Pe voi înşivă încercaţi-vă, dacă sunteţi în credinţă!

Hrana ta zilnica!

30 APRILIE

Luca 2.39-52

Acest pasaj are o importanţă deosebită: este, în adevăr, singura secvenţă din copilăria şi din tinereţea Domnului Isus pe care Dumnezeu găseşte cu cale să ne-o prezinte. Astfel avem aici, în special pentru tineri şi pentru copii, Modelul prin excelenţă. 

El este desăvârşit în relaţiile Sale cu Tatăl ceresc, ale Cărui chestiuni (v. 49: „cele ale Tatălui") au prioritate faţă de oricare altele. Ce desăvârşit este şi în raporturile cu învăţătorii din templu: deşi infinit mai înţelept decât ei toţi, El nu îi învaţă, ci îi ascultă şi îi întreabă, singura atitudine care se cuvenea vârstei Lui! Este desăvârşit şi în relaţiile cu părinţii: „le era supus" , precizează versetul 51, pentru a nu se născoci ideea că le-a scăpat prin nesupunere. El, care avea conştienta suveranităţii Sale de Fiu al lui Dumnezeu, S-a plecat într-o ascultare totală încă de la vârsta cea mai tânără, în casa părinţilor Lui.

Remarcăm râvna Copilului Isus în templu şi interesul Său precoce pentru adevărurile divine; nimic altceva nu L-a atras în vestita cetate a Ierusalimului, pe care, probabil, o vizita pentru prima oară. Care este însă preţul cu care noi evaluăm prezenţa Domnului şi învăţătura Lui?

Sunet de Trambita peste Europa

Hrana ta zilnica!

29 APRILIE

Luca 2.21-38

Pentru Copil s-a făcut tot ceea ce prevedea legea Domnului. (Acest nume, Domnul, este repetat de patru ori în versetele 22-24, ca pentru a confirma drepturile divinităţii asupra acestui Copil şi împlinirea chiar din leagăn a voii lui Dumnezeu cu privire la El.) Jertfa oferită în templu dă la iveală sărăcia lui Iosif şi a Mariei (citiţi Levitic 12.8). Şi de data aceasta, Eliberatorul lui Israel este înfăţişat nu mai-marilor poporului, ci unor bătrâni smeriţi şi evlavioşi, lui Simeon şi Anei. 

Pentru ce motiv le este lor acordată această favoare? Pentru că ei II aşteptau!

Duhul 1-a condus pe Simeon în templu şi i L-a arătat pe Cel care este ,Mângâierea lui Israel" (v. 25), Mântuirea lui (Dumnezeu, Lumina naţiunilor şi Gloria poporului. Îl vede cu ochii lui, îl ţine în braţe pe acest Copilaş şi aceasta este de ajuns pentru credinţa lui. Îi aduce glorie lui Dumnezeu şi apoi vesteşte că Isus va fi piatra de încercare pentru a descoperi starea inimii (Isaia 8.14); şi aceasta este El şi astăzi. La rândul ei, Ana, femeie a rugăciunii şi a mărturiei de credinţă, vine şi i se alătură în laudă. Nepărăsind templul, ea a împlinit versetul 4 din Psalmul 84. Din plinătatea inimii, ea vorbeşte despre El şi, în această privinţă, rămâne pentru noi un prea frumos exemplu!

Hrana ta zilnica!

28 APRILIE

Luca 2.1-20

La rândul său, împăratul August este unul dintre instrumentele de care Se foloseşte Dumnezeu pentru a-Şi înfăptui planurile minunate. Necunoscuţi de nimeni, Iosif şi Maria merg la Betleem şi acolo este locul naşterii Domnului Isus. Dar ce primire I s-a făcut aici, pe pământ, Fiului lui Dumnezeu! 

Priviţi-L culcat într-o iesle, pentru că la han nu era loc pentru El!

 Venirea Lui deranjează lumea. Câte inimi nu seamănă ca acest han: nu se găseşte aici loc pentru Domnul Isus!

Nu unora mari, ci câtorva umili păstori le este transmisă vestea bună: „Vi s-a născut un Mântuitor". S-a născut pentru ei şi pentru noi. In timp ce lumea este indiferentă faţă de naşterea Mântuitorului, cerul întreg celebrează această taină fără seamăn: „Dumnezeu S-a arătat în came, ... a fost văzut de îngeri" (1 Timotei 3.16). Intr-un cor minunat, ei L-au slăvit pe

Dumnezeu, anunţând pacea pe pământ şi buna plăcere a lui Dumnezeu în oameni (comp. cu Proverbe 8.31). Graţie semnelor care le-au fost date, păstorii găsesc Copilaşul. Ei comunică ceea ce au venit să vadă şi să audă şi, la rândul lor, îi dau glorie lui Dumnezeu (v. 20). Să ne alăturăm şi noi lor în recunoştinţă şi laudă.

Hrana ta zilnica!

27 APRILIE

Luca 1.57-80

Elisabeta îl aduce pe lume pe acela care avea să fie profetul Celui Preaînalt (v. 76). Vecinii şi rudele s-au bucurat împreună cu ea. Observaţi câtă bucurie umple aceste capitole (1.14,44,47,58; 2.10)! 

Este acum ocazia pentru Zaharia să-şi arate credinţa, confirmând frumosul nume al copilului (loan înseamnă favoare de la Domnul). 

Imediat i-a revenit graiul şi, cu primele lui cuvinte, L-a lăudat şi L-a binecuvântat pe Dumnezeu. Plin de Duhul Sfânt, el II preamăreşte pe Domnul pentru marea eliberare pe care o va împlini în favoarea poporului. Culmi cu mult mai înalte pot atinge însă cântările noastre creştine, de vreme ce, prin venirea lui Hristos şi prin lucrarea Lui de la cruce, Dumnezeu ne-a eliberat nu de vrăjmaşi pământeşti, ci de însăşi puterea lui Satan. Fiind astfel eliberaţi, nu avem noi un măreţ privilegiu, de a-I sluji Domnului „fără frică, în sfinţenie şi dreptate înaintea Lui, în toate zilele noastre" (v. 74,75)?

„Ne-a cercetat Răsăritul din înălţime" (v. 78), adaugă Zaharia. în vremea lui Ezechiel, gloria se depărtase în direcţia Răsăritului. Ce taină minunată: această glorie divină revine pentru a cerceta poporul neputincios şi nenorocit (v. 79). De data aceasta, ea nu mai revine sub forma unui nor strălucitor, ci sub înfăţişarea umilă a unui Copilaş.

De ce trebuie sa vina sfarsitul lumii?

Tot ceea ce se intampla confirma ca Domnul vine. Stiinta spune: "Vine sfarsitul".

Nu cu mult timp in urma, intr-una din discutii cu mezinul meu, imi spunea la un moment dat, asa mai cu parere de rau..."de ce trebuie sa vina sfarsitul lumi?"

Buna intrebare....?

De ce trebuie sa vina sfarsitul lumii?

Citind Psalmul 50 am inteles ca unul din motivele pentru care trebuie sa vina sfarsitul lumii, indiferent ca vrem noi sau nu vrem, il gasim in primele versete:

"Dumnezeu, da, Dumnezeu Domnul vorbeşte şi cheamă pământul, de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui. Din Sion, care este întruparea frumuseţii desăvârşite, de acolo străluceşte Dumnezeu. Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, şi împrejurul Lui o furtună puternică. El strigă spre ceruri sus şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său: „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este Cel ce judecă.  (Psalmi 50:1-6)

Iata de ce trebuie sa vina: ca sa se arate DREPTATEA LUI!

Pe pamant exista un loc, un tribunal care pronunta un vedict in dreptul celui vinovat sau nevinovat. Oare cum putem noi crede ca nu exista si o justitie divina?

Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.  

(Matei 16:27)

Domnul va rasplati faptele mele bune sau faptele mele rele.

Iata un alt motiv pentru care va veni sfarsitul. Fiecare fapta va primi rasplata.

Din pacate mai aud inca incredibila declaratie; "nu exista iad".

Drept este ca asta doreste omul, insa nu inseamna ca nu exista.

A nu exista iad, inseamna ca Dumnezeu nu este drept. Nu poti trai cum voiesti pe pamant, nu poti face rau voit celor din jurul tau, nu poti ucide, nu poti minti, nu poti trai in adulter, nu poti face doar rau, nu poti nesocoti Cuvantul lui Dumnezeu si sa ai rasplata ca si cel care s-a straduit o viata sa faca doar binele, sa ajute pe cei din jur, sa simta alturi de cel in suferinta, sa pazeasca poruncile Lui...

Dreptatea lui Dumnezeu se va arata, iar fiecare va primi rasplata dupa cum si-a ales inca de pe pamant.  

Doamne ajuta-ne sa constientizam ca Tu ai sa revii curand, poate mai curand decat credem noi. Ajuta-ne sa fim gata asteptandu-Te in prag!

Hrana ta zilnica!

26 APRILIE

Luca 1.39-56

Grabnică să împărtăşească mesajul îmbucurător cu cea despre care îngerul tocmai îi vorbise, Maria s-a dus la ruda ei, Elisabeta. Ce dialog a avut loc atunci între aceste două femei! - ilustrat de Maleahi 3.16: „Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau ... unul cu altul". Ceea ce le preocupa pe ele era gloria lui Dumnezeu, împlinirea promisiunilor Sale, binecuvântările acordate prin credinţă. Avem noi astfel de subiecte de conversaţie atunci când ne întâlnim cu alţi copii ai lui Dumnezeu? „Ferice de aceea care a crezut..." (v. 45) strigă Elisabeta, iar Maria îi răspunde:„Duhul mi s-a bucurat în Dumnezeu, Mântuitorul meu ..." (v. 47). Iată o dovadă suficientă că Maria fusese mântuită numai prin credinţă, nu în alt fel. Păcătoasă ca toţi oamenii, ea avea nevoie de Mântuitorul care urma să Se nască din ea. Şi adaugă:, A privit spre starea smerită a roabei Sale" (v. 48). Deşi a fost beneficiara unei fa-vori de excepţie, Maria a rămas la locul ei înaintea Lui. 

Ce-ar gândi ea despre închinarea care i se aduce în creştinătate?

„Pe cei bogaţi i-a scos afară fără nimic". Dumnezeu nu-i dă afară cu mâinile goale decât pe cei plini de ei înşişi. Să remarcăm cât de mult se aseamănă această frumoasă cântare a Mariei cu cea a Anei

 (1 Samuel 2).