Doua promisiuni mari pe care le-am primit azi!

„Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”
El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”
  După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi au zis: 

 „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”
 

O zi de o foarte mare importanta!

Treburile de zi cu zi care si astazi nu lipsesc din viata noastra, ne fac sa uitam importanta acestei zile.

Intr-o zi ca astazi, cu peste doua mii de ani in urma, Isus Hristos si-a incheiat activitatea Sa pe pamant. 

Dupa biruinta pe care I-a dat-o Tatal asupra mortii, S-a inaltat la cer pentru "un timp", dar nu inainte de a ne mai lasa cateva cuvinte de mangaiere. 

In primul rand, ne-a lasat un Mangaietor care sa ne fie Calauza si Pavaza pe calea spre cer, glorie Lui. 

Ne-a lasat Duhul Sfant!

Prin puterea aceasta, noi putem birui orice atac al celui rau, insa ca sa putem avea biruinta avem nevoie, zi de zi,  de o innoita putere. Daca ne imaginam ca ne-a dat puterea si de-aci in colo suntem fara griji.....ne inselam. In primul rand  putere primim, daca cerem!

Cu alte cuvinte, atunci cand ne este sete, niciodata nu vom primi un pahar de apa, decat daca VOM CERE.

Apoi paharul primit, daca nu ne atingem de el, el ramane plin, insa daca consumam din el, paharul se goleste. 

Tot asa este si cu puterea Duhului Sfant. Noi primim aceasta putere, doar daca vom cere.

Odata primita, putem sa ne aparam in fata vrajmasului.

Dar, pentru ca diavolul este pe urmele noastre zi de zi, puterea scade, de-aceea avem nevoie zilnic sa cerem sa ne reinnoiasca puterea. 

Fara puterea Duhului Sfant nu vom avea nici o sansa de biruinta!!!

In al doilea rand, in aceasta zi, Isus ne-a lasat fagaduinta ca va merge si ne va pregati un loc, ca acolo unde este El, sa fim si noi. 

In toamna anului trecut am fost la un concert. Bineinteles era foarte aglomerat. O persoana care avea un rol important acolo, mi-a promis ca imi retine un loc. Bineinteles, cand am ajuns acolo, a fost atat de aglomerat, incat aveam impresia ca nu am nici o sansa sa stau pe scaun. Dar a fost atat de minunat sa  fiu chemata sa imi ocup locul care mi-a fost retinut.

Cerul ne asteapta sa ne ocupam fiecare locul care ne-a fost promis.

 El este pregatit pentru fiecare din noi, insa acolo nu putem ajunge decat cei care calcam pe urmele Domnului nostru Isus Hristos. 

De-aceea sa ne dam toata silinta sa nu ratam marea sarbatoare.

Pana atunci.....sa cerem putere sa putem birui pe cel rau!

Descurajarea-muscatura sarpelui !

Muscatura sarpelui

Cercetand Cuvantul Domnului, vedem multe exemple din care avem multe de invatat, daca luam aminte, si nu ne lasam DESCURAJATI.
Poporul evreu, dupa multe minuni ce le-au vazut cu ochii lor, au inceput sa carteasca impotriva Lui Dumnezeu si a lui Moise.Atunci Domnul a trimes niste serpi infocati…(Numeri 21;5-9)
Cand un sarpe musca, otraveste, si multi mor…
Care este starea noastra astazi ?

 Cati dintre noi suntem DESCURAJATI, pentru ca nu vedem raspuns la rugaciunile noastre ?

Cati inca pribegim prin pustia acestei vieti, DEZAMAGITI, si DESCURAJATI, si NEMULTUMITI, DE DUMNEZEU CA NU NE RASPUNDE ???

Asta inseamna ca deja suntem MUSCATI si OTRAVITI de cel rau, de sarpele DESCURAJARII.
DESCURAJAREA ne FURA pacea, bucuria, credinta, speranta, tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu prin Duhul Sau.
DESCURAJAREA ne MINTE mereu;
-tu n-o sa iesi de aici niciodata,
-tu n-o sa primesti niciodata ceea ce te rogi,
-Dumnezeu te-a uitat,
-nimeni nu te iubeste si nu te intelege,
-casnicia ta nu mai e sansa pentru ea…si lista minciunilor celui rau continua.
 DESCURAJAREA ne scoate de pe terenul VICTORIEI castigat deja de Domnul Isus.Ea ne apasa si ne usuca toata energia si dorinta de a mai face ceva…

CUM SA INVINGEM DESCURAJAREA ?

 
” INTARESTE-TE SI IMBARBATEAZA-TE CA DOMNUL E CU TINE VITEAZULE !”

Daca tu nu o invingi, te va invinge ea.
De aceea trebuie sa luam SCUTUL CREDINTEI, si toata armatura lui Dumnezeu, ca sa ne aparam de sagetile arzatoare ale celui rau.
Cand vine DESCURAJAREA peste noi, sa stiti ca suntem deja pe un teren MINAT, de cel rau…
Atunci inseamna caci cel rau ne-a muscat si ne-a otravit cu otrava lui ,si ne face ca sa uitam si sa ne indoim de Dumnezeu.
Ce a facut Domnul in istorie? Sa ne uitam in textul de mai sus.
“Fa-ti un sarpe infocat si pune-l intr-o prajina;oricine este MUSCAT de un sarpe, si va PRIVI la sarpele de arama, VA TRAI…”(V8)
Solutia este CRUCEA Domnului Isus, RELATIA CU EL PRIN CUVANTUL SAU ,PRIN PROMISIUNILE SALE.
De aceea astazi suntem indemnati ca sa PRIVIM la Hristos si NU la neimplinire, si sa continuam sa ne INCREDEM in Dumnezeu, cu orice pret.
NU TE LASA MUSCAT DE SARPELE DESCURAJARII, CA TE VA OTRAVI, SI S-AR PUTEA SA “MORI “…
Domnul ne-a creat ca sa DOMNIM PESTE CIRCUMSTANTE, NU ele peste noi.

CUM INTRA DESCURAJAREA IN VIATA NOASTRA?

Simt din partea Domnului, ca sa mai insist la acest capitol, despre DESCURAJARE, caci este foarte adanc si aproape toti ne confruntam cu ea,mai mult sau mai putin.
Descurajarea vine atunci cand noi ne uitam numai la circumstantele NEGATIVE din viata noastra si mai ales la NEIMPLINIRE, in loc sa ne uitam la CREDINCIOSIA Lui Dumnezeu si a INTEGRITATII PROMISIUNILOR LUI.

Intai TREBUIE sa IDENTIFICAM descurajarea care ne-a cuprins, sa ne POCAIM caci am lasat-o sa intre in viata noastra, sa RENUNTAM la ea, si la alte duhurile atasate de ea, ca; frica, condamnarea, nemultumirea, frustrarea, mania, pasivitatea spirituala, letargie, depresie, etc. si cu agresivitate sa o SCOATEM afara.

Atunci ,devenim din ce in ce mai puternici, mai ales cand ii dam Domnului slava si multumire, in ciuda neprimirii raspunsului asteptat, poate de multa vreme.
In circumstatele critice ale vietii, ne este TESTATA CREDINTA.De aceea sa lasam credinta sa se ridice in noi.

Acum urmeaza; “LUPTA-TE LUPTA CEA BUNA A CREDINTEI “si ramanand in promisiunile Domnului, INDIFERENT de OPOZITIE.
Ca sa ne luptam lupta credintei NU TREBUIE SA CEDEM DESCURAJARII.
Avem nevoie de CURAJ. Credinta are nevoie de CURAJ.Credinta RISCA.
Ce-i DESCURAJAREA ? Absenta CURAJULUI de a te confrunta cu atacurile vrajmasului, care vin impotriva noastra, pt ca NU privim la ISUS.

Dusmanul nostru urmareste ca sa ne faca sa RENUNTAM la lucrare, la lupta, la incredere, la speranta care o mai avem in Dumnezeu,descurajandu-ne.De aceea frati si surori, stiind ca avem un adversar, care ne vrea distrusi, care vrea sa ne otraveasca si sa ne fure tot ce ne-a dat Dumnezeu, SA LUAM SABIA DUHULUI, CARE-I CUVANTUL DOMNULUI SI SA NE LUPTAM, DECLARAND MEREU CUVANTUL DOMNULUI SI RAMANAND IN EL, ASCULTANDU-L SI LAUDANDU-L NEINCETAT. Si atunci DESCURAJAREA nu o sa mai aiba pe unde sa intre ca sa ne ruineze viata.
SA NE LUPTAM LUPTA CEA BUNA A CREDINTEI!

Am impartasit si eu la randul meu  un material primit pe email care mi-a fost de mare folos, in speranta ca tot atat de folositor va fi si celor care il citesc.

 

Hrana ta zilnica!

21 MAI

Luca 9.37-56

După scena gloriei căreia El i-a fost centrul, Isus trebuie acum să facă faţă unei scene cutremurătoare, în care Satan pusese stăpânire pe un tânăr, iar tatăl băiatului era disperat. Eliberarea pe care o aduce preamăreşte măreţia lui Dumnezeu (v.43).

Câte inconsecvenţe vedem apoi la ucenici: Urmându-L pe Acela a Cărui smerenie de bunăvoie L-a condus la cruce, ei erau în acelaşi timp preocupaţi să ştie care va fi cel mai mare între ei (v. 46)! 

Ei înşişi scoseseră demoni în numele Domnului, chiar dacă nu reuşiseră întotdeauna aceasta (v. 40), însă îl opresc pe un altul să o facă (v. 49; comp. cu Numeri 11.26-29)! De asemenea, în timp ce învăţătorul lor era pe cale să împlinească lucrarea pentru mântuirea oamenilor... şi a lor, Iacov şi Ioan ar fi vrut să se coboare focul judecăţii peste samaritenii care nu L-au primit! 

Egoism, gelozie, încăpăţânare, ranchiună, dorinţă de răzbunare: recunoaştem tristul duh care - ce dureros! - însufleţeşte adesea sărmanele noastre inimi fireşti (v. 55).

Isus întreprinde acum, condus de o sfântă motivaţie, cea din urmă călătorie a Sa spre Ierusalim. Cunoscând pe deplin ce îl aşteaptă acolo, El îşi îndreaptă faţa hotărât (v. 51). Căpetenia mântuirii noastre nu Se va abate de la ţinta pe care Şi-a propus-o în dragostea Lui.

Hrana ta zilnica!

20 MAI

Luca 9.8-36

Mulţimile îl considerau pe Isus ca un profet, nu ca Hristosul, Fiul lui Dumnezeu (v. 19). De aceea, Domnul le vorbeşte despre drumul Său de respingere şi de suferinţă, pe care îi invită şi pe ai Săi să-1 urmeze. Acest drum cere nu numai renunţarea la unul sau la altul dintre lucruri, ci şi lepădarea de eul nostru, de toată voinţa proprie. Faţă de lume şi poftele ei, creştinii sunt morţi (Galateni 6.14), dar ei sunt vii pentru Dumnezeu şi pentru cer. Din contră, cei care vor să-şi trăiască viaţa pe pământ au în faţa lor moartea eternă. Miza acestei alegeri capitale este sufletul nostru, care este mai de preţ decât întreaga lume.

În timp ce le deschide acest dificil drum al crucii, Domnul, pentru a-i încuraja pe ai Săi, doreşte să le arate şi unde se sfârşeşte: în glorie, împreună cu El. Şi care este măreţul subiect care-i va întreţine acolo sus? Moartea Domnului Isus! El vorbeşte despre aceasta cu Moise şi cu Ilie, atunci când nu poate să o facă cu ucenicii Săi (v. 22; Matei 16.21,22). Dar, oricât de mari ar fi aceşti martori ai Vechiului Testament, ei trebuie să se şteargă în faţa gloriei Fiului Preaiubit. Legea şi profeţii iau sfârşit şi, de acum înainte, Dumnezeu vorbeşte în Fiul. Să-L ascultam! (v. 35; Evrei 1.2).

Calatori spre Tara Promisa!

Imi amintesc versurile unei cantari, de fapt este o cantare care imi place asa de mult:

"Sunt un pribeag fara de tara

Ratacitor prin lung pustiu

Dar am in ceruri o comoara

Si Tara mea e-n vesnicii"

Oricate "achizitii pamantesti" avem, oricat de bine ne-am simti in ele, oricat de confortabile sunt, intr-o zi va veni ceasul cand le vom parasi, iar acest lucru este valabil pentru oricine, fie rob, fie slobod, fie imparat, fie cersetor. Pana aici, vrem nu vrem...suntem constienti si realisti ca orice am face nu putem scapa de acest lucru, asa ca n-are rost sa ne framantam mintea cu asta.

Dar exista o intrebare pentru care intr-adevar, multi isi framanta mintea.

Unii da, unii nici ca le pasa, altii isi cunosc destinatia si sunt siguri unde merg, in timp ce altii nadajduiesc.

ISUS HRISTOS, ne-a promis ca ne va duce in Tara Sfanta, dar asta nu inseamna ca traiesc cum vreau, fac ce vreau...ca Dumnezeu mi-a promis.

Si pentru ca suntem doar niste calatori in drum spre Tara Promisa, as vrea sa vedem ce inseamna calatoria spre aceasta Tara.

A porni spre Tara Promisa inseamna o viata de biruinta in care toate bataliile sunt ale Domnului si nu ale noastre.

O viata de biruinta inseamna sa moara "eul" si sa primesc DUHUL.

Imaginati-va ca sunteti pe un camp de lupta si tot terenul este  minat. Poti oare umbla singur fara sa cunosti locul capcanelor? Nicidecum !

Tot asa este si in calatoria noastra pe pamant. Diavolul ne-a intins si ne intinde curse la tot pasul, zi de zi. Face orice, schimba locul, schimba conjunctura, schimba oameni daca este nevoie, dar toate au un singur scop, doar pentru a fi doborati de pe cale, noi cei care am declarat ca nu mai suntem robii lui. (Ioan 8:34)- Oricine savarseste pacat este rob al pacatului. De-aceea pe acest teren minat  nu poti umbla singur, ai nevoie de Calauzitor, de Vegheator, de Pavaza si Scut.

Calea nu are un traseu tocmai usor, ea trece prin pustie, iar atunci cand accepti sa o parcurgi, accepti si suferinta si toate acestea pentru ca stii  spre ce destinatie mergi.Sigur ca va trebui sa pastrezi tot ceea ce castigi pe drum si de-asemenea sa inaintezi , altfel fiecare credincios va rataci mult si bine. Trist este ca unii fac asta de o viata...ratacesc si bajbaie si nu vezi nimic schimbat la ei, ba din contra considera ca este ceva normal sa traiasca aceasta vreme pe pamant in necaz. Vezi in viata lor atata ignoranta si necredinta uitand de promisiunile lui Dumnezeu.

Isus este Viata! El ne-a promis si noua viata, nu orice viata ci din belsug, ori aceasta viata este si pentru mine, si pentru  tine, nu doar pentru altii. Cuvantul spune:

"Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele si o lumina pe cararea mea" Ps. 119:105, iar in vers.111, "Invataturile Tale sunt mostenirea mea de veci...."

Ce Cuvant minunat si ce mostenire...!

Sa ne insusim Cuvantul. El este pentru fiecare din noi si este o mare bucurie pentru ca este Cuvant rostit de Dumnezeu, si nu de om.

Sa iesim din ingradire, sa nu ne fim noi insine dusmani prin neacceptare si ignoranta!