Versetul zilei

16 aprilie 2016

Timisoara alaturi de fam Bodnariu!

Ne-am alaturat si noi cu celelalte orase din diferite tari.
Necazul familiei Bodnariu a unit crestinii de pretutindeni.
Doamne ajuta, Doamne da izbanda!
 O frumusete de fetita statea chiar langa mine si se juca cu jucaria ei.M-am gandit la fetitele lui Ruth, cat si-ar fi dorit Ruth sa le vada jucandu-se...?

Hrana ta zilnica!

16 APRILIE
Cântarea Cântărilor 2.1-17
Prin fructele sale se deosebeşte un măr de copacii pădurii (v. 3). În mijlocul oamenilor, numai Hristos a produs pentru Dumnezeu acest fruct a cărui dulceaţă o pot savura acum răscumpăraţii Săi (v. 5; Numeri 18.13). Precum Maria la picioarele Domnului ei, noi suntem chemaţi să ne hrănim ascultând Cuvântul Lui.
„Steagul Lui peste mine" este „dragostea" (v. 4). Ostaşi ai lui Isus Hristos, noi nu ne urmăm Comandantul constrânşi, ci din dragoste pentru Persoana Lui!
Biblia se încheie cu promisiunea Sa: „Iată, Eu vin curând" (Apocalipsa 2.7,12,20). 
Ce ecou au aceste cuvinte în inima acelora care-L iubesc! 
„Glasul Preaiubitului meu! Iată-L că vine" (v. 8). Până la trezirea zorilor, să ştim să rămânem, asemeni unei porumbiţe sperioase, în crăpătura stâncii, la adăpost de întinăciuni şi de pericole (v. 14, 17). Şi să nu avem încredere în „vulpile mici” care strică viile în floare (v. 15)! Crescând, aceste vulpi mici vor deveni din ce în ce mai crude (Romani 6.14). Şi, odată cu floarea, va dispărea în plus orice speranţă de fruct. Să nu tolerăm astăzi o asemenea fraudă mică, un astfel de păcat aparent neînsemnat, care mai târziu ne vor domina, frustrându-L pe Domnul de rodul care-I aparţine!

15 aprilie 2016

O profeție tulburătoare pentru zilele noastre


Hrana ta zilnica!

15 APRILIE
Cântarea Cântărilor 1.1-17
Să nu abordăm această carte fără ca mai întâi să-I cerem Domnului să ne păzească de orice gând profan.
„Eclesiastul" ne-a învăţat că lumea nu poate umple vidul din inima omului; „Cântarea"ne va prezenta acum dragostea divină, singura care-1 poate umple. Precizăm că aici este vorba, înainte de toate, figurativ, de relaţiile viitoare ale împăratului, Hristos, cu Israel,
Soţia Sa pământească. In momentul în care se va „deschide" împărăţia Sa, afecţiunile acestui popor vor fi reanimate şi vor răspunde, în sfârşit, celor ale adevăratului Solomon.
Vom sublinia însă în lectura noastră mai ales ceea ce se poate aplica în mod practic nevoilor actuale ale creştinului. Dragostea este legătura vitală care-1 uneşte pe fiecare răscumpărat cu Mântuitorul lui: a Lui pentru noi este infinită, de neclintit; a noastră pentru El, cât de slabă şi de inconsecventă este! Să-I cerem ca El să ne tragă, pentru a putea alerga după El (v. 4).
Versetele 5 şi 6 conţin mărturisirea trecutului vinovat. Cea care vorbeşte aici ştie bine că, dacă este plăcută, aceasta nu se datorează nicidecum propriilor ei merite (citiţi Efeseni 1.6b). Insă versetele 7 şi 8 arată cum ea acum doreşte prezenţa Păstorului, iar versetul 12, cum II doreşte pe împăratul. Ea II iubeşte; El este neîncetat pe inima ei, ca un săculeţ cu mir parfumat care-i impregnează veşmintele şi care o însoţeşte în toate locurile (v. 13; 2 Corinteni 2.14-16).

14 aprilie 2016

Doar o picatura...

Ne apropiem de o mare sarbatoare, invierea Domnului Isus. Toti sarbatorim, insa nu pentru toti are aceeasi insemnatate. Unii chiar inteleg esenta acestei sarbatori, pentru altii in schimb e doar un moment prielnic de a impartasi cu cei dragi cadouri, vizite, etc.
Dar pentru ca tot vorbim de cadouri...carui om nu-i place sa primeasca cadouri? 
Unora le place sa si daruiasca, insa de primit cred ca tuturor ne face placere. Eu una recunosc ca imi place sa ma bucur  de micile atentii sau daruri pe care le primesc, fie doar o floare. Dar, cred ca in general toti ne bucuram atunci cand primim un dar.
Omul se bucura chiar si de cele mai marunte daruri, dar stiti ce este interesant...?
Exista un Dar pretios, dar foarte putini sunt interesati sa-l primeasca si foarte putini se bucura atunci cand intra in posesia lui, cand intra in relatia cu El.
Hristos este darul lui Dumnezeu pentru noi !
De ce oare omul nu accepta Acest DAR?

Isus este Singurul care face aceea legatura dintre noi si Dumnezeu. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine....El este puntea.
Domnul Isus s-a dat ca jertfa la Calvar pentru pacatul meu si al tau. Prin Sangele Sfant care a curs pe lemn am capatat iertarea pacatelor si totodata am primit mantuirea.
Ma intreb daca nu ar fi existat aceasta jertfa, cum am fi putut plati noi vina pacatelor...?
Am avut atatea pacate si inca duc o lupta fantastica si azi ca sa nu mai pacatuiesc, si uneori nu reusesc sa  biruiesc asa cum Scriptura o cere, insa slava Domnului ca prin Sangele Lui am libera trecere inaintea Tronului lui Dumnezeu.
Eu am primit oferta lui Dumnezeu, am primit Darul Divin, tu ce faci?
Accepti si te bucuri de darul lui Dumnezeu sau preferi si te bucuri mai mult de o cutie inpachetata atragator care ti se ofera?
Toate darurile din lume si indiferent ce diamante primim, nimic nu se compara cu picatura de sange cazuta pe lemnul crucii la Golgota.
Si astazi avem atata nevoie de acel strop...
Un singur strop si stiu ca are putere sa ma curateasca de orisice pacat...
Doamne, lasa te rugam inca o picatura...

Hrana ta zilnica!

14 APRILIE
Eclesiastul 12.1-14
„Adu-ţi aminte de Creatorul tău în zilele tinereţii tale" (v. 1). Acesta este momentul favorabil pentru a ne întoarce la Domnul şi pentru a ne pune toate capacităţile în serviciul Său; cu vârsta, puterile scad şi inima tinde să se împietrească. Versetele 2-7 evocă într-un mod alegoric bătrâneţea şi moartea.
Vine şi concluzia cărţii, în mod tragic identică cu introducerea (v. 8; comp. cu cap. 1.2). 
Cât de mult ar trebui să-I mulţumim Domnului că această carte prezintă numai o latură a adevărului! La revelaţia Dumnezeului judecător (v. 14) se adaugă astăzi cea a Dumnezeului Mântuitor. Iată de ce, mai mult decât oricare alta, această parte a Scripturii nu trebuie separată de contextul Cuvântului divin! Diferitele „ culegeri" ale Bibliei „sunt date de un singur Păstor”, toate dictate de acelaşi Duh (v. 11). Să lăsăm ca aceste cuvinte, toate împreună, asemeni unor „ţepuşe" sau „piroane înfipte", să pătrundă în conştiinţa noastră, pentru a o face sensibilă la mântuire. Spre deosebire de cărţile oamenilor, Cuvântul lui Dumnezeu nu ne va obosi niciodată, dacă-1 studiem cu rugăciune (v. 12). El ne va învăţa care este „datoria oricărui om": să se teamă de Dumnezeu şi să păzească poruncile Lui.
Toate celelalte nu sunt decât deşertăciune.

13 aprilie 2016

Hrana ta zilnica!

13 APRILIE
Eclesiastul 11.1-47
„Faţa apelor" ar putea părea locul cel mai puţin adecvat pentru a răspândi acolo pâinea (v. 1). Această pâine însă este Cuvântul vieţii, iar apele ne vorbesc despre lume, în starea ei de tulburare şi de agitaţie. Şi este bine că Domnul ne cheamă să răspândim evanghelia cu largheţe (v. 2), fără să privim la greutăţi (v. 4), fără să punem întrebări (v. 5; loan 3.8) şi fără să slăbim ritmul (v. 6). Iar dacă avem tendinţa apoi să ne atribuim vreun merit, să ne amintim de sfârşitul versetului 5: „Dumnezeu, care face totul". Versetul 3 evocă harul, esenţa evangheliei (Isaia 55.10,11), însă - în aceeaşi măsură, de fapt - anunţă şi judecata.
„Bucură-te, tinere, în tinereţea ta,... umblă pe căile inimii tale..."- este filosofia multor tineri nepăsători. Sfârşitul frazei însă este o adevărată provocare la a-i aduce să reflecteze: ... „dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va chema la judecată”(v. 9). «Da, Dumnezeu îţi va cere socoteală pentru fiecare nebunie de-a ta. Pentru cine şi pentru ce ai trăit? „Toate acestea" nu se mărginesc la pământ. Există un Dumnezeu şi acest Dumnezeu este Judecător.» (H.R.). 
Prieten cititor încă neîntors la Dumnezeu, fie ca acest avertisment să te conducă la versetul 1 din capitolul 12!