Hrana ta zilnica!

4 AUGUST

Galateni 4.19-31

Apostolul este plin de nelinişte şi de nedumerire. Lucrarea lui răbdătoare să fie oare în zadar? (v. 11). Se vede astfel nevoit să reia împreună cu galatenii cunoştinţele elementare ale evangheliei. Să profităm şi noi de aceasta, pentru a le învăţa odată cu ei. Pentru că, dacă Pavel regreta că nu îi putea învăţa pe copiii lui spirituali pe viu, fiind de faţă, cu glasul său în auzul lor (v. 20), noi nu regretăm, pentru că înţelegem motivul: Dumnezeu voia să ne dea această scrisoare.

Totuşi - veţi spune - pentru noi nu mai este câtuşi de puţin actual pericolul de a ne reaşeza sub lege. Înseamnă că nu ne cunoaştem bine! De fiecare dată când ne complacem cu purtarea noastră şi avem impresia că Dumnezeu ne datorează ceva, aceasta înseamnă - nici mai mult nici mai puţin - legalism. De fiecare dată când adoptăm o soluţie fără a conta pe Domnul, de fiecare dată când ne comparăm cu alţii în avantajul nostru, noi manifestăm acest spirit de proprie îndreptăţire, vrăjmaş declarat al harului (comp. cu v. 29). Pentru a ilustra această vrăjmăşie, Pavel îi evocă pe cei doi fii ai lui Avraam. Isaac, fiul promisiunii, este singurul care poate moşteni promisiunea. Ismael, copil după carne, ieşit din roaba Agar, nu are niciun drept la bogăţiile şi binecuvântările tatălui. Aparţinem noi toţi Ierusalimului de sus?
Suntem noi, împreună cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, ,,împreună-moştenitori ai aceleiaşi promisiuni": Cetatea cerească (v. 26; Evrei 11.9,10,16)?

Hrana ta zilnica!

3 AUGUST

Galateni 4.1-13

Astfel Dumnezeu dăduse cu totul altceva decât legea: promisiuni necondiţionate. Ele proveneau din dragostea Sa şi din bucuria Sa de a binecuvânta, atât naţiunile, cât şi pe iudei.

A dispreţui un asemenea dar însemna a dispreţui dragostea Lui. Pretenţia, de exemplu, de a plăti pentru un cadou pe care l-am primit este o ofensă adusă donatorului. Cât de întristată este inima lui Dumnezeu la vederea atâtor creştini care uită de libertatea Duhului, pentru a o înlocui cu biete practici plictisitoare! Ce dovedeşte aceasta? Că aceşti copii ai lui Dumnezeu II cunosc atât de greşit pe Tatăl lor ceresc. Este de înţeles că un necredincios se mulţumeşte cu „cunoştinţele elementare slabe şi sărace", pentru că nu are altele mai bune. „Dar acum - ne spune versetul 9 - după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu" şi fiind cunoscuţi de El (1 Corinteni 8.3), să nu ne mai lăsăm robiţi şi să nu tolerăm nimic care-I aduce Lui indignare.

Să avem încredere deplină în dragostea Lui.

In versetul 12, apostolul îşi întrerupe expunerea, pentru a vorbi inimii galatenilor săi preaiubiţi. El ştie să le aducă aminte de bunăvoinţa şi de dăruirea lor pentru el. Vai, afecţiunile pe care absenţa le răceşte sunt afecţiuni slabe. Convingerile care-şi pierd înfiriparea atât de repede după plecarea slujitorului lui Dumnezeu sunt convingeri slabe.

Cum este dragostea noastră creștină? Și cum este credința noastră?

Daca simti ca esti bolnav, Medicul te asteapta!

Astazi cand am citit acest verset mi-am dat seama cat de mult gresesc uneori. Nu este o noutate ca uneori suntem dezamagiti  si descurajati de ceea ce vedem ca se intampla in multe biserici sau ceea ce primim de la cei care se numesc ”fratii nostri”...sau poate ca numai eu am avut dezamagiri? Posibil...

Insa citind acest verset mi-am dat seama ca daca as fi citit Cuvantul cu atentie, n-as fi avut momente de descurajare uneori, deoarece Biblia ne-a avertizat.

2 Timotei 2:20

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele, pentru o întrebuinţare de ocară.

Ai copii, toti traiesc intr-o casa, pe toti ii inveti aceleasi invataturi, pentru toti esti acelasi parinte si totusi nu toti sunt la fel. Sunt copii care iti aduc cinste si te bucuri de ei, insa sunt si copii care te fac sa suferi, te intristeaza si-ti aduc rusine. Tot asa este si in locul unde se aduna credinciosii, de fapt locul unde se aduna este un loc in care vin cei bolnavi (SPIRITUAL) ca sa fie vindecati. Este asemenea unui spital indraznesc sa-i spun asa, deoarece in locul acela primesti tratament pentru sufletul tau. Acum, haideti sa ne gandim cum este in spital...sa ne gandim la tipul de pacienti. Pe langa faptul ca si spitalele sunt diferite si pacientii sunt diferiti. Pacienti cu diagnostice diferite, cu stadii ale bolii diferite, pacienti care asculta indicatiile doctorului, urmeaza tratamentul si se vindeca, dar sunt si pacienti care isi doresc vindecarea, insa fara sa asculte nimic din ce-i spune medicul, nu urmeaza tratament, nu urmeaza regimul indicat, nu fac nimic din ceea ce i-ar putea ajuta pentru a fi vindecati. Spitalul insa ii gazduieste si pe unii si pe altii.

La fel este si in locul in care ne adunam toti laolalta, loc cunoscut de noi si numit, Biserica. 

Biserica de fapt nu este cladirea, ci biserica suntem noi oamenii care formam trupul lui Hristos. 

 Acolo este doar locul unde ne intalnim ca sa avem partasie unii cu altii si deseori suntem poate nemultumiti ca unii ”pacienti” adica ”frati” nu respecta ceea ce ne cere Medicul nostru suprem sau poate nu se comporta asa cum ar trebui sa aibe un comportament demn de locul in care se afla, si-atunci ne incearca un sentiment de ”dezgust” sau gasiti dumneavoastra alt termen.

Dar in locul unde ne adunam vin fel si fel de oameni, oameni cu probleme diferite, oameni cu nevoi diferite, unii au nevoie de eliberare si vindecare intr-un anumit domeniu al vietii lor, poate  unul e bolnav de ura, unul de mandrie, unul e robit de curvie, pe unul il robeste patima alcoolului, pe altul poate vorbirea de rau, altul e bolnav de lacomie, insa toti au nevoie de tratament.

Cuvantul spune:

Într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de pământ. Unele sunt pentru o întrebuinţare de cinste, iar altele, pentru o întrebuinţare de ocară.

Dragul meu cititor, daca vreodata ti-a trect prin cap sa nu vii la partasie in Casa lui Dumnezeu pentru ca l-ai vazut pe ”X” nu stiu cum sau poate ai vazut-o pe sora ”Y” la fel de dezgustator, ia seama Dumnezeu a ingaduit si vase de cinste, si de ocara, laolalta.

Nu te poticnii in ei, si ei sunt bolnavi si au nevoie de tratament, intelege ca este doar o chestiune de timp pana vor fi vindecati.

Asadar, tu vino si cauta sa-ti tratezi boala ta.

Psalmistul David spune:

• Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
•  El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale
• Ps. 103: 2-3

Hrana ta zilnica!

2 AUGUST

Galateni 3.15-29

Apostolul explică pentru ce legea nu schimbă cu nimic promisiunile divine. Acestea sunt anterioare ei, iar Dumnezeu nu Se dezice, şi, mai ales, pentru că ele au fost făcute seminţei lui Avraam, adică lui Hristos (v. 16). Nimic nu va putea anula sau contrazice ceea ce Dumnezeu Ii garantează Preaiubitului Său - şi celor care îi aparţin. „Atunci pentru ce este legea?" (v. 19). Ea a fost comparată cu o oglinda. Îmi arată mizeria morală, dar este tot atât de incapabilă să mi-o înlăture, cum este oglinda să mă spele. Nu este funcţia ei aceasta.

Legea nu face altceva decât să mă convingă de păcat; este deci îndrumătorul meu până la Hristos (v. 24), după care rolul ei se încheie, ca şi al institutorului care şi-a pregătit elevul pentru a trece în clasa superioară. Ce crudă şcoală este cea a legii! Ea mă învaţă că sunt păcătos şi nu-mi dă îndreptăţirea; mă învaţă că sunt mort şi nu are puterea să mă facă să trăiesc; mă învaţă că sunt lipsit de energie şi nu-mi dă nimic. Tot ceea ce însă îmi lipseşte găsesc atunci în Isus!

Botezul este semnul public al punerii deoparte pentru Hristos, prin moartea Lui. Voi, cei care aţi fost botezaţi, sunteţi într-adevăr „fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus"? 

Aţi fost cu adevărat „îmbrăcaţi cu Hristos"? (v. 26,27). A purta o uniformă la care nu ai dreptul este o fraudă şi un abuz de încredere.

Hrana ta zilnica!

1 AUGUST

Galateni 3.1-14

Planul general al epistolei se poate schiţa astfel: capitolele 1 şi 2: Mărturia personală a apostolului; capitolele 3 şi 4: Doctrina mântuirii prin credinţă; capitolele 5 şi 6: Viaţa practică a celui răscumpărat sub har.

Inima lui Pavel era încurcată: zelul său pentru adevăr se dublase de toată dragostea pentru sărmanii galateni. Ce duh de rătăcire i-a putut încânta până într-acolo încât să uite de harul lui Dumnezeu? 

Şi ce mulţi creştini li se aseamănă! Le-a fost zugrăvit Hristos răstignit (v. 1). Au crezut în El şi au primit prin Duhul Sfânt siguranţa mântuirii. Insă nu au avut încredere în El pentru a le conduce viaţa creştină. După ce au început prin Duhul, au continuat prin carne (v. 3). Sau credeţi că, după ce ne-a îndreptăţit, Dumnezeu poate conta pe noi pentru „a-Şi încheia lucrarea"? Nu, iar din acest motiv, aceeaşi credinţă care ne mântuieşte este şi cea de care avem nevoie pentru a trăi (v. 11). Legea cea dreaptă a lui Dumnezeu, în schimb, nu poate să ne aducă decât moartea şi blestemul, pentru că am fi incapabili să o împlinim. A trebuit ca, în locul nostru, Hristos să poarte acest blestem. Pentru a ne răscumpăra,

El a plătit preţul în întregime. A purtat blestemul legii când a luat la cruce locul pe care-1 meritam eu. Binecuvântat fie El în veci!

Oferta!

Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile pământului...

Luca 4:5

Cuvintele acestea se gasesc in textul care face referire la ispitirea Domnului Isus.

Deseori ne necajim ca vine Satan si ne ispiteste si tot atat de des constatam ca nu suntem imbracati cu armatura Duhului despre care vorbeste Pavel celor din Efes, dar si noua:

Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului (Efeseni 6:11) si din acest motiv suntem biruiti.

 Atunci cand te necajesti ca esti ispitit adu-ti aminte ca si Isus a fost ispitit, si daca a fost El ispitit, Fiu de Dumnezeu si diavolul n-a avut rusine sa-l ispiteasca, crezi  tu oare ca se va rusina de noi?

Se va rusina de mine sau de tine fiindca suntem urmasi ai lui Isus...?

 Nicidecum! 

Asa ca singura solutie este sa ne imbracam cu toata armatura lui Dumnezeu ca sa-l putem birui.

Mai mult de atat, uitati-va cu ce ispita a venit: ”Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii...”Ce siret si viclean...!

 Prima data i le-a aratat, apoi i le-a promis.

Isus respinge oferta  si nu accepta aceasta imparatie pe care Satan i-o arata. In primul rand imparatiiile acestea sunt lumesti, Hristos n-a vrut o imparatie pentru Sine, ci una cereasca castigata prin suferinta, prin smerenie, prin blandete, prin dragoste.

Hristos a biruit, dar noi?

Cate oferte nu ti-a propus diavolul si tu le-ai acceptat?

Ti-a aratat imparatiile lumii, faima, bani, sex, cariera si pentru a beneficia de ele ai facut atata compromis...

Imparatiile castigate aici sunt trecatoare, imparatia promisa de Dumnezeu este vesnica, pe care o alegi?

Diavolul iti promite, dar nu uita...doar promite, de primit nu vei primi nimic. Hristos ceea ce a promis a si implinit. Pe cine vei crede si vei asculta?

Nu stiu ce oferta vei primi in aceasta saptamana, dar ia seama, ceea ce ofera diavolul este trecator, ceea ce ofera Hristos este vesnic.

Viata vesnica alaturi de Isus este promisiunea lui Dumnezeu!!!

Simtim incet cum harul de la neamuri!

Hrana ta zilnica!

31 IULIE
Galateni 2.11-21
Prin ce era atât de gravă această întoarcere la lege? Şi de ce şi-a pus Pavel atât de mult la inimă această chestiune, încât a ajuns chiar să-1 acuze în mod public pe Petru pentru atitudinea sa îndoielnică? (v. 11-14). Pentru că însuşi faptul de a-i încuraja pe credincioşi să se iudaizeze şi să facă lucrări revenea la a spune că lucrarea lui Isus nu era suficientă. Şi nenumăraţi creştini tot în felul acesta înclină să gândească. Recunosc în principiu valoarea ispăşitoare a jertfei lui Hristos, dar în acelaşi timp îşi întemeiază mântuirea pe lucrările lor şi
pe practicarea religiei lor. Ei «fac ce pot», iar pentru restul se bizuie pe Dumnezeu. Unora ca aceştia le răspundem cu versetul 16: „omul nu este îndreptăţit din fapte,... ci prin credinţa în Isus Hristos". Un mijloc atât de simplu? Da, însă oferit de o Persoană atât de măreaţă!
 Este Fiul lui Dumnezeu „care m-a iubit şi care S-a dat pe Sine însuşi pentru mine" (v. 20). Care este partea mea în această lucrare? Aceea pe care o poate avea un mort, adică niciuna. Fiind „răstignit cu Hristos", am scăpat de sub lege, şi trăiesc, dar „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine...".
Prietene cititor, iubit de Domnul Isus, poţi lua pe cont propriu aceste declaraţii triumfătoare, în tot adevărul lor?