Zgomotul banilor!

Dumnezeu ne vorbeste in fiecare zi!

 Ne vorbeste prin cuvant, ne vorbeste poate printr-un prieten, printr-un mesaj sau multe alte modalitati pe care numai El stie sa le foloseasca. 

Intrebarea este: ”Il auzim noi de fiecare data cand vorbeste?”

Ce ne impiedica sa-I auzim vocea?

Zgomotul lumii este puternic, vocea Domnului este blanda, iar daca distanta dintre noi si Dumnezeu este mare...n-avem cum sa-L auzim.

 Atunci cand Domnul Isus a spus ca unul dintre ucenici Il va vinde, Ioan a fost primul care a auzit despre cine este vorba. De ce...? Era cu capul pe pieptul Lui!

Cat de mare este distanta dintre tine si Dumnezeu?

Auzi glasul Lui? Il recunosti atunci cand iti vorbeste?

 Constat in fiecare zi ca diavolul este un mare  imitator. Il imita pe Dumnezeu in toate, asa ca se va preface chiar si in inger de lumina ca sa fie credibil...

In aceste vremuri tulburi pe care le traim, trebuie sa luam aminte foarte bine la ce fel de glas dam ascultare. Oile cunosc glasul Pastorului! Daca ramanem in turma este imposibil sa nu-I recunoastem glasul. 

Voci sunt multe, multe sfaturi, multe invataturi, multi proroci, multe povete, insa exista o carte care nu poate fi falsificata. Exista un Cuvant care nu poate fi inlocuit...BIBLIA!

Astazi mai mult ca oricand auzim tot felul de prorocii cu privire la vremea sfarsitului, cu privire la ce va veni si multe alte cuvinte de acest gen. Da, Biblia ne spune clar ” sa nu dispretuim prorociile” 

1 Tesaloniceni 5:20, si noi nu le dispretuim. Din contra, noi suntem cei care stim cand se vor intampla aceste lucruri, pentru ca ziua Domnului nu va fi o surpriza pentru ”fii luminii” si noi nu traim in intuneric ca ziua Domnului sa ne ia prin surprindere. Ea va veni ca un hot noaptea, dar va fi ca un hot pentru cei care dorm si nu vegheaza. 

”Dar voi fratilor nu sunteti in intuneric, pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot, voi sunteti fii ai luminii si fii ai zilei...Noi nu suntem ai noptii, nici ai intunericului. De-aceea noi nu dormim ca ceilalti, ci sa veghem si sa fim treji” 1 Tesaloniceni 5:4-6

Lumea e plina de zgomote diverse si puternice. In  tumultul vietii in care si noi traim astazi....nu cumva zgomotul lucrurilor din lume ne-a afectat auzul? Un zgomot mare stiu ca-l fac monezile aruncate pe caldaram. Nu cumva duhul acesta al ”lacomiei” ne-a dat auzul peste cap?

Poate va intrebati, ”de ce  chiar banii ”, doar sunt atatea alte lucruri care ne pot tine departe de Dumnezeu. Cred ca de la ei pleaca o multime de lucruri. In 1 Timotei scrie asa:

”Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri”

Nu banii in sine sunt pacat, ci iubirea de bani. Atunci cand iubim banii suntem in stare sa facem multe compromisuri. Incalcam multe reguli fara sa ne dam seama, iar la sfarsit ne trezim departe de Dumnezeu si in final...tot fara bani.

Cred ca e bine acum la inceput de an, sa ne facem fiecare o cercetare si sa vedem daca nu cumva acest zgomot ne-a afectat auzul?

Hrana ta zilnica!

6 IANUARIE
Psalmul 96
După ce s-au îndemnat între ei, „să cântăm..., să ne închinăm. .., să ne plecăm genunchiul", în Psalmul 95, credincioşii din Israel invită acum întreg pământul şi chiar natura să-i imite: „cântaţi..., binecuvântaţi..., închinaţi-vă înaintea Domnului" (v. 1,2,9). Va veni ziua când popoarele păgâne îşi vor lepăda idolii şi când familiile naţiunilor vor da Domnului gloria şi puterea (v. 7). Pentru a exprima acest elogiu, cei răscumpăraţi nu aşteaptă împărăţia Domnului. „A Lui fie gloria şi puterea!" pot striga ei încă de acum (Apocalipsa 1.6). Şi aceasta, pentru că nu numai manifestarea gloriilor lui Hristos poate face inima lor să izbucnească în această laudă!

 Maiestatea, măreţia, puterea şi frumuseţea împăratului întregului pământ sunt încă nevăzute, ascunse în sanctuarul ceresc (v. 6). Insă măreţul şi permanentul motiv al adorării celui credincios este dragostea Mântuitorului: „A Lui, care ne iubeşte şi care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său..." (Apocalipsa 1.5).
Acest psalm a fost compus şi cântat cu prilejul întoarcerii chivotului, imagine a lui Hristos, în mijlocul lui Israel (1 Cronici 16.23-30). Dar nu pentru a mântui lumea, ci pentru a judeca lumea va fi revenirea Domnului (v. 13; comp. cu loan 3.17, 5.22). El va exersa judecata asupra popoarelor cu dreptate (v. 10), cu adevăr şi după credincioșia Sa (v. 13; Psalmul 45.3,4).

Păstorul anului 2016

Drum bun, alaturi de Domnul!

In cartea Iosua exista un cuvant tare potrivit pentru acest inceput de an.
”El vă va arăta drumul pe care trebuie să-l urmaţi, căci n-aţi mai trecut pe drumul acesta.” 

Iosua 3:4/b 
Fiecare ceas, fiecare zi si fiecare an are ceva nou pentru noi. Poate spunem, si cu siguranta atunci cand am fost intrebati: ” ce faci”, am dar raspunsul ”ca de-obicei...aceleasi lucruri”, insa daca stam si ne gandim bine, nici o zi nu este la fel. Anul 2016 desigur are aceleasi luni, aceleasi zile ca si 2015 insa asa cum spune si versetul de mai sus, ”n-am mai trecut pe aici”, am trecut prin 2015 dar nu prin 2016.
Dumnezeu are pregatit  intreg itinerariul pentru fiecare dintre noi.
 Noi nu-l cunoastem, insa El il stie.
Stie fiecare loc pe unde ne va purta, stie fiecare pauza pe care o vom face, stie cand vom fi obositi, stie cum vom reactiona in asemenea momente, stie cand suntem insetati, stie cand suntem flamanzi, stie totul.
Daca pleci intr-o excursie intr-o tara straina, cu siguranta ai nevoie de cineva sa-ti arate drumul, locurile frumoase de vizitat si tot ceea ce tara respectiva are de vazut. Astazi ca sa gasim  drumul folosim GPS-ul, iar ghidul ne poarta in cele mai fascinante locuri din tara respectiva.
Si noi suntem tot intr-o calatorie. O calatorie spre cer, spre Tara de Sus!
Niciunul dintre noi nu am fost acolo, dar spre Acel loc ne indreptam cu toti. Nu cunoastem drumul, nu cunoastem obstacolele, nu cunoastem cotiturile, nu cunoastem nimic, insa exista Unul care cunoaste drumul, de-aceea avem nevoie de Acest Ghid. 
”El vă va arăta drumul pe care trebuie să-l urmaţi, căci n-aţi mai trecut pe drumul acesta.”  
 Cum am putea oare sa gasim noi drumul fara El?
Cum am putea face fata tuturor obstacolelor care se vor ivi inaintea noastra? 
Ai tu curajul sa te avanti in aceasta calatorie fara EL?
Eu una NU, si nici nu vreau sa fac vreun pas fara de El, de-aceea am nevoie in fiecare clipa a vietii de Domnul meu sa-mi arate drumul. Vreau ca El sa paseasca inaintea mea, sa-mi netezeasca cararea ca eu sa pot pasi. Desigur, pe orice carare vor fi si pietre, vor fi si spini, poate voi intalni si apa, dar daca inaintea mea paseste Domnul Isus, stiu ca voi trece si prin apa ca pe uscat, stiu ca si la cei mai colturosi bolovani vor fi finisate colturile, stiu ca denivelarile vor fi netezite, si chiar daca toate acestea nu vor fi pregatite inaintea mea, este suficient ceea ce am: 
IL AM ALATURI DE MINE!

E un inceput de an, n-au trecut decat 4 zile si am intrat in a 5-a zi, insa nu este tarziu sa-L inviti si tu in aceasta calatorie. Nu pleca fara EL, pentru ca te asigur....NU VEI REUSI.
Nu cunosti drumul, pentru ca n-ai mai trecut pe aici ! 
Asa ca...invita-l sa te insoteasca in calatoria ta!
Drum bun, alaturi de Domnul!

 

Hrana ta zilnica!

5 IANUARIE
Psalmul 95
Puterea lui Dumnezeu în mântuire deşteaptă strigăte de bucurie în cei care sunt obiecte ale mântuirii. Odinioară, pe ţărmul Mării Roşii, un popor răscumpărat făcuse să se înalţe către Domnul cântul eliberării. Ce trist, istoria lui Israel încă de la primii ei paşi prin pustie ne învaţă că putem fi martori ai lucrărilor lui Dumnezeu (v. 9) şi totuşi să nu-I cunoaştem căile (v. 10)!

 Ea ne arată, de asemenea, că nu numai Faraon cel nelegiuit şi-a „împietrit inima" (Exod 8.15,32...), ci că nici Israel n-a întârziat să facă la fel (v. 8). Chiar numele de Masa (ispită; vezi Exod 17.7) şi de Meriba (contestaţie, ceartă) sunt gravate pentru totdeauna în istoria lui (comp. cu Numeri 11.3,34). Astfel de paşi greşiţi au reperat tristele etape ale traversării pustiei şi au servit la a le desemna.

 Fie ca aceste nume să fie şi pe drumul fiecăruia dintre noi ca nişte panouri indicatoare care ne avertizează într-un mod solemn!
Epistola către Evrei citează şi comentează acest psalm care ne stă în atenţie (Evrei 3.7...):, Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile". Din inimă trebuie deci să-L ascultăm pe Domnul. 

Fie ca a noastră astăzi să fie sensibilă la „glasul Lui", pentru ca a Lui mâine să ne facă să intrăm în glorioasa Sa odihnă!

De-ale mele

Sunt inca in vacanta...eu si copiii de scoala. Si daca tot sunt in vacanta mi-am pus ”traista in bat” cum spune o vorba a noastra si am plecat sa-i mai sorcovesc pe cei dragi. Nu de alta, dar m-am gandit ca nu toti cei care am intrat in 2016 vom si iesi din el, asa ca daca tot am avut ocazia sa o fac...am facut-o. Am facut o mica halta pe malul Dunarii inainte de a ajunge ”la mama si la tati”, dar a fost un ger si vantul a batut atat de tare, incat nu am putut sta mai mult de cinci minute afara sa fac poze, asa ca doar cateva am reusit sa fac.

Dunarea, la intrarea in tara-Bazias

Desi afara era -10 grade, am avut un viteaz cu mine

Iar dupa un ger naprasnic care a venit la noi, spun ger naprasnic pentru ca in zona noastra ne-am obisnuit sa avem doar toamna mai rece...nu iarna, iata ca azi ninge ca-n povesti.

O poza surprinsa de cei de la ”opinia Timisoarei”

Trei priviri: in sus, in jur si in jos!

Daca deschizi computerul sa citesti ceva, cam peste tot gasesti aceleasi ganduri...

”sfaturi pentru noul an”

Diverse retete, diverse invataturi, multe povete!

La ce fel de sfaturi ar trebui  sa tinem seama ca sa putem spune ca n-am lasat sa treaca inca un an pe langa noi, in zadar? De fapt ce inseamna ” in zadar”?

Sa traiesc, dar sa nu fiu de folos...!

Sa traiesc, dar viata mea sa nu semene nimic cu ”viata din Hristos”

Sa ma numesc crestin, dar cei din jur sa nu cunoasca acest lucru.

Sa mi se arate CALEA, dar eu sa umblu ratacit prin pustiu. 

Sa am la indemana Scriptura, dar sa nu cunosc ADEVARUL. 

Sa mi se ofera APA, dar eu sa mor INSETAT.

Sa merg la biserica regulat, dar sa nu ajung sa ma bucur de vesnicie niciodata.

Oare nu asta inseamna a trai o viata in zadar?

 

Odata, un crestin a fost intrebat de colegul sau de servici:

-Cum de reusesti sa ai atat liniste in suflet si vesel in permanenta? Tu nu ai probleme?

-Ba da! Dar eu am un principiu, imi ghidez viata dupa cele trei priviri!

Poate ca acum la inceput de an, ne-am intreba fiecare, care ar fi cele trei priviri?

 Si desigur am spune, trecutul, prezentul si viitorul. Insa crestinul nostru se referea la alte trei priviri:

-privirea in sus

-privirea in jur

-privirea in jos

Dimineata cand ma trezesc, ma uit in sus si privesc la Creator! 

Vad rasaritul zorilor si vad lumina soarelui inca o data si vad cat sunt de binecuvantat.

Apoi plec de-acasa si privesc in jur, vad o multime de oameni necajiti, truditi si impovarati. Unii in carucior, altii cu baston, altii condusi de mana, iar eu sunt sanatos pe picioarele mele. Lucrul acesta imi aduce pace in suflet, si-atunci incep sa-I multumesc.

Seara ma asez in patul meu, ingenunchez si privesc in jos. Vad ca din toata alergarea si truda mea pe pamant nu voi lua nimic cu mine. Atunci, ingenunchiat cu lacrimi in ochi sunt multumitor pentru tot ceea ce am si ceea ce mi-a daruit, imi ajunge.

 

Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?” 

 L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.
  Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! 

Ps.8:3-9

 

Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare, căci Tu mă faci sănătos şi îmi dai iarăşi viaţa.  Isaia 38:16

 

Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat.  

Proverbe 15:15 

 

 

Ce ar fi daca si noi, la acest inceput de an, ne-am ghida viata dupa acest principiu?

Sa traim viata mereu avand in vedere aceste, ”trei priviri”

Sa ne uitam in sus si sa vedem maretia si puterea lui Dumnezeu, sa ne uitam in jur si sa vedem ca altii sunt mult mai incercati decat noi, dar sa ne uitam si in jos Sa nu uitam, ca nimic din tot ceea ce agonisim nu vom lua cu noi. Asa ca energia si timpul nostru sa-l cheltuim si sa-l investim cu folos, ca sa putem spune ca n-am trait degeaba.

 

Dovezi, dovezi, dovezi despre Barnevernet...

Cred ca este bine  ca orice publicatie despre acest caz din Norvegia, sa-l preluam cati mai multi, sa-l raspandim ca sa fie citit de cat mai multe persoane, sa ne putem ruga, sa putem posti cat mai multi ca Dumnezeu sa intervina in aceasta situatie dramatica. 

Oameni buni, astazi poate nu ne doare asa tare pentru ca avem copiii langa noi, dar luati aminte...vine vremea in curand cand si noi vom trece prin prigoana. Nu mai este mult cand legile se vor schimba iar noi crestini vom avea de suferit, noi si copii nostri.

Vom fi pusi in fata unor alegeri: cu Dumnezeu sau cu ei....?

Ce vei alege, dragul meu?

Citisem un editorial legat despre ceea ce face acest ”diabolic Barnevernet”. Am preluat o parte si va rog sa cititi continuarea pe site-ul respectiv.

Călătorim. Ieri și alaltăieri am fost la rude. Am întâlnit membri a 4 familii care s-au întors recent sau de câteva luni din Norvegia. Povești horror. Realitatea e mai cruntă, ei nu spun tot de frică.

N-am timp să scriu și unele lucruri am fost rugat să nu le zic. Am înțeles și de ce. Dar fac altceva: dau link spre ce-au zis alții.

Încerc să înțeleg: un fond (așa cum sunt la noi fondurile europene) se dă administrat de companii private pe diverse chestiuni. De exemplu: Protecția Copilului. Norvegia, pentru că are bani, a hotărât să ridice standardele Protecției Copilului în țara lor. Emit noi legi și directive și le pun în aplicare. Dar nu ca la noi, prin Ministere și Direcții Regionale.

Nu, un fond extern cumpără de la stat toate serviciile acestea sociale ale unei țări la pachet pe sume de sute de milioane (ca la noi Colectarea Gunoiului de Remat) și angajează servicii private de administrare a acestor servicii.

Există un sistem de punctaje (ca și în cartea sorei Mariana Goron ”Afaceri cu suflete de copii”). În final comitete arbitrare zonale fac spionaj pe familii, mai ales prin școli, (cam ca securitatea la noi) și așa ca vulturii, fără avertizare, cad pe câte-o familie, le iau copiii și-i dau spre adopție. Practica dovedește că foarte rar, dar foarte, foarte rar un astfel de copil mai ajunge în familia părinților lui. Dacă s-ar întâmpla așa, cei ce au primit banii, ar trebui să-i dea înapoi.

Un denunț se plătește cu 30000 de koroane (aprox 3200 euro, de obicei denunță profesorii), pentru luarea unui copil se zvonește că se primesc 120.000 de euro.
Se practica sedarea copiilor, presiunea psihologica, minciuna ( ca și la cazul Cristinei), timpul lucrează în favoarea hoților.
Părerea celor ce au plecat de acolo: ”țărani cu bani”,  a plouat cu petrol și proștii au ajuns bogați, pescari fără școală și fără inimă, dar cu funcții și sarcini, foști barmani, foști lucrători petrolieri ajung agenți Barnevernet.
Rareori se fac vizite înainte de ”răpirea„ copiilor. La un astfel de caz, o poloneză a primit vizita inspectorilor și una din inspectoare i-a șoptit numai ei: ”vezi că mâine venim”, cu alte cuvinte, ”vezi ce faci!” și a fugit cu copilul în noaptea aceea.
Dar să dau un link (http://fampo.no/cps.html):

continuarea aici: http://www.infocrestin.com/dovezi-dovezi-dovezi-despre-barnevernet-se-practica-sedarea-copiilor-presiunea-psihologica-minciuna/