Hrana ta zilnica!

3 MARTIE
Proverbe 17.1-14
Pacea într-o casă are mai mare importanţă decât orice formă de bogăţie sau de prosperitate (v. 1). Din versetul 14 aflăm cum încep certurile: lăsăm să ne scape cuvinte nefericite, „ca şi cum s-ar da drumul apelor". încercaţi apoi să le prindeţi!

 Când a început disputa şi tinde să se înteţească, atitudinea înţeleaptă, să reţinem, este să plecăm. Se întâmplă de asemenea ca, fără a face parte dintre certăreţi, să dăm naştere la vreo neînţelegere. De pildă, repetând un lucru în loc de a-1 acoperi (v. 9). „Dragostea acoperă toate fărădelegile"
(cap. 10.12; 1 Petru 4.8). A trece sub tăcere greşelile altuia nu înseamnă a le scuza, ci, din contră, a suferi pentru ele până într-atât încât să-ţi fie ruşine să le pronunţi din nou.

Omul înţelept este acela care, pentru a progresa, ştie să profite de orice învăţătură, inclusiv de pe urma mustrării (v. 10).
Credinţa în inima celui credincios este mai de preţ decât aurul. Ea nu poate pieri. Este însă necesară încercarea, pentru a o curaţi de orice impuritate. Dumnezeu Se foloseşte de încercare asemeni aurarului din Maleahi 3.3. Lucrarea Lui îi curăţă pe ai Săi de tot ce nu este potrivit sfinţeniei Sale şi este de cel mai mare interes pentru noi să-L lăsăm să o facă (Iov 23.10).

Cantarul lui Dumnezeu!

De cate ori nu ne-am grabit sa judecam pe cel din fata noastra?

Un medic a intrat spital în grabă după ce a fost chemat la o intervenție chirurgicală de urgență. El a răspuns la apel urgent, si-a schimbat hainele și s-a dus direct spre blocul operator. L-a găsit pe tatăl băiatul în fata blocului operator.Văzându-l, acesta a strigat: 

"De ce ti-a luat atata timp să ajungi ? Nu știi că viața fiului meu este în pericol ? Nu ai nici un simt al raspunderii ? "

Medicul a zâmbit și a spus:

"Îmi pare rău, nu am fost în spital și am venit cât de repede am putut, după primirea apelului. Și acum, as vrea să te calmezi, astfel încât să-mi pot face treaba mea ......"

" Sa ma calmez ? Ce se întâmplă dacă fiul tău a fost în această cameră acum ? Sa ma calmez ? În cazul în care propriul tau fiu ar fi acolo pe moarte, te-ai calma ? 

Medicul a zâmbit din nou și a răspuns: "Eu va spun ce a spus Iov, în Cartea Sfântă " : Din praf am venit si la praf ne vom întoarce, binecuvântat fie numele lui Dumnezeu ". Medicii nu pot prelungi viața. Du-te si roaga-te pentru fiul tău si pentru noi, vom face tot posibilul sa-i salvam viata ! "

"Este atat de simplu sa spui lucrurile astea atunci cand atunci când nu ti se intampla tie ..." murmură tatăl.

Operatia a durat câteva ore, după care medicul a ieșit fericit,

"Slavă Domnului!, Fiul tău este salvat!" Și fără a mai aștepta răspunsul a pornit in graba spre iesirea din spital. "Dacă aveți orice întrebări, adresați-vă asistentei !"

"De ce e atat de arogant? El nu a putut aștepta câteva minute, astfel incat sa-l întreb mai multe despre starea fiului meu ", a comentat tatăl atunci când a aparut asistenta medicala dupa ce medicul a plecat.

Asistenta a răspuns, cu lacrimi siroind din ochi în jos fata ei: "Fiul său a murit ieri într-un accident rutier, el a fost la înmormântare atunci când l-am chemat pentru intervenția chirurgicală a fiului tău. Și acum, că a salvat viața fiului tău, el a plecat pentru a termina înmormântarea fiului său. "

Morala:

 Nu judeca pe nimeni pentru că nu-i cunosti viata si nu stii prin ceea ce trece.

Hrana ta zilnica!

2 MARTIE
Proverbe 16.16-33
Dacă s-ar anunţa descoperirea unor zăcăminte de aur în vreun punct de pe glob, în câteva săptămâni s-ar şi vedea construindu-se acolo oraşe întregi. O publicitate care anunţă un mod uşor de a câştiga bani va primi răspunsuri fåra număr. In schimb, dobândirea înţelepciunii nu stârneşte nicio concurenţă (comp. cu v. 16). Singurul care-i cunoaşte valoarea este ucenicul lui Isus care ia aminte la Cuvântul Său (v. 20; Psalmul 119.127).
Prada împărţită cu cei mândri nu constituie o atracţie pentru el; plăcerea şi-o găseşte alături de cei smeriţi şi blânzi (v. 19).
Inima înţeleptului este aceea care dă înţelepciune gurii sale (v. 23). Dragostea este cea care îi inspiră „cuvintele plăcute" şi dulci, care sunt ca un balsam pentru sufletele bolnave. In contrast cu omul drept (v. 17) şi „înţelept cu inima" (v. 21), versetele 27-30 schiţează portretul „omului lui Belial": este „înşelător", „violent', „sapă pentru rău", răspândeşte ce a dezgolit, seamănă certuri şi dezbinări, întreţine un foc rău. Să ne păzim de această însoţire periculoasă şi să urmăm în această lume calea oamenilor drepţi: ea obligă la multă prudenţă pentru a evita răul (v. 17; 2 Timotei 2.22)!
Să medităm puţin şi la versetul 32. Cea mai strălucită victorie pe care o poate dobândi un om puternic constă în a-şi stăpâni propriul duh (în contrast cu cap. 25.28).

Am ajuns vremea…

-Am ajuns vremea când câinii sunt iubiți mai mult decât copiii. Când orfanii rămân neînfiați iar pentru animale se bat organizațiile care mai de care mai tare. Am ajuns vremea când o mamă care dă viața la copii e arătată cu degetul iar cea care face întreruperi de sarcină e aplaudată.
-Am ajuns vremea când ziarele și revistele sunt mult mai apreciate ca Biblia. Când avem timp de știri, de integrame și de rebus dar n-avem timp de suflet.

-Am ajuns vremea când Dumnezeu pleacă de la noi. Nu că l-am rugat, cum au făcut Gadarenii, ci pentru ca i s-au dat legi să părăsească țara. Ceea ce n-au știut gadarenii și nu știu nici cei de azi e ca atunci când Isus pleacă de la tine nu-ți rămâne altceva decât iadul.

-Am ajuns vremea când tinerii își verifică Facebook-ul în fiecare oră să nu piardă vreun like sau vreun comment dar cine mai e interesat de LIKE-uri din partea cerului? Cerul dă LIKE-uri doar la cei care sunt confundați cu Isus. Cei mai puțini…nu la cei care de la atata machiaj nu-i mai recunosti

-Am ajuns vremea când prin spitale merg doar cei bolnavi și nici un sănătos nu-i vizitează. Doar doctorii…

-Am ajuns vremea când oamenii se întreabă “Ce mai faci?” dar nimeni nu e interesat de răspuns. De aia toți zic că sunt… “Bine”.

-Am ajuns vremea când ascultăm predici multe și facem ca la instructajul de la avion: sperăm să nu trebuiască să le punem în practică. Când cântăm lui Dumnezeu: “Ești tot ce vreau, tot ce-am dorit vreodata” și nu ne dăm seama ce fals sună.

-Am ajuns vremea când se fac nunți și cei mai mulți confundă binecuvântarea cu ochii albaștrii sau cu mașina de 300 de cai. Și se bizuiesc pe caii lor. Sau pe mușchi, freză, gene și fițe. Primesc urări superbe de genul “Casă de piatră” dar fundația e pe nisip.

-Am ajuns vremea când dacă predici despre păcat nu îți mai garantează nimeni că mai trăiești mult… Ioan a predicat doar câteva luni. Apoi l-au omorât la un bal. Cea mai grea stare în care poate ajunge o națiune e să-și omoare sfinții din ea.

-Am ajuns vremea când înțeleg că vremea e pe sfârșite. Că ceasul bate a mânie din partea lui Dumnezeu peste fiii neascultării dar și a martiraj pentru cei care trăiesc cu evlavie în Christos.

-Se pregătește terenul pentru ca sfinților să le fie închisă gura. Când ni se va lua ceea ce avem dar vor afla îndată că nu ne pot lua ce avem în inimă. Apropo, ai ceva în inimă?

-Am ajuns vremea când lumea se pregătește de înmormântare. Moartea a doua. Sfinții se pregătesc de nuntă. Biruitorii se pregătesc de navigare pe marea de cristal unde în loc de vâsle vom avea alăute în mâini.

-Răscumpărați vremea. Garantez generației mele că nu mai ajungem la 80 de ani. Avem puțin timp ca să ne mai punem toată energia la dispoziția lui Dumnezeu. Mai avem numărate clipele când mai putem împărți Biblii gratis, când mai putem face evanghelizări (mai ales prin fapte) și când mai putem ține ușa bisericii deschisă.

-Fiți cu ochii în patru la păcat ca să nu pierdeți premiul. Atenție la direcție nu doar la viteză…

Am ajuns vremea… sfârșitului. Pentru cei sfinti însă e doar începutul bucuriei eterne.

sursa;https://www.facebook.com/

Dor de primavara!

O, Doamne, cine oare se-aseamănă cu Tine,
Când pui în stropi de rouă sclipiri diamantine,
Și când trezești la viață din scorburi cenușii
Atâția muguri veseli în codru și câmpii?

O, Doamne, cine altul ar mai putea să ceară
Naturii să se-mbrace în strai de primăvară?
Ce arhitect de faimă s-ar duce în zăvoi
Să facă lăcrămioare din salbe de noroi?

Și cine altul, Doamne, ar pune în câmpie
Covor de viorele trezite de sub glie?
Brândușele frumoase să treacă prin polei,
Și prin zăpada rece să treacă ghiocei?

Doar Tu,Tu ai, Isuse, puterea învierii,
S-aduci în locul iernii fiorul primăverii
Iubirea să răsară ca florile de crini,
Din cioturile negre, din inimi de creștini!

Trezește azi poporul cu vânt de primăvară
Iubirea și cântarea, nădejdea să răsară!
Adu mireasma păcii, slăvite Creator
În inimile noastre cu har nemuritor!

                                                Autor: Valentin Popovici

Semnele revenirii-cresterea nelegiurii (partea3)

Cresterea nelegiuirii. Declinul spiritual dinauntrul crestinismului si renasterea omului faradelegii au dus la o neglijare mereu crescanda a Legii lui Dumnezeu in biserica si in viata credinciosilor. Multi au ajuns sa creada ca Domnul Hristos a abolit legea si astfel crestinii nu mai sunt obligati s-o respecte. Aceasta ignorare a Legii lui Dumnezeu a dus la o crestere a faradelegilor si comportarii imorale.

1. Escaladarea criminalitatii in lume. Lipsa de respect fata de Legea lui Dumnezeu, curenta in cea mai mare parte a crestinismului, a contribuit la dispretul societatii moderne fata de lege si ordine. In toata lumea, criminalitatea creste vertiginos, scapata de sub control. Un raport al corespondentilor din mai multe capitale ale lumii arata: „La fel ca si in Statele Unite, crima creste in aproape toate tarile din lume”. „De la Londra la Moscova si Johannesburg, crima devine repede o amenintare majora ce schimba modul in care traiesc multi oameni”.

2. Revolutia sexuala. Dispretul fata de Legea lui Dumnezeu a sfaramat, de asemenea, franele decentei si ale puritatii, avand ca rezultat o crestere a imoralitatii. Astazi, relatiile sexuale sunt idolatrizate si comercializate prin filme, televiziune, video, cantece, reviste si reclame. Revolutia sexuala a rezultat intr-o crestere socanta a ratei divortului, aberatii de genul „casatorii deschise” sau schimbarea partenerului, violenta sexuala fata de copii, un ingrozitor numar de avorturi, raspandirea homosexualitatii si lesbianismului, o epidemie de boli venerice si, recent, aparitia SIDA (sindromul imuno-deficitar).

Razboaie si calamitati. Mai inainte de revenirea Sa, spunea Domnul Isus, „un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii. Pe alocurea, vor fi mari cutremure de pamant, foamete si ciuma, vor fi aratari inspaimantatoare si semne mari in cer” (Luca 21, 10-11; cf. Marcu 13, 7. 8; Mat. 24, 7). Pe masura ce sfarsitul se apropie si conflictul dintre fortele satanice si cele divine se intensifica, aceste calamitati vor creste si in ceea ce priveste frecventa si violenta lor si isi vor gasi o implinire fara precedent in zilele noastre....[...]

mai multe aici:http://afirmativ.com/

Hrana ta zilnica!

1 MARTIE

Continuam cartea Proverbe de la cap.16

Proverbe 16.1-15

Să ne aducem aminte că majoritatea cugetărilor şi a maximelor conţinute de această carte a Proverbelor au între ele legături pe care este important să le cercetăm şi să le dezlegăm.

„Planurile inimii sunt ale omului", afirmă versetul 1. „Inima omului îşi propune calea...", reia versetul 9. Iar aceste planuri, aceste căi, pot părea curate (v. 2) şi drepte (v. 25) oricui nu-şi cunoaşte inima şi nu-şi judecă motivaţiile. De exemplu, o milostenie, lucru bun în sine, poate fi făcută pentru a fi văzut de alţii (Matei 6.1). Dumnezeu însă, care cântăreşte duhurile şi inimile (cap. 21.2), distinge în intenţiile noastre o astfel de cale a întristării sau a morţii (v. 25; Psalmul 139.24). Ascultând de îndemnul din versetul 3, să-I încredinţăm Lui (să prăvălim asupra Lui) lucrările noastre, mici sau mari (Iov 5.8)! Să-L lăsăm pe El să acţioneze, să ne traseze căile, să ne dicteze cuvintele - aceasta este dependenţa, atitudine care Îi place Domnului şi care ne asigură protecţia!

Versetele 10-15 ne învaţă ceea ce se impune împăraţilor. In această privinţă, să ne amintim de demnitatea la care harul Domnului nostru ne-a făcut să avem acces (Apocalipsa 5.10). Nobleţea obligă, se spune uneori (comp. cu Isaia 32.8). Dreptatea şi corectitudinea trebuie să fie trăsăturile care să-i caracterizeze pe comoştenitorii împărăţiei.