Cauta...!

Caută mereu...............
Caută mereu pentru a nu uita.
Caută sa taci atunci când ştii că nu există răspunsuri.
Caută să nu mai cauţi tot, dar să te cauţi mereu.
Caută prin amintiri şi nu alege nimic. Ele trebuie doar (re)găsite.
Caută persoane şi bucură-te când încă mai sunt.
Caută să găseşti la/în tine şi nu mai căuta la alţii.
Caută adevărul, nu minciuna.
Caută nu e totuna cu cercetează.
Caută aripi şi iubeşte-le. Caută să nu le zbori şi nici să te zboare…
Caută greieri. nu vei ajunge surd niciodată.
Cauta anotimpurile pentru a nu-ţi uita anii.
Caută natura ca să ştii drumul înapoi când va fi momentul…
Caută soarele ca să cunoşti lumina, nu vei orbi.
Caută culorile, vei ştii mereu să recunoşti negrul şi să iubeşti albul.
Caută nisipul, vei afla ce înseamnă viaţa pierdută (printre degete).
Caută uşi şi ferestre, îţi vei construi o casă din pereţii drumului.
Caută drumul şi nu-ţi lua cu tine busola, vei putea descoperi alte cărări…
Caută bijuterii şi transforma-le în aur şi argint, locul naturii este în natură.
Caută acrul în miere şi mierea în lămâie.
Caută sarea în mare, nu vei reuşi, dar vei învăţa să iubeşti marea (sărată).
Caută în întuneric întunericul. apoi luminează-l cu o stea.
Caută în soare lumina.Te vei înţepa de raze şi vei afla durerea cunoaşterii.
Caută litere... nu se ştie niciodată - poate vei afla Cuvântul."

Remediu pentru stres!

• Zilele trecute am luat aminte la cateva invataturi din Scriptura, invataturi care, daca am tine cont de ele...ar fi ferice de noi.
• In bisericuta in care am crescut, undeva la tara  pe malul Dunarii, in jud. Caras, era un frate care de foarte multe ori spunea de la amvonul bisericii, ” fratilor....teoria o stim foarte bine, dar practica ne omoara”. Cred ca de foarte multe ori am ramas corigenti la proba practica.
• Oare de cate ori n-am citit acest verset sau n-am auzit vorbindu-se din el, dar cu toate acestea am continuat cu incapatanare sa facem taman invers?
• Domnul Isus a spus: ”nu te ingrijora”! Facem noi acest lucru?
• Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
•  Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
• Luca 12: 25-26 
• De fapt ingrijorarea nu este altceva decat boala noastra moderna, a secolului in care traim- STRESUL.
• Am sa enumar cateva motive comune in viata noastra, pentru care ne ingrijoram fara rostbsi astfel devenim stresati. Spun fara rost pentru ca oricum lucrurile hotarate de Dumnezeu nu le putem schimba cu nimic.
• Ne ingrijoram si ne stresam gandindu-ne ce facem daca: ne-am pierde job-ul, griji pentru viitorul copiilor nostri, ce se intampla daca medicul ne descopera un cancer, grija pentru ziua de maine si in mod special griji multe din cauza banilor si cred ca motive de ingrijorare pot fi multe...
• Dar pe langa toate acestea o mare parte din stres ne-o cauzam singuri 
• si fara sens.
• DIFERENTA DINTRE CEEA CE SUNTEM SI CEEA CE DORIM SA FIM!
• -nu suntem multumiti de ceea ce suntem
• -avem asteptari nerealiste de la noi, dar si de la altii
• -traim sub impulsul concurentei in permanenta

DIFERENTA DINTRE CEEA CE SPUNEM SI CE FACEM!

-vorbim prea usor, prea repede si prea mult

-uitam prea usor angajamentele luate

-ignoram consecintele cuvintelor noastre

DIFERENTA DINTRE CEEA CE AVEM SI CEEA CE VREM SA AVEM!

-am acceptat prea usor sistemul de valori al lumii

-am acceptat nemultumirea ca standard de viata

-am acceptat sa ne jertfim pe altarul invidiei

Daca e luam pe fiecare in parte s-ar putea discuta foarte mult si in mod deosebit la subiectul cu concurenta...chiar ar fi multe de spus. De fapt in realitate nu exista nici un fel de concurenta, nu concuram cu nimeni la nimic, este doar in imaginatia noastra. Tindem sa avem casa ca cea vecinului, tindem sa mergem in concediu ca si vecinul sau chiar ca si ”prietenul” sau daca se poate pe o insula mai frumoasa ca si el, jinduim la masina vecinului si uite asa nu ne mai bucuram de ceea ce avem pentru ca tot timpul ne luptam sa avem ceea ce au altii ssu daca se poate mai mult ca ei.
Oare nu este un stres fara sens?
De ce sa imi risipesc viata traind doar intr-o competitie imaginara?
De ce sa-mi traiesc viata dorind in permanenta altceva fara sa ma bucur de ceea ce am deja?
Eu nu stiu de ce te stresezi tu, dragul meu cititor, insa stiu  punctele unde sunt vulnerabila eu si asa cum mi-am evaluat eu starea, te sfatuiesc sa faci acelasi lucru.

Biblia ne da un REMEDIU PENTRU STRES!

LUCA 12:31
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

O viata fara stres !

• 
  
•  
• 
  

Hrana ta zilnica!

27 IULIE
Maleahi 3.13-18; 4.1-6
Dumnezeu ne prezintă aici câţiva credincioşi, smeriţi şi ascunşi, care urmează să aibă onoarea de a-L întâmpina pe Fiul Său la venirea Lui pe pământ. Ei sunt o „comoară deosebită" (v. 17); numele lor sunt consemnate în cartea Sa de aducere-aminte şi Evanghelia ni-i face cunoscut pe câţiva dintre ei: Iosif şi Maria, Zaharia, Elisabeta, Simeon, Ana... Ne numărăm noi astăzi printre cei care se tem de Domnul, care vorbesc despre El şi care aşteaptă revenirea Lui?
Mai târziu, în timpul necazului celui mare, va fi o rămăşiţă care se va teme de numele Domnului (cap. 4.2; Apocalipsa 12.17). Pentru ei va răsări Soarele dreptăţii. Activitatea întunericului va lua sfârşit, cei mândri şi răi vor fi nimiciţi (cap. 3.15; 4.1,2). Şi, cu acest cuvânt, blestem, se încheie Vechiul Testament, altfel spus, istoria în întregime dezamăgitoare a celui dintâi Adam. Mizeria lui făra remediu, afundându-se în nefericire eternă, a fost definitiv demonstrată. Suntem noi convinşi în conştiinţă personal de aceasta?
Atunci, încă de la prima pagină a Noului Testament, vom învăţa să cunoaştem Numele celui de-al doilea Om, Isus, în care Dumnezeu Şi-a găsit plăcerea şi în care noi ne găsim mântuirea şi binecuvântarea.
O parte din Noul Testament a fost studiată în volumele 3 și 4.

Hrana ta zilnica!

26 IULIE
Maleahi 3.1-12
Maleahi semnifică „solul Domnului”. Citând versetul 1, Domnul Isus îi aplică acest titlu lui loan Botezătorul, chemat să pregătească înaintea Lui inima poporului Său (Matei 11.10).
Respingerea lui Mesia după cea a precursorului Său a întrerupt cursul profeţiei. Perioada actuală a Bisericii este trecută sub tăcere; şi II vedem în versetul 2 pe Domnul cum îşi reia căile faţă de fiii lui Levi printr-o lucrare de topire şi de purificare (v. 2,3; Psalmul 66.10; Iov 18.1). Unii l-au urmărit pe meşterul turnător ocupat să purifice minereul de argint. El stă lângă creuzet tot timpul cât durează topirea, iar operaţia nu este încheiată decât atunci când propria lui imagine se reflectă în mod clar în metalul strălucitor.
Ce minunată ilustrare a ceea ce Domnul împlineşte în fiecare dintre noi!
El ştie să ne regleze împrejurările, înteţind uneori focul încercării, cu scopul de a îndepărta din noi orice aliaj impur. Şi îşi continuă răbdător lucrarea până când radioasa Lui imagine morală străluceşte în noi (comp. cu Zaharia 13.9; 2 Corinteni 3.18). Care pot fi sentimentele Domnului, frstrat de daruri, de slujire şi de încrederea datorate Lui? „Puneţi-Mă la încercare" (v. 10), spune El poporului Său.
Da, Domnul Se bucură atunci când credinţa noastră Ii dă posibilitatea să ne binecuvânteze.

Hrana ta zilnica!

25 IULIE
Maleahi 2.1-17
Domnul are pentru preoţi o învăţătură specială. Să dea glorie Numelui Său - iată ce trebuia ei să-şi pună la inimă (v. 2)! Slujirea creştină nu are nici ea altă raţiune. Prea adesea însă, slujitorul este cel glorificat mai degrabă decât Stăpânul său.
Despre cine altcineva decât despre Hristos s-ar mai fi putut spune: „nedreptate nu s-a găsit pe buzele lui" (v. 6)? Până şi aprozii au trebuit să admită că „niciodată n-a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta" (loan 7.46). Această perfecţiune nu face altceva decât să scoată în evidenţă şi mai bine tristul portret al clerului din timpul Domnului, preoţi, cărturari şi farisei:
El a păzit legământul (v. 5); ei l-au stricat. El a umblat cu Dumnezeu în pace şi dreptate; ei s-au îndepărtat de drum. El „a întors pe mulţi de la nelegiuire" (v. 6); ei „au făcut pe mulţi să se poticnească" (v. 8,9; Isaia 9.16). „Legea adevărului era în gura Lui" (v. 6); ei II oboseau pe Domnul cu vorbele lor (v. 17; Matei 6.7).
„Luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie", repetă versetele 15 şi 16. Duhul nostru are sensibilitatea unei benzi magnetice. Păstrează urma a tot ceea ce s-a înregistrat acolo. Să veghem să nu-1 ocupăm decât cu lucrurile adevărate, ... curate, vrednice de iubit, vorbite de bine... (Filipeni 4.8).

Hrana ta zilnica!

24 IULIE
Maleahi 1.1-14
Cartea lui Maleahi este deosebit de solemnă. Ea constituie cel din urmă apel divin către conştiinţa şi inima acestui popor iudeu, în mijlocul căruia Hristos va apărea patru secole mai târziu. Dialogul care se angajează între Dumnezeu şi popor scoate în evidenţă din partea lui Dumnezeu, încă de la primele cuvinte: iubirea veşnică, personală, sursă a oricărei binecuvântări: „Te-am iubit...". Iar din partea lui Israel?
 Nerecunoştinţa, inconştienţă, întrun cuvânt, obrăznicia cu care-şi permite să ceară dovezi despre această bunătate divină!
 Ce tată, ce stăpân ar suporta să fie tratat cu o asemenea scandaloasă lipsă de consideraţie (v. 6)?
Ori acest popor călca în picioare nu numai onoarea datorată Domnului, ci şi preceptele Lui cele mai imperioase (v. 8; Levitic 22.17-25), sentimentele Sale cele mai tandre. In mod regretabil, aici nu avem mult de căutat lecţii de «învăţare de minte»! Să ne ferim şi noi de a ne îndoi de dragostea Domnului, de a cârti sau chiar de a ne răscula împotriva voinţei Lui!
Să nu trecem cu indiferenţă pe lângă atâtea mărturii ale harului lui Dumnezeu, privindu-le cu plictiseală (v. 13)! Să ne oprim întâi la crucea unde El L-a dat pe Fiul Său pentru noi: ce importanţă au pentru noi drepturile şi dragostea lui Dumnezeu?

Hrana ta zilnica!

23 IULIE
Zaharia 14.6-21
Acesta este sfârşitul dramei. Când se va deschide şi cel din urmă act, situaţia va fi fost răsturnată prin apariţia deodată a Domnului gloriei. Până şi decorul va fi schimbat. Un cataclism nemaiauzit va schimba configuraţia ţării. Popoarele surprinse pe cale să facă război Ierusalimului... şi împăratului său divin se vor vedea lovite dintr-o dată de o urgie cumplită.
De atunci înainte, naţiunile, în loc să urce să asedieze Ierusalimul, vor trebui să facă pelerinaje anuale pentru a se prosterna înaintea împăratului, Domnul (v. 16). Cei care nu vor asculta vor fi lipsiţi de ploaie. Chiar şi zurgălăii cailor - a acestor cai care ocupă atâta spaţiu în profeţia lui Zaharia -vor purta gravată inscripţia: „Sfinţenie Domnului” Pentru că toată puterea omului, simbolizată de cal, va fi de atunci încolo sfinţită pentru Dumnezeu! Fie ca Domnul să graveze şi pe inimile noastre acest semn al punerii deoparte şi al consacrării
pentru El! Şi ca nimic să nu pătrundă în inimi fără să fie în armonie cu această deviză: „Sfinţenie Domnului"! Astfel vom fi deja în acord cu „ziua aceea", zi în care El va fi în mod public „glorificat în sfinţii Săi şi... privit cu uimire ... în toţi cei care vor fi crezut" (2 Tesaloniceni 1.10).

Hrana ta zilnica!

22 IULIE
Zaharia 13.1-9; 14.1-5
Privirile lui Israel (şi ale noastre) se îndreaptă spre cruce (cap. 12.10). Sângele lui Hristos ne ispăşeşte păcatele, însă din coasta Lui străpunsă ţâşneşte, de asemenea, un izvor de apă vie. El evocă această curăţire practică pe care Cuvântul o împlineşte în conştiinţa noastră (Psalmul 51.2,7). In acea zi, idolii vor fi nimiciţi (Ezechiel 36.25); vocile minciunii vor înceta. Atunci Preaiubitul îşi va relata minunata Sa istorie: Venit aici jos ca Om, a luat chip de Rob pentru a sluji creaturii Sale (comp. cu cap. 11.12 şi cu Exod 21.2-6). A fost
rănit la propriii prieteni (comp. cu loan 20.27). A fost lovit de însuşi Dumnezeu. „De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus...", continuă Filipeni 2.9. Curând, acest acelaşi Domn Se va înfăţişa lumii în strălucirea puterii Sale. Unde va avea loc această apariţie? In locul de unde odinioară El a părăsit pământul, pe acest munte al Măslinilor care se va despica sub picioarele Sale (cap. 14.4; Fapte 1.11,12).
El însă nu va veni singur. „Şi toţi sfinţii împreună cu El", adaugă sfârşitul versetului 5.
Ca o suită regală, Hristos îi va aduce pe aceia pe care mai înainte îi va fi răpit la cer alături de El. Noul Testament confirmă această apropiată şi triumfătoare „venire a Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Săi”
 (1 Tesaloniceni 3.13; Iuda 14).