Hrana ta zilnica!

15 OCTOMBRIE

Evrei 8.1-13

Vechiul legământ de pe Sinai fusese rupt odinioară, din vina lui Israel. Un nou legământ, vestit în Ieremia 31.31..., va fi încheiat cu acest popor. Odată făcută dovada că omul este incapabil să-şi respecte angajamentul faţă de Dumnezeu, acest nou legământ nu-şi va mai impune să îndeplinească vreo condiţie (Romani 11.27). Singurul temei va fi sângele lui Hristos, numit „sângele legământului celui nou" (Matei 26.28). El va fi caracterizat de patru aspecte:

1. Poruncile Domnului vor fi înscrise în inimi, adică vor face apel la dragoste.

2. Israel îşi va regăsi relaţia de popor al Domnului (v. 10; Zaharia 8.8).

3. Cunoaşterea Domnului va fi comună pentru toţi (v. 11; Isaia 54.13).

4. Dumnezeu nu-Şi va mai aminti de păcatele lor, nici de nelegiuirile lor (v. 12).

Creştinii pe care ea îi cuprinde nu sunt sub un legământ (este oare nevoie de un contract

între un tată şi copiii lui?). Ei însă se bucură deja - şi mai mult decât atât - de toate binecuvântările promise lui Israel. Cuvântul divin este sădit în ei (comp. cu 2 Corinteni 3.3).

Ei sunt acum copii ai lui Dumnezeu. Ei II cunosc pe Domnul prin Duhul Sfânt care locuieşte în ei. Au asigurarea că păcatele lor sunt şterse pentru totdeauna.

Cititorule, sunt aceste privilegii şi ale tale?

Hrana ta zilnica!

14 OCTOMBRIE

Evrei 7.18-28

Înainte de a fi fost înălţat mai sus de ceruri, Isus nu putea fi pentru noi Mare Preot Pentru a ne putea reprezenta înaintea lui Dumnezeu, trebuia mai întâi să Se dea pe Sine însuşi pentru noi, deoarece, înainte de orice, noi avem nevoie de un Răscumpărător. Dar acum, Mântuitorul sufletelor noastre este şi Acela care ne mântuieşte în toate, adică Acela care are grijă de noi până când vom intra în gloria Lui. El fiind veşnic viu, avem siguranţa că nicio clipă nu ne va lăsa. Într-adevăr, un asemenea Mare Preot ne trebuia. Perfecţiunea Lui morală este exprimată în toate modurile, iar poziţia Lui înaintea lui Dumnezeu, în glorie, ne face să strigăm: „Vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa Unsului Tău!" 

(Psalmul 84.9).

Curând nu vom mai avea nevoie de mijlocirea Lui. Aceasta va lua sfârşit atunci când toţi răscumpăraţii îşi vor fi încheiat călătoria.

 Atunci de ce se repetă: „Tu eşti preot pentru eternitate?" (cap. 5.6; 6.20; 7.17,21).

 Pentru că preotul este şi acela care dă tonul laudei.

 Ce slujbă veşnică, pentru care scumpul nostru Mântuitor nu va mai fi singur să o împlinească! 

El o va împlini împreună cu cei pe care i-a mântuit deplin şi care vor fi pentru totdeauna asociaţi cu El în glorie (cap. 2.12).

Hrana ta zilnica!

13 OCTOMBRIE

Evrei 7.1-17

Autorul epistolei avea multe lucruri de spus cu privire la Melhisedec (capitolele 5, 10, 11). Acest personaj misterios traversează istoria lui Avraam (Geneza 14), acţionând ca mijlocitor, binecuvântându-1 pe Avraam din partea Dumnezeului Preaînalt şi apoi binecuvântându-L pe acest Dumnezeu Preaînalt în numele patriarhului. Tot ce priveşte însă persoana şi originile lui Melhisedec este lăsat în umbră. Şi înţelegem de ce. Pentru că Duhul lui Dumnezeu nu este interesat aici de om, ci de slujba lui. Împărat şi preot, Melhisedec este un «tip» al Domnului Isus când El va domni în dreptate şi va fi preot pe tronul Său. Preoţia „după rânduiala lui Melhisedec" (v. 11) este în toate privinţele superioară celei a lui Aaron.

1. Titularul acesteia este mai mare decât Avraam, de vreme ce patriarhul i-a dat zeciuială şi a fost binecuvântat de el.

2. Fiind anterioară istoriei lui Israel, ea se exercită nu numai în beneficiul acestui popor, ci pentru orice credincios.

3. Ea este, de asemenea, netransmisibilă, pentru că Acela care are misiunea aceasta este veşnic viu (Romani 8.34).

Multe persoane din creştinătate cred că este necesar să recurgă la intermediari, preoţi sau „sfinţi". Această epistolă ne învaţă că Dumnezeu ne-a dat un singur Mare Preot sau Mijlocitor, perfect şi suficient pentru eternitate (cap. 10.21,22).

De luat aminte....!

Esti legat de casa ta?

Astazi citeam cateva vesti de la Adi Gliga stiind ca este in misiune in Spania. Mi-a placut tare mult ceea ce a scris si am sa redau mai jos cuvintele pe care le-a asezat pe pagina sa de socializare.

---------------------------------------------------------------

Sunt în Spania de vreo două săptămâni.

În România sunt ploi și frig, aici e soare și cald de obicei.

Astăzi am prins și o ploaie măruntă. Nesemnificativă aș zice comparativ cu căldurile obișnuite.

Am avut până acum două evenimente la care am cântat și mai am o conferință de tineri la care voi participa sâmbătă.

De câteva zile, sunt puțin agitat. E defapt dorul de "casă".

Totuși azi mai mult ca oricând îmi doream să vină Duminica. Atunci am avionul.

Am realizat câteva chestii, pe care vreau să vi le împărtășesc.

În România, nu am avut niciodata ceva al meu... o casă sau o familie care să mă aștepte. Singurele lucruri care le am sunt mașina, pe care am cumpărat-o pentru a mă putea deplasa la evenimentele pe care le am, și câteva lucruri pentru filmat, cu care fac tot ceea ce vedeți.

M-am întrebat totuși... știind că nu am nimic ce să mă țină legat de locurile alea, de ce am o dorință puternică să mă întorc "acasă" ?

În fond e doar o chirie. Am să vă explic perspectiva mea... 

E în noi... dorința de a fi într-ul loc pe care îl numim "casă".

Duminică le-am vorbit celor prezenți la Biserică despre Avram.

Avram din Biblie.

Dumnezeu i-a zis:

„Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. "

Geneza 12:1

Am rămas foarte marcat încă de când am auzit primadată acest text din Biblie. M-am uimit cum Avram a lăsat tot și s-a dus într-un necunoscut. A stat prin corturi și s-a plimbat pe unde îl purta Dumnezeu.

El se îndrepta spre o casă despre care nu știa nimic. Avea doar CREDINȚA în Dumnezeu care l-a chemat.

Gândind mult la mersul meu spre casă, eram bucuros știind că 

deși oamenii râd de noi pentru că suntem Creștini, se uită la noi de sus, ca și cum noi am sta în corturi, totuși... asemenea lui Avram, am fost și noi chemați spre Casă. 

Un loc promis, într-o lume nevăzută.

Am pornit și noi pe un drum pe care nu îl cunoaștem. 

Un drum pe care am descoperit tot mai mult cine este Cel care ne-a chemat. 

Am descoperit tot mai mult, că deși uneori părem singuri, El este cu noi în această călătorie. 

Nu știm când vom zări meleagurile pe care le numim ACASĂ, dar știm că locul nostru este acolo. 

În timp ce alții socotesc un mit sau doar o poveste, noi mergem în necunoscut spre acolo... pentru că simțim. 

Pentru că vedem pe EL... Dumnezeu care ne-a chemat. 

Pentru că ne ridică atunci când obosim. Ne vindecă atunci când ne îmbolnăvim de la oboseală sau greșelile noastre.

Ne iartă atunci când ne răzvrătim împotriva Lui și ne dă mană... pâinea celor mari, atunci când credem că suntem lipsiti.

Mergem puțin câte puțin, dar sigur. 

Prin aroganța unora, sau bătaie de joc, prin respingere sau prin diferite obstacole, cu Lupul cel rău pe urmele noastre, căutâd să mai prindă o oaie, noi mergem alături de El, 

pentru că El, Dumnezeu... este alătrui de noi... noi, Biserica Lui.

Ne-a chemat spre țara promisă. 

Asemenea lui Avram, am ascultat și noi. Mergem spre Casă. Spre Împărăția Cerurilor. Mergem prin credință spre o viață veșnică. O casă veșnică.

"Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el." Geneza 12:4

                                              Adi Gliga

Nu-ti irosi timpul!

Ne nastem, devenim adulti si-apoi ne stingem. 

Intre nastere si moarte nu este decat un lat de palma. Faurim planuri, investim timp, cheltuim bani, sacrificam sanatatea, sacrificam familia si in final....plecam goi.

Nici o investitie facuta aici pe pamant pare sa nu fie rentabila, dar cu toate acestea alergam din zori pana-n noapte pentru a aduna.

Adunam si totusi...n-avem!

Strangem si totusi...murim saraci!

Plangem ca n-avem timp, dar n-avem timp pentru ca deseori irosim timpul.

Suntem un intreg...si totusi ne pierdem pe bucati. O parte ne este rapita, o parte ne este luata fortata, iar alta se scurge fara sa vrem.

Irosim timp in lucruri care ne consuma energia, investim timp in lucruri trecatoare, investim bani in lucruri fara de folos.

Singurul remediu pentru a trai sanatos duhovniceste este de a investi in fapte. Fapte care ne aduc multumire in suflet si pace in inima.

Horace Mann spunea:

”Pierdut ieri, undeva intre rasarit si apus doua ore de aur, fiecare incrustata cu saizeci de minute de diamant. Nu se ofera nici o recompensa, caci s-au dus pentru totdeauna”

Nu-ti irosi timpul!

Hrana ta zilnica!

12 OCTOMBRIE

Evrei 6.1-20

Într-adevăr, să înaintăm spiritual înspre starea de adult!

 Să nu ne mulţumim, ca aceşti creştini ieşiţi din iudaism, cu cunoaşterea câtorva adevăruri elementare. Isus doreşte să fie pentru noi mai mult decât un Mântuitor de lucrări moarte: vrea să fie un Domn, un Exemplu, un Prieten suprem...

Versetele 4-6 sunt adesea folosite de diavol pentru a-i tulbura pe copiii lui Dumnezeu.

Dar, de fapt, aici nu este vorba de ei, ci de aceia care poartă doar numele de creştin. In starea morală descrisă astfel, zadarnic am căuta viaţa divină transmisă sufletului unui adevărat credincios. Dar, vai, este posibil să trăieşti în mijlocul privilegiilor creştinismului, fără a fi fost cu adevărat convertit! Aceasta era valabil pentru unii iudei şi aceasta poate fi valabil astăzi pentru unii copii cu părinţi creştini. Cât despre credincioşii adevăraţi, ei nu-şi pot pierde mântuirea. Sunt însă mereu în pericol să fie neglijenţi. Alături de lucrările dragostei, pe care Dumnezeu nu le uită, nu trebuie neglijate credinţa şi speranţa (v. 10,11,12). Ele sunt hrănite de promisiuni divine. Creştinul îşi cunoaşte portul încă invizibil; înspre acolo a aruncat el ancora. Oricât de agitată ar fi marea acestei lumi, credinţa este «parâma» care-1 leagă din nou, ferm, pe răscumpărat, de locul ceresc şi neschimbat, unde se află Obiectul speranţei lui.

Hrana ta zilnica!

11 OCTOMBRIE

Evrei 5.1-14

Ce contrast între Fiul Sfânt al lui Dumnezeu şi preotul luat dintre oameni, care era nevoit să fie indulgent, din cauza propriei neputinţe! 

Un alt contrast apare în versetul 8. În ceea Ce ne priveşte, avem nevoie să învăţăm ascultarea, deoarece, în mod natural, suntem neascultători. Fiul lui Dumnezeu a trebuit s-o înveţe pentru un cu totul alt motiv: fiind Creator Suveran, El n-a fost supus nimănui. Ascultarea era pentru El un lucru în întregime nou. Astfel, El este Exemplul care se impune tuturor celor care-L ascultă (v. 9). Cine este, într-o colectivitate, şeful care are cea mai mare autoritate? Acela care a început el însuşi să execute, în cele mai dificile condiţii, misiunile pe care apoi le trasează subordonaţilor lui. Să învăţăm ascultarea în şcoala Domnului Isus. Dar ce fel de elevi suntem noi? Nu merităm noi adesea mustrarea din versetul 11: „greoi la auzire"? Aici Cuvântul lui Dumnezeu nu mai este, ca în capitolul 4, sabia care judecă intenţiile inimii, ci hrana tare care-l întăreşte pe copilul lui Dumnezeu şi-1 face capabil să deosebească el însuşi binele de rău. Astfel este marele progres al creştinului: el devine din ce în ce mai sensibil faţă de ce îi este plăcut Domnului... şi faţă de ce îi este neplăcut.