O seara speciala cu Shane Willard!

Invitat special, JOI, 07 IULIE, ORA 18, la Biserica Penticostală Elim, din Timisoara. 
Shane Willard, este cunoscut pe plan international ca un stralucit invatator a Sfintei Scripturi. El abordeaza Biblia prin prisma contextului ebraic si rabinic.
Astfel, aceasta perspectiva ii ajuta pe ascultatori sa vada Cuvantul intr-un mod cu totul nou.

sursa;https://www.facebook.com/

Programul se transmite live pe http://www.elim.ro/

Va asteptam cu drag!

O zi binecuvantata!

Incercarea credintei noastre nu este in necaz, ci in binecuvantare!

Cei mai multi oameni il cauta pe Dumnezeu cand sunt in suferinta, in boala, in necaz, insa a-L cauta si a ramane langa Dumnezeu cand totul iti merge bine...este un adevarat test de credinta, iar daca il si treci...inseamna ca esti indragostit cu adevarat de Hristos!

 sursa foto:http://jurnalspiritual.eu

Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău. 

3 Ioan 1:2

Hrana ta zilnica!

4 IULIE

Ţefania 1.1-18

Ţefania (sau Sofonie) a profeţit în timpul împărăţiei credinciosului Iosia. 

Pentru ce atunci cartea sa este atât de severă? 

Pentru că poporul urmează numai prin constrângere exemplul bun al împăratului său (2 Cronici 34.33).  O aceeaşi condamnare îi ameninţă:

1. pe închinătorii la idoli;

2. pe cei cu inima împărţită, care încearcă în acelaşi timp să slujească şi Domnului şi lui Malcam (sau Moloh);

3. pe cei care în mod voit se întorc de la a-L urma pe Domnul;

4. în sfârşit, pe mulţimile indiferente care nu-L caută pe Domnul, nici nu se interesează deloc de El (v. 4-6).

 Aceleaşi categorii de oameni există şi astăzi şi ei aleargă împreună spre aceeaşi judecată. Pentru că, dacă aceste profeţii au avut în trecut o împlinire parţială, să nu uităm că această zi înspăimântătoare, „ziua cea mare a Domnului", este încă în viitor! Ea este evocată de mai bine de două mii cinci sute de ani prin profeţi şi este confirmată de Domnul Isus în evanghelii şi, de asemenea, de apostoli în epistole. Apropiată încă de pe vremea lui Ţefania, cu cât mai mult este ea acum gata să sosească! (v. 14). Să ne amintim, aşadar, de aceste cuvinte „vorbite mai înainte prin sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului, prin apostoli"! Şi să avem grijă să nu uităm „promisiunea venirii Lui" 

(2 Petru 3.2-4)!

O noapte binecuvantata!

Dumnezeu ne vorbeste in diferite feluri, important este sa ii auzim vocea!

Necazul cel mare

Hrana zilnica!

3 IULIE
Habacuc 3.1-19
In timp ce Domnul impusese tăcere vocilor pământului (cap. 2.20), cel credincios are libertatea să-şi înalţe rugăciunea înaintea Lui. Profetul afirmă ce a văzut (v. 3,7) şi a auzit (v. 2,16). Viziunea cu duşmanii caldeeni i s-a şters, iar în locul ei contemplă maiestatea Dumnezeului Răzbunător. Însoţit de semne înspăimântătoare, acest Dumnezeu înaintează pentru a judeca naţiunile şi a-Şi salva poporul (v. 12,13).
In faţa acestei apariţii solemne, care sunt sentimentele cu care se confruntă profetul?
Întâi teama; nu şi-o ascunde. Ştie însă că poate apela la îndurarea Domnului, chiar când El îşi revarsă o îndreptăţită mânie (v. 2; Psalmul 78.38). Dumnezeu aşteaptă necontenit S.O.S-ul sufletului. Apoi vine bucuria! (v. 18). Chiar dacă lipsesc binecuvântările materiale (v. 17), omul lui Dumnezeu se poate bucura, pentru că nu în împrejurări găseşte el această bucurie, ci în Dumnezeul mântuirii lui (comp. cu Filipeni 4.4). „Domnul este tăria mea; El mă va face să umblu pe înălţimile mele" (v. 19; Psalmul 18.32,33). Domnul să ne acorde energia spirituală pentru a escalada aceste înălţimi de pe care credinţa domină lumea! Judecata lumii este aproape şi, pentru că vremea noastră se aseamănă cu cea a lui Habacuc, este partea noastră să ne putem asemăna cu acest om al lui Dumnezeu!

Hrana zilnica!

2 IULIE
Habacuc 2.1-20
Atunci când ne confruntăm cu încercarea, de orice fel ar fi ea, să procedăm şi noi precum Habacuc: să ne suim în acest turn (comp. cu Proverbe 18.10), care pe de o parte ne apără şi ne ţine departe de zbucium, iar pe de altă parte ne permite să privim totul de sus, din însăşi perspectiva lui Dumnezeu (Isaia 55.8,9).
Slujitorul lui Dumnezeu primeşte acolo răspuns la neliniştea lui: „cel drept - i se spune - va trăi prin credinţa lut” (v. 4). Iată cheia pentru situaţia prezentă. In jurul lui nimic nu s-a schimbat: vrăjmaşii sunt mereu acolo, iar formele de nelegiuire se desfăşoară toate nestingherite. Credinţa celui drept se poate însă sprijini pe certitudinile Cuvântului Dumnezeului său. Întrebările lui neliniştite încetează. Crede şi înţelege că acelaşi pământ care astăzi este plin de deşertăciune în curând „se va umple de cunoştinţa gloriei Domnului (v. 14; Isaia 11.9). Este învăţat cu privire la soarta celor răi, deşi judecata lor este încă suspendată (v. 6-20). Şi observaţi cât contrastează faptele celor necredincioşi cu dreptatea şi trăirea prin credinţă - credinţă necesară atât pentru a fi mântuit, cât şi pentru a străbate lumea! Acest verset 4, citat de trei ori în epistole (Romani 1.17; Galateni 3.11; Evrei 10.38), stabileşte un adevăr de o importanţă capitală: credinţa este singurul mijloc pentru a dobândi îndreptăţirea şi viaţa veşnică.

Hrana zilnica!

1 IULIE
Habacuc 1.1-17
Această carte, care ne aminteşte de cea a lui Ieremia, se prezintă ca un dialog între profet şi Dumnezeul său. În prezenţa valurilor crescânde ale răului, Habacuc, neliniştit, îşi varsă inima înaintea Domnului. Ierusalimul nu era departe de a cădea sub loviturile armatei caldeene. Intr-o viziune de coşmar, profetului i se arată mai dinainte acei războinici de temut, nespus de cruzi, instrumente ale Domnului pentru pedepsirea naţiunilor răzvrătite.
Cât de îngroziţi vor fi atunci toţi păcătoşii dispreţuitori şi nepăsători! (v. 5, citat în Fapte 13.41).
Omul lui Dumnezeu însă este şi el tulburat. Cum poate Domnul lăsa frâu liber unei asemenea desfăşurări a nelegiuirii? (Psalmul 83; Apocalipsa 10.7 numeşte această nedumerire „taina lui Dumnezeu").
Cum poate El chiar şi numai să o suporte la vedere?
„Dumnezeul meu, Sfântul meu!", strigă profetul, conştient de relaţiile lui cu Cel ai Cărui ochi sunt „prea curaţi, ca să privească răul” (v. 13). Într-adevăr, ce ofensă permanentă este pentru El spectacolul acestui pământ, în care corupţia şi violenţa se etalează fără jenă!
Privirile lui Dumnezeu, în curăţia lor absolută, nu s-au putut opri cu satisfacţie decât asupra unui singur Om. Pentru acelaşi motiv însă, ele s-au întors de la El atunci când El a fost făcut păcat pentru noi.