu masina, desi nevinovata...asteptam la un ”cedeaza trecerea” eu si inca o masina, iar din partea stanga a venit o alta masina care vira la dreapta pe strada pe care stateam noi si asteptam, dar din cauza vitezei si ”altor motive”, nu a reusit sa se incadreze si a intrat direct in masina de langa mine, si cel de langa mine...a intrat in masina mea.

Am vazut mana lui Dumnezeu protectoare, ambele masini avariate, dar a mea...nimic, desi izbitura a fost puternica si m-am asteptat la ceva groaznic. Nu mica i-a fost mirarea si soferului din masina care a intrat in mine...ca eu nu am nimic, iar a lui este avariata.

Inca o data Dumnezeu mi-a aratat ca atunci cand ceri protectia Lui, indiferent unde mergi, ca mergi o calatorie de 2000 de km sau iesi doar in oras 3 km, este bine si necesar sa apelam la ajutorul lui Dumnezeu. Nimic nu as putea face fara El!

Motive de aducere aminte...sunt multe si cred ca fiecare avem motive doar de multumire si de recunostinta.

”Multumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne poarta totdeauna cu carul lui de biruinta in Hristos si care raspandeste prin noi in orice loc mireasma  cunostintei Lui”

2 Corinteni 2:14

Hrana ta zilnica!

28 DECEMBRIE

Apocalipsa 21.1-8

Pagina este întoarsă. Istoria primei creaţii a luat sfârşit, începe veşnicia gloriei, în care Dumnezeu va fi «înconjurat de făpturi binecuvântate, aduse în stare să-L cunoască şi să-L înţeleagă... în bucuria propriei fericiri, când timpul nu va mai fi» .

 Atunci marea (simbol al încurcăturii şi al separării popoarelor) va înceta să existe. Toţi răscumpăraţii vor fi ajuns în port, adică în cer. Dumnezeu însă nu ne descoperă câtuşi de puţin ce vom găsi acolo; ne spune mai degrabă, pentru mângâierea noastră, ce nu vom găsi deloc acolo: In această lume nouă, moartea va fi desfiinţată (1 Corinteni 15.26,54); nu va mai fi noapte, nici blestem (v. 25; cap 22.3,5); nici doliu, nici strigăt de durere, toate aceste consecinţe ale păcatului vor fi luat sfârşit, pentru că locuinţa lui Dumnezeu va fi pentru totdeauna cu oamenii (v. 4). Şi cei care vor fi rămas afară? 

Partea lor va fi moartea a doua, întuneric, plânsetele remuşcărilor într-o eternă depărtare de faţa Dumnezeului sfânt. Acolo vor fi necredincioşii, dar de asemenea fricoşii: cei care niciodată nu vor fi vrut să se hotărască din toată inima pentru Hristos. Şi deopotrivă mincinoşii şi ipocriţii. 

Prietene, îngăduiţi-ne pentru ultima oară să vă punem această întrebare: Unde vei fi în eternitate?

Hrana ta zilnica!

27 DECEMBRIE

Apocalipsa 20.7-15

O mie de ani de binecuvântări nu vor schimba inima omului. Satan dezlegat va reuşi să stârnească o ultimă şi gigantică revoltă a naţiunilor, căreia Dumnezeu îi va răspunde printr-o judecată scurtă şi fulgerătoare. Acum sună ceasul solemn în toate: se împlineşte Evrei 9.27 - dar şi loan 5.24.

Toţi morţii vor apărea înaintea marelui Judecător. Intre ei au fost multe diferenţe în timpul vieţii lor pământeşti: unii au fost mari, onoraţi de semenii lor (Luca 16.19), alţii mici sau chiar de la periferia societăţii (Luca 23.39). Iată-i însă pe toţi strânşi, fără vreun plus de distincţie, pentru că „toţi au păcătuit. .." (Romani 3.23). Pentru a dovedi aceasta, sunt deschise cărţi în care fiecare îşi regăseşte cu groază toate faptele consemnate una după alta (Psalmul 28.4). 

Şi cine-ar putea suferi citirea fie şi numai a unei singure pagini din cartea faptelor lui? 

De asemenea este deschisă şi cartea vieţii. Numai pentru a constata însă că numele lor nu se găsesc în ea! Aruncaţi-i în întunericul de afară - este sentinţa Judecătorului suprem (Matei 22.12,13). Acolo ei se vor alătura lui Satan, devenind tovarăşii lui în mizerie, pentru un chin fără speranţă şi fără sfârşit...

Credinciosul nu va fi judecat după faptele lui, ci după lucrarea desăvârşită a Domnului Isus.

Hrana ta zilnica!

26 DECEMBRIE

Apocalipsa 19.17-21; 20.1-6

Spre deosebire de „ospăţul nunţii Mielului" (v. 9), aici vedem ceea ce în mod ironic este numit „marea cină a lui Dumnezeu" (v. 17b; Psalmul 2.4,5; Ţefania 1.7). 

Confruntarea finală dintre ostile Fiului lui Dumnezeu şi cele ale conducătorului roman se va încheia cu nimicirea totală a acestora din urmă. Fără altă judecată, fiara şi profetul mincinos vor fi aruncaţi de vii în infern (comp. cu Numeri 16.33; Psalmul SS.1S). Apoi Dumnezeu Se ocupă de stăpânul lor, Satan. Capitolul 12 ni 1-a arătat pe Satan aruncat din cer. Aici un lanţ şi o cheie simbolice îl pun pe marele ucigaş în imposibilitatea de a fi vătămător. În sfârşit, versetul 10 ni-1 prezintă, după o mie de ani, alăturându-se celor doi complici ai săi în iazul de foc (Matei 25.41). Înţelegem deci că nu există în Biblie carte de care diavolul să se teamă mai mult decât de Apocalipsa. Pentru a face ca ea să nu fie citită, îi convinge până şi pe credincioşi de opacitatea ei.

Satan fiind legat, nimic nu se mai opune de atunci înainte domniei glorioase a Domnului. Am putut constata că această împărăţie, contrar gândurilor multora, nu va lua fiinţă prin îmbunătăţirea treptată a lumii, ci prin judecăţi. Dragi copii ai lui Dumnezeu, Hristos doreşte să împartă cu noi autoritatea Lui (Daniel 7.18)! Să nu fraternizăm astăzi cu lumea pe care mâine o vom judeca (1 Corinteni 6.2).

Hrana ta zilnica!

25 DECEMBRIE

Apocalipsa 19.1-16

Şarlatania Babilonului, pretenţia lui de a fi Biserica, a fost demascată în public. Acum

 o prezintă pe adevărata Lui Mireasă celor invitaţi la ospăţul ceresc. Cerul răsună de laude, pentru că în ea poate fi privită întinderea harului şi a gloriei lui Dumnezeu. La bucuria Mirelui va răspunde cea a Miresei! Ea şi-a pregătit podoabele ce constau în faptele drepte ale sfinţilor, pe care Dumnezeu le-a dat să le împlinească atunci când se aflau pe pământ.

„Cei chemaţi" vor fi de asemenea plini de bucurie. Pentru că „cine are mireasa este mire; iar prietenul Mirelui, care stă şi-1 ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui" (loan 3.29)!

In aşteptarea acestei zile, să nu uităm că am fost „logodiţi cu un singur bărbat", pentru a fi înfăţişaţi lui Hristos „ca o fecioară curată" (2 Corinteni 11.2). Să păstrăm pentru El toată afecţiunilor noastre.

Dacă, pentru Biserică, El este Preaiubitul, pentru lume însă devine Marele Judecător.

Sub numele luat cândva pentru a manifesta harul şi adevărul, cel de „Cuvântul lui Dumnezeu", El înaintează pentru a împlini „lucruri teribile" (Psalmul 45; vezi Isaia 59.18; 63.1-6).

Prietene, când şi cum vrei tu să-L întâlneşti pe Isus? Acum, ca Mântuitor, sau, în curând, ca Judecător?

Sarbatori binecuvantate!

Sarbatoarea Nasterii Domnului o sarbatorim intr-unul dintre cele mai frumoase anotimpuri, cel putin pentru mine. Foarte multe discutii au fost pe seama acestei date calendaristici si dupa cum stim, nu 25 decembrie este data nasterii, dar asta cred ca prea putin conteaza pentru noi crestinii. 

Importanta acestei sarbatori nu tine de data, nu tine de anotimp ci tine de evenimentul in sine, ”nasterea Mantuitorului nostru Isus Hristos”.

Imi amintesc ca, pe masura ce se apropia timpul sa aduc pe lume cel de-al treilea copil al meu, noi ca parinti am creat toate conditiile posibile sa vina micutul intr-un cadru cat mai placut, cat mai frumos, cat mai optim pentru a creste sanatos. Am investit bani, timp si tot ce ne-a stat in putere pentru a-l face cat mai fericit. Astazi, cand stau si ma gandesc la nasterea Mantuitorului si la conditiile subrede in care Maria i-a dat viata...nu pot sa nu ma intreb:

”oare nu putea Dumnezeu sa-i pregateasca cel mai frumos palat a lui Irod ca sa se nasca Fiul Lui?”

Cu siguranta...DA!

Insa umilinta si smerenia cu care a venit in lume dovedeste cat de mult ne-a iubit Dumnezeu!

ISUS, REGELE REGILOR, IMPARATUL IMPARATILOR, DOMNUL DOMNILOR s-a nascut pe paie umil printre vite si fân, 

El ne-a adus pacea, El este puntea dintre cer si pamant, El ne-a pus in legatura cu Tatal, El a restabilit toate legaturile rupte, EL FIUL ISUS HRISTOS.

Astazi noi pe El il sarbatorim, El este motivul bucuriei noastre.

LAUDATI PE DOMNUL!

Hrana ta zilnica!

24 DECEMBRIE

Apocalipsa 18.14-24

Plângerile negustorilor (v. 11, 15...) ne amintesc de nemulţumirile lui Dimitrie şi ale artizanilor din Efes care se temeau să nu cumva să piardă „un mare câştig" şi „bunăstarea" pe care le-o procura cultul idolului (Fapte 19). In fond, care este diferenţa dintre marea „Diană a efesenilor" şi „Babilonul cel mare", între idolatria păgână şi corupţia creştinismului?
 Nu poate să nu aibă succes religia care-i dă omului toate roadele dorite de sufletul său (v. 14), care-i încântă simţirile, adormindu-i conştiinţa (muzica joacă în aceasta un rol important: v. 22; Daniel 3.7), care-i favorizează comerţul, pretextând tot felul de bucurii. Este îndeajuns să vedem, la sfârşitul anului, în ce mod păgân este celebrată de mulţi naşterea Domnului Isus.

„In ea s-a găsit sângele... sfinţilor" (v. 24). Deja în cetatea lui Cain, la începutul Bibliei, se găseau nenumărate lucruri plăcute, ... în timp ce sângele lui Abel striga... (comp. cu Geneza 4.10,17...). Astăzi, lumea religioasă se bucură, în timp ce adevăratul credincios suferă şi se întristează (loan 16.20). Mâine vor răsuna vaietele pe pământ, dar la acestea va răspunde bucuria cerului (v. 20).
Să ne ajute Dumnezeu ca, prin credinţă, să vedem toate lucrurile aşa cum le vede El!