Versetul zilei

17 noiembrie 2015

Cine a câștigat, cine a pierdut?

A câștigat moartea… Până acum 54 de morți. În lumea asta, doamna în negru pare să câștige mereu.
Televiziunile… Moartea face rating…
Vânzătorii de extinctoare…
Remus Cernea…
Noii miniștri și secretari de stat…
Cine a pierdut? Restul …
Ei care au murit… Când mori năpraznic, de obicei mori nepregătit, cu sufletul uitându-se în altă parte.
Familiile lor… Nimeni nu le înțelege lacrima, deși îi mințim că da…
Biserica… Cred că a scăzut în sondaje cu încă 10 procente…
Așa vor unii ca să fie biserica, slabă… Ca să tacă… Ca să-i fie rușine să zică ”Nu”.
Și nu-i o soluție cum zicea un preot săptămâna trecută că vrea să-și pună crucea la gât și sutana pe el și să meargă la primul concert rock.
Eventual să întorci crucea cu capul în jos, că acolo așa se poartă.
 
continuarea AICI

Filmul acesta poate fi si filmul tau...

,,Nu stiu in care perioada a vietii te afli, in mod normal pentru noi oamenii aceasta ar fi ordinea etapelor, insa nu si pentru Dumnezeu.
 Astazi esti in viata si citesti aceste randuri, dar maine...?
Poate esti "prea fericit" sau "prea sigur de tine", poate "nu ai nici o grija" sau "esti prea ocupat" si n-ai timp pentru sufletul tau...nu uita chiar daca esti "prea tanar","prea ingrijorat" sau "prea batran", Dumnezeu te iubeste si te asteapta pana nu este PREA TARZIU!

Hrana ta zilnica!

17 NOIEMBRIE
Romani 16.1-16

Capitolul 12 ne învăţa ce trebuie să fie consacrarea şi slujba creştină. Capitolul 16 ne arată practica, prin intermediul acestor iubiţi credincioşi din Roma, cărora Pavel le adresează salutările sale. «Avem aici un eşantion (sau un specimen) al unei pagini din cartea veşniciei ... Nu există nicio faptă din lucrarea pentru Domnul nostru care să nu fie aşternută în scris în cartea Sa; şi nu numai fapta în sine, ci şi felul cum a fost făcută» (C.H.M.). Astfel, în versetul 12, Trifena, Trifosa şi Persida cea preaiubită nu sunt numite împreună, pentru că, dacă cele dintâi s-au ostenit în Domnul, cea de-a treia „s-a ostenit mult” şi lucrările lor nu sunt confundate.
 Totul este apreciat şi înregistrat de Acela care nu Se înşală.
Pavel, la rândul lui, nu uită ce a fost făcut pentru el (v. 2b,4). Ii regăsim aici pe „împreună-lucrătorii" săi, Priscila (Prisca) şi Acuila (Fapte 18). Adunarea se strângea în sim-plitate în casa lor (ce contrast cu bogatele bazilici clădite de atunci încoace la Roma!).
Salutările în Hristos contribuie la strângerea legăturilor de comuniune frăţească. Nu trebuie deci să neglijăm să le transmitem acelora pentru care avem încredinţare.

16 noiembrie 2015

Invitate de onoare la summit-ul G20!

Sa fii fost spioane?

16 noiembrie!

Dupa zilele de weekend, de fiecare data cand ajung la birou ma uit in calendar si imi fixex fila pentru saptamana care imi sta in fata. Suntem in 16 noiembrie..."deja", si ma uit cu o oarecare ingrijorare cand vad ritmul alert cu care trece timpul. 
 Privesc in urma si vad ce intorsatura au luat toate lucrurile, nu in viata mea, ma refer la nivel national, in tara noastra,  si in special la nivel mondial. As putea spune chiar, de la o zi la alta...este altceva. Se intampla lucruri care altadata le priveam din fotoliu pe ecranul tv sau la cinema rontaind pop-corn. 
Astazi sunt reale...chiar FOARTE REALE!
Suntem preocupati de ce se intampla si incercam sa deslusim, dar fara succes.
Oare, ce va aduce ziua de maine....?

Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu: atât dragostea, cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.
Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat, ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!
Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare, anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea?...
 Eclesiastul 9:1-3


Hrana ta zilnica!

16 NOIEMBRIE
Romani 15.14-33

Apostolul este convins de cele mai bune lucruri cu privire la creştinii din Roma (v. 14). A avea o părere foarte bună despre fraţii noştri înseamnă a avea încredere în Hristos care este în ei şi totodată aceasta îi stimulează să se menţină la acest nivel.
Cu o umilinţă impresionantă, Pavel nu-şi anunţă vizita sa printre cei din Roma ca şi cum aceştia ar avea nevoie de îndemnurile lui, ci, dimpotrivă, recunoscând capacitatea lor de a se îndemna unul pe altul (v. 14). Nici ca şi cum ei ar fi avut onoarea să se bucure de prezenţa lui, ci ca având el însuşi dorinţa să se bucure de prezenţa lor (v. 24b). De asemenea, marele apostol le scria fraţilor de la Roma că el are nevoie de rugăciunile lor (v. 30).
Presat de zelul său pentru Evanghelie, Pavel căutase în mai multe rânduri să meargă la Roma (v. 22). Dumnezeu însă, în înţelepciunea Lui, nu i-a permis. Această capitală a lumii antice nu trebuia să devină centrul lucrării lui. Nu trebuia ca biserica din Roma să se poată impune apoi ca una întemeiată de un apostol, pentru a se ridica deasupra altor adunări,... cum nu s-a lipsit să o facă mai târziu. «Biserica (în întregime) este adevărata capitală cerească şi eternă a gloriei şi a căilor lui Dumnezeu» (J.N.D.).

15 noiembrie 2015

Draga tinere, DUMNEZEU EXISTA CU CERTITUDINE SI CU O PRECIZIE DE 100%.


Plecata fiind ieri, nu am ajuns decat aseara foarte tarziu sa ma conectez la evenimenetele care au avut loc. Bineinteles ca sunt ingrozita de tot ceea ce se intampla si nu doar in Franta ci pe intreg pamantul, insa ziua de vineri seara aducand cel mai nefericit si nedorit eveniment.
Spun nedorit, pentru ca ceea ce se intampla Frantei se poate intampla oricarei tari, de-aceea cred ca in astfel de momente trebuie sa fim solidari cu ei. Biblia ne invata: ” plangeti cu cei ce plang si bucurati-va cu cei ce se bucura”, drept este ca in ultima vreme mai toate popoarele plang. 
Sunt mult mai multe momente de intristare decat de bucurie, de-aceea noi, ca si crestini suntem indemnati prin Cuvantul lui Dumnezeu sa ne rugam pentru ei, chiar daca ”unii dintre ei” sustin ca nu au nevoie de rugaciune. Ma refer la acest mesaj scris de unul din caricaturistii revistei  ”Charlie Hebdo”, revista deja cunoscuta pentru caricaturile sale indraznete si ofensatoare in mod special pentru statul Islamic.
 "Prieteni din întreaga lume, vă mulţumim că vă rugaţi pentru Paris, dar nu avem nevoie de religie! Credinţa noastră stă în muzică! Săruturi! Viaţă! Şampanie şi bucurie! Parisul înseamnă viaţă"
 Un alt mesaj scris tot de acelasi caricaturist
"Iubitorilor de moarte, dacă Dumnezeu există, vă urăşte. Şi deja aţi pierdut, atât pe pămând cât şi în viaţa de apoi", a scris el.



”Vreau sa-ti spun draga tinere ca acum, mai mult ca niciodata tara ta si poporul francez are nevoie de rugaciunea mea si a fratilor mei de pretutindeni. Mai vreau sa-ti spun un lucru de care vad ca esti nesigur: 

DUMNEZEU EXISTA CU CERTITUDINE  SI CU O PRECIZIE DE 100%.
Intr-adevar nu ai nevoie de o religie, dar ai nevoie de Dumnezeu”


Iar ca un sfat pentru tine, pentru tara ta, pentru tara mea si pentru toate popoarele lumii, 

”Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.
Problema cea mai arzatoare este ca noi toti ne-am departat de Dumnezeu crezand ca ne putem descurca si fara El. Conducatorii acestor tari L-au scos pe Dumnezeu din ecuatie, L-au scos din toate calculele lor, si-acum incepem sa culegem roadele.
Tara dupa tara trece prin momente dificile, catastrofe dupa catastrofe si privim neputinciosi fara a putea face ceva. Cu toate masurile de siguranta luate...iata ca inca odata veem cat suntem de vulnerabili.
 Este cat se poate de trist ca asistam si uneori chiar facem parte din acest grotesc joc al diavolului care stim ca nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească in loc sa ne apropiem de Cel care aduce viata, o viata din belsug. 
Doamne, acum mai mult ca oricand  te rugam sa ne deschizi ochii acestia lipiti pe care ii avem si lumineaza-ne Tu sa putem vedea cat de mare si de urgenta nevoie avem de Tine. Popoarele toate au nevoie de tine, conducatorii tarilor au nevoie de Tine, noi toti avem nevoie de Tine.
Indura-te de cei care trec prin suferinta, oricare ar fi ei si ajuta-i sa Te poata gasi pe Tine, Cel care aduci viata, pace si bucurie.
Te rugam, Tata!

Hrana ta zilnica!

15 NOIEMBRIE
Romani 14.19-23; 15.1-13

Aceste versete continuă subiectul relaţiilor noastre în raport cu alţi credincioşi. In afară de punerea în gardă de a nu-i scandaliza, găsim şi recomandări pozitive:
1. „Să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul" (v. 19). Ori criticile tind tocmai spre un rezultat invers.
2. A purta, în mod esenţial prin rugăciune, neputinţele celor slabi (ceea ce nu înseamnă nicidecum a fi indulgent cu păcatele), amintindu-ne că şi noi avem cea mai mare nevoie de sprijinul fraţilor şi al surorilor pentru propriile noastre neputinţe.
3. Să nu căutăm ceea ce ne-ar plăcea nouă, ci ceea ce ar face bine aproapelui nostru. In felul acesta vom merge pe urmele Modelului desăvârşit (v. 2,3).
4. Să căutăm să avem aceeaşi gândire, astfel ca părtăşia în închinare să nu fie tulburată (v. 5,6) şi să-i primim pe alţii cu acelaşi har cu care am fost primiţi şi noi (v. 7).
Subliniem calificativele date în acest capitol 15 pentru „Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos" (v. 6). El este „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii (v. 5), care răspândeşte mângâieri asupra noastră prin Cuvântul Său (v. 4); El este „Dumnezeul speranţei"(v. 13), care doreşte ca noi să fim umpluţi de speranţă din abundenţă; versetul 33 II desemnează ca fiind „Dumnezeul păcii” (v. 33) care doreşte să fie cu noi toţi.