Domnul vrea sinceritate!

'Pana cand vreti sa schiopatati de amandoua picioarele'(1Imparati18:21)...spune Ilie intr-un  context de mare cadere a poporului Israel. 

Ca si atunci Domnul a avut o ramasita, are si azi si  va avea in orice vreme...era o vreme de trezire, cum este si azi.

Unde ne aflam noi?

Facem parte din ramasita care-L cauta pe Domnul din toata inima?

Daca nu ne purtam crucea, atunci sa nu mai vorbim  de jertfa Domnului Isus,

De foarte mult ori vrem binecuvantari, dar fara suferinta...

Dumnezeu nu va raspunde decat celor care cauta fata Sa, lucrarea Sa...ferice de cel care se va afla printre aceasta ramasita!

'Urmariti pacea si sfiintirea fara care nimeni nu va vedea pe Domnul'(Evrei12:14) deci sa trecem la a implini Cuvantul Lui!

Nadajduiesc doar in Domnul!

Roagă-te stăruitor pentru orice lucru, ca unul ce nu poţi face nimic fără ajutorul lui Dumnezeu!

, 

Îmi este mâhnit duhul în mine, îmi este tulburată inima înăuntrul meu.

Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale.

 Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pământ uscat.

 Grăbeşte de m-ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde Faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se coboara in groapa!

 Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.

Psalmul 143:4-8

Hrana ta zilnica!

 16 IULIE
Zaharia 7.1-14
După cartea viziunilor (capitolele 1-6), începe cea a oracolelor (a răspunsurilor profetice). Demersul locuitorilor Betelului pentru a şti dacă trebuie să continue să postească şi să se jelească dă ocazia celei dintâi declaraţii a profetului.
Înainte de a răspunde, el se adresează conştiinţei lor (comp. cu Luca 13.23,24; 20.2,3,22-25). Acest post nu era el mai degrabă o înduioşare cu privire la necazurile lor, decât semnul unei autentice pocăinţe? El va deveni chiar şi pentru iudeii ipocriţi un mijloc de a se face onoraţi, fapt pe care Isus îl va denunţa cu vehemenţă (Matei 6.16). Întrebarea serioasă din versetul 5 pare să fie însă, dragi prieteni, ca degetul lui Dumnezeu îndreptat spre inima noastră, cercetând adevăratul motiv al fiecăreia dintre acţiunile noastre: „Cu adevărat pentru Mine, chiar pentru Mine... ? Formele de evlavie nu-L pot amăgi. In schimb (ca răsplată), nimic nu-I scapă din ceea ce este făcut din dragoste pentru El; nu Se înşală cu privire la gestul Mariei: „ea a făcut o lucrare bună faţă de Mine", spune Domnul Isus (Marcu 8.35; 14.6).
Dumnezeu, care este Lumină şi Dragoste, aminteşte de cerinţele Lui dintotdeauna: adevăr şi îndurare (v. 9...). Ceea ce însă a găsit El - spate întors, urechi astupate (sau îngreunate), inimi dure „ca diamantul" - explică şi justifică severa Lui pedeapsă.

Uniunea Globală a Satanei(S.U.A.-Profeția Biblică)

Hrana ta zilnica!

15 IULIE
Zaharia 6.1-15
Cea de-a opta şi ultima viziune ne aminteşte de cea dintâi (cap. 1), cu deosebirea că aici caii sunt înhămaţi la care (cele patru imperii) şi pornesc dintre munţii de aramă (stabilitatea guvernării lui Dumnezeu). Sub imaginea cailor viguroşi putem identifica Roma căutând să-şi întindă stăpânirea peste tot pământul (şi Dumnezeu S-a folosit de aceasta pentru ca evanghelia să fie vestită pe tot pământul locuit).
Versetele 9-15 ne prezintă trei călători veniţi din Babilon pentru a-şi ajuta fraţii prin daruri şi prin încurajări. Numele acestor oameni sunt semnificative. Heldai: «răbdător» (numit apoi Helem: «forţă»), împreună cu Tobia: «Domnul este bun», şi cu Iedaia: «Domnul ştie», sunt recunoscuţi de Iosia: «Domnul suportă», numit în versetul 14 Hen (adică «har»). Personajul central însă este Iosua, altfel spus, Isus, «Dumnezeu Mântuitor>, pe Care-L vedem aici în tip, reunind în Persoana Sa preoţia şi regalitatea.
In ziua gloriei Lui, Domnul le va da alor Săi ceea ce numai prin har ei vor fi pregătit pentru El (Luca 19.24-26). Aceste cununi, care toate I se cuvin Lui (v. 11), El le va dărui credincioşilor smeriţi care II vor fi cinstit în timpul când El era dispreţuit (v. 14). Facem noi parte dintre aceştia, pentru a- I putea pune Domnului cununi la picioare? (Apocalipsa 4.10).

"Cu tine-n gand"

Vremea marilor confuzii!

Astazi traim  o vreme de mari, chiar foarte mari confuzi si din pacate  nivelul de concentrare nu mai tinteste spre scopul etern al lui Dumnezeu.

Oare ramanem la aici si acum...sau facem pasi reali pe drumul sfinteniei si IL luam in serios pe Dumnezeu?

Pana cand nu ne stim mostenirea ca pe un lucru deja asigurat si stabilit in Hristos si dat noua de Dumnezeu, nu avem nici un temei sa mergem mai departe. Unii dintre noi ne silim sa facem lucruri pe care nu vrem sa le facem si sa traim o viata pe care in realitate n-o putem trai si sa credem ca straduindu-ne astfel suntem crestini.

Cred ca la un moment dat toti ne-am pus urmatoarele intrebari, meditatii, reflectii...nu stiu in dreptul fiecaruia, ceea ce stiu este ca pe multi ii gadila urechile auzind mereu aceste remarci, insa eu cred ca exista o ramasita care va  medita la cele cateva reflectii cu efecte eterne 

Cuvantul Tau spune ca darul cel mai mare este:iubirea, insa nu imi oferi prea multe ocazii sa-l folosesc  sa-l pot arata si altora, aceasta ar inseamna sa dau cu ‘galeata’ ceea ce eu pot oferi doar cu ‘furculita’ sau chiar deloc si aceasta desigur ca va limita raspunsurile Tale si capacitatea mea de a progresa.

Cuvantul Tau spune ca tot ceea ce ai Tu in plan sa reverse peste mine, insa marturia mea este de ‘a nu-mi intinde hotarele’ spre a influenta pe altii si de a nu fi o binecuvantare pentru altii.

Cuvantul Tau imi spune ca Tu imi inunzi cu dragostea Ta cele mai adanci locuri, cotloane ale sufletului meu, insa sa stii ca marturia mea va inabusi aceaste sentimente si eu nu pot sa-ti ofer timpul meu, talantul meu, de aceea alerg fara tragere de inima si nu sunt eficient pe cale.

Cuvantul Tau imi spune sa simt puterea iubirii iertatoare a Tale asa cum a fost exprimata pe crucea de la Calvar insa marturia mea nu doreste aceasta reamintire pentru ca ar trebuii sa am mereu privirea atintita in sus si rezultatul ar fi implinire in viata mea.

Cuvantul Tau imi spune ca drumul spre Tine sa-l celebrez dar marturia mea se clatina mereu, iar fara consacrare nu am biruinta si nu pot raspandi aceasta mireasma a bucuriei.

Cuvantul Tau imi spune ca regretul sa aiba puterea de a ma ridica, sa cer harul Tau, insa marturia mea va tine ascunsa vinovatia pentru ca nu am invatat sa raman pe terenul ‘a fi mort fata de pacat’ si nu sunt dispus sa accept rusinea care va scurta din eul meu.

Cuvantul Tau imi spune ca Tu Doamne cercetezi toate pacatele si greselile mele si sa-L las pe Duhul Sfant sa ma indrume insa marturia mea ar fi sa las poverile jos la Tine si sa ma afund in detaliile rugaciunii care imi va stimula constiinta sa fie activa iar zona de comfort ar fi daramata, iar spiritul de disciplina,de ascultare si supunere este o deprindere cam stricta si neinteleasa pentru cei caldicei.

Cuvantul Tau imi spune sa accept ca ’toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu’, dar marturia este ca sa ma lasi pe mine sa aleg acele lucruri si astfel viata mea nu va suferi un tratament profund al schimbarii.

Cuvantul Tau imi spune sa fiu ca Tine, insa ‘mantuirea prin foc’si de a fi ‘intr-un colt acolo sus’ e mai mult la indemana mea decat…marturia de a castiga…‘premiul alergarii-Cununa-Imparatiei’ care presupune trecerea multor teste si obstacole..

Majoritatea avem aspiratii fara a se realiza,majoritatea citim fara a aplica si majoritatea cred in Dumnezeu dar traiesc ca si cum nu ar exista!

Tu unde te regasesti?

Hrana ta zilnica!

14 IULIE
Zaharia 5.1-11
Două viziuni ocupă acest scurt capitol. Cea dintâi ne prezintă, sub forma acestui sul care zboară, Cuvântul lui Dumnezeu lucrând pentru a da la iveală răul. Evrei 14.12,13 confirmă că acest Cuvânt este viu, lucrător, pătrunzător (aici el pătrunde cu forţa în case; v. 4)... La lumina lui, toate lucrurile sunt goale şi descoperite; el distinge până şi gândurile şi intenţiile inimii. Este imperios necesar să ne lăsăm şi noi pătrunşi de acest Cuvânt!
Versetele 5-11 ne ajută să vedem zburând un obiect şi mai surprinzător. Este o efa, instrument de măsurat capacitatea (şi adesea de înşelare: Mica 6.10; Deuteronom 25.14), în mijlocul căreia Răutatea, şezând, şi-a atins măsura completă. Ea corespunde acestei „taine a Jarădelegii", care astăzi „lucrează deja", fără însă să fi fost încă arătată (capacul de plumb este încă deasupra efei - 2 Tesaloniceni 2.7). Atunci când ea îşi va relua locul originar (Şinear = Babilon, adică lumea), nelegiuirea, în persoana lui Antihrist, va fi acolo onorată oficial ca dumnezeu.
 Ce contrast între această „casă" din versetul 11, adevărat templu al păcatului, şi cea pe care o construieşte Dumnezeu pentru a locui El însuşi în mijlocul alor Săi (cap. 4.9 şi 6.12)!