Versetul zilei

18 aprilie 2015

Rapirea!

Biserica: aminteste-ti, pocaieste-te si intoarce-te!

Faptul ca astazi traim o criza spirituala in bisericile noastre, nu este un lucru pe care putem sa-l ascundem si nu este o noutate, insa un lucru de care nu ducem criza si este din belsug....avem inchinare.
Inchinare din belsug, programe peste programe, insa stim ca Dumnezeu nu primeste orice inchinare sau slujire.
Biserica din Efes traia intr-o stare de formalism, dealtfel ca "multele biserici" din ziua noastra.
Se osteneau din greu cu slujirea, "stiu faptele tale" (Apoc. 2:2), dar cu toate acestea Dumnezeu avea ceva impotriva lor. Slujirea celor din Efes devenise o rutina, deja era o obisnuita pentru ei, slujirea lor era mecanica, asa cum si in bisericile noastre a devenit, insa cand slujirea este lipsita de dragoste, aceasta este fara de valoare.
Nu sunt un "gica-contra" si nici nu vreau sa fiu critic sau pesimist, insa sunt realista, si din pacate realitatea este una cruda.
Eu de foarte mult timp imi pun  cateva intrebari si cred ca fiecare ar trebui sa ni le punem. Imi doresc sa simt ceea ce simteau primii crestinii, mi-e dor.....
 Din toate programele care se fac...oare la cate cantari iti curg lacrimi pe obraz?
In momentele inchinarii simti un fior in inima?
 Prin versurile care se canta  sau se recita simti cum Duhul Sfant te cerceteaza?
 Mai simti atingerea Duhului Sfant in biserica atunci cand este proclamat Cuvantul lui Dumnezeu?
Si biserica din Efes a avut un inceput bun, insa pe parcurs s-au racit si Dumnezeu a avut un repros fata de starea lor, "dar ce am impotriva ta este ca ti-ai parasit dragostea dintai". Ce ma face sa cred ca au avut un inceput bun? Cuvantul, "ti-ai parasit" imi confirma starea in care erau la inceput, dar pe parcurs....si-au parasit.
Dumnezeu i-a invaluit cu  atata dragoste si le-a daruit dragoste din belsug si  cum era normal, se astepta ca si ei sa raspunda tot cu dragoste, dar...si-au parasit dragostea. 
Ma gandesc la inceputul nostru, la inceputul meu, pentru ca nu imi permit sa vorbesc in dreptul nimanui, insa stiu cate lacrimi s-au scurs pe obraz de fiecare data in prezenta lui Dumnezeu. 
Astazi parca a secat izvorul lacrimilor. Doar doua cauze au putut determina acest lucru: 
fie ca a secat izvorul la mine, fie ca inchinarea si slujirea nu sunt facute cu aceeasi reverenta in fata lui Dumnezeu.
Putem face slujiri...fara numar, inchinare ...cat cuprinde, dar trebuie sa nu uitam ca Dumnezeu inainte de toate cerceteaza si analizeaza inima celui care Ii aduce inchinarea.
Nu sunt eu in masura si nu sunt vrednica sa indrept degetul catre nimeni, insa stiu ce solutia a dat Domnul celor din Efes, pentru ca la urma urmei este foarte simplu doar sa ii spui omului defectul dar sa nu ii dai si solutia. Poate ca noi oamenii facem asa, insa Dumnezeu  nu face ca noi. El le-a aratat starea, dar le-a dat si solutia. Cred ca starea noastra nu difera cu nimic fata de a celor din Efes, ca atare putem lua fiecare in dreptul nostru si solutia. 
Adu-ti, dar aminte de unde ai cazut, pocaieste-te si intoarce-te la faptele tale dintai (Apoc 2: 5)
Trei lucruri avem de facut:
-sa ne aducem aminte
-sa ne pocaim
-sa ne intoarcem
Si inca un lucru de care trebuie sa scapam si care pune in mare pericol viata spirituala a bisericilor din ziua de azi: formalismul religios.
Astazi multe biserici se confrunta cu acest flagel. Suntem foarte religiosi, dar mai putin credinciosi.
Dumnezeu nu rasplateste religiozitatea, ci credinciosia!
Imi doresc si ma rog Domnului sa ne ierte de acest pacat in care traim, dar in acelasi timp sa ne deschida ochii si sa ne vedem starea. Sa traim si sa avem nu o religie, ci o relatie cu Cel care a inviat din morti, glorie LUI!



Hrana ta zilnica!

18 APRILIE
Ezechiel 44.15-31
Eleazar şi Itamar, fiii lui Aaron, au împărţit între ei preoţia după moartea fraţilor lor, Nadab şi Abihu (Numeri 3.4). Mai târziu, ramura din Itamar şi-a pierdut drepturile, din cauza corupţiei fiilor lui Eli şi a trădării lui Abiatar (1 Samuel 3.12,13; 1 Impăraţi 1.7,8; 2.27). De asemenea este scris că preoţii erau fiii lui Ţadoc, din familia lui Eleazar (1 Cronici 6.50-53). Această numire în slujbă nu se va obţine prin capacităţi personale, ci exclusiv pe baza dreptului naşterii (Psalmul 87.5), aşa cum este astăzi pentru răscumpăratii Domnului. 
In virtutea naşterii din nou, toţi au dreptul la frumosul titlu de preot.
Ca orice privilegiu însă, acest titlu atrage deopotrivă şi obligaţii. Preoţii au primit instrucţiuni amănunţite atât pentru împlinirea slujbei lor, cât şi pentru viaţa lor de familie (comp. cu Levitic 21). Ei vor trebui să vegheze în special la curăţie, aşa cum şi noi avem răspunderea de a ne ţine la adăpost faţă de întinare, pentru că, prin har, noi suntem „o preoţie sfântă", menită să aducă Jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos" (1 Petru 2.5; vezi şi 1 Tesaloniceni 4.4).

17 aprilie 2015

Ai in inima ta, dorinta predarii depline?

Nimic mai pretios in aceasta lume....decat sa stii ca apartii lui Dumnezeu, ca esti inconjurat de prezenta Lui continua si ca nu mai primeaza interesul meu ci al Lui si esti in cele mai sigure brate.
Aceasta este realitatea crestina.Pentru multi, chiar crestini poti parea fanatic sau habotnic...insa multi uita de sfatul lui Pavel: "Dati-va pe voi insiva lui Dumnezeu...ca vii din morti"....(Romani 6:13). Un slujitor, Pavel, cu adevarat binecuvantat  care a inteles si a stiut caci Hristos a inviat si noi suntem "vii'....pentru Dumnezeu, nu pentru noi..."dati-va", de buna voie, vointa noastra jucand un rol foarte important.
Interesanta perspectiva de a privi ce inseamna mort sau viu in lumea spirituala, un taram pe care unii pretind ca pasesc, dar in viata carora  nu functioneaza ordinea divina.
Domnul vrea ceva si noi vrem altceva.....cam asa se intampla....controversa de care toti avem parte.
EL intotdeauna va frange ce ia in mana Lui, dupa care va binecuvanta si va folosi pentru altii.Tot ce pune si adauga in noi este de fi altii binecuvantati, de aceea trebuie sa ne predam Lui.
O atitudine in care Dumnezeu isi gaseste placerea: predarea  totala si deplina! 
Sa aveti o zi in care sa primeze scopul etern!

Ancora crestinului!

Multi oameni se aseamna cu o vita de vie....care pare sa aiba aspiratii spre ceva mai inalt.
Incep cu aspiratii inalte catre Dumnezeu si apoi se opresc in crengile religiei, a traditiilor, obiceiurilor, regulilor....si se ancoreaza acolo.Nici un ceremonial, ritual.....nu este de ajuns  sa ai siguranta!
Altii se agata, se ancoreaza in idei despre Dumnezeu in loc sa intre mai adanc in cunoasterea Lui.
Cu inteligenta pe care Dumnezeu i-a dat-o omului este in stare sa faca lucruri mari de care vorbeste, dar neputinta omului se manifesta in multe moduri.
Poate omul sa puna in pom din nou fructul pe care l-a cules sau sa cheme inapoi o vorba usuratica iesita din gura lui? Nu!
Poate sa-si stearga singur vreun pacat? Nu!
Unii inca se intreba: "este adevarat"? Daca as avea si eu o experienta spirituala care sa faca posibil acest adevar si pentru mine!
Adevarul ca singura experienta de care avem  nevoie s-a petrecut cu doua mii de ani in urma....la cruce....si putem avea aceasta experienta prin credinta!
Cea mai mare batalie a fost purtata si castigata de Isus!!!
De ce ne multumim cu mai putin?
De acest dar, cadou, HAR ... si statut de copil al LUI....depind toate alegerile pe care le facem in viata!!! 
Sa ne facem singuri serviciul de a auzi glasul Domnului: "Nu te mai agita  sa-mi castigi bunavointa!!!"
Deja o ai in Hristos! Traieste la inaltimea acestui Nume! Uita-te tinta la Mine....EU iti dau har sa ramai in picioare, insa trebuie sa te desprinzi de crengile care te infasoara.... Muntele din viata noastra se va prabusi doar  inaintea harului lui Dumnezeu prin Duhul Sfant ....Zaharia 4:6-7
Şi, luând iarăşi cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?”
Îngerul care vorbea cu mine mi-a răspuns: „Nu ştii ce înseamnă aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.” Atunci el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oştirilor!

 
Viata crestina se bazeaza pe o relatie de har, nu pe respectarea unor reguli, insa avem nevoie de doftorie pentru ochi
Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
(Apoc3:17-18)

Hrana ta zilnica!

17 APRILIE
Ezechiel 44.1-14
Cu excepţia căpeteniei (care va fi un fel de vice-împărat, reprezentant al lui Hristos pe pământul supus şi binecuvântat), nimeni nu se va mai servi de poarta pe care a intrat gloria Domnului. Încă o deosebire faţă de creştin! Acesta are intrare liberă în locurile cereşti, unde Se află Mântuitorul lui, pe aceeaşi cale a învierii.
Ezechiel contemplă gloria care umple templul şi cade cu faţa la pământ, ca la început (cap. 1.28). Atunci Domnul îi explică ce obligaţii ale sfinţeniei reclamă prezenţa Sa. Niciun străin nu va putea intra în templul Său; de aici, necesitatea ca porţile să fie păzite. Domnul a desemnat gărzi (v. 11); acestea vor fi în camerele din interiorul fiecărei porţi şi vor controla identitatea tuturor celor care vor dori să intre. Aceste funcţii vor reveni leviţilor; ei fuseseră „o piatră de poticnire pentru fiii poporului lor, slujind în faţa idolilor lor" (v. 12; Maleahi 2.8,9). Prin îndurarea lui Dumnezeu, ei vor primi o nouă misiune, însă de o mai mică însemnătate faţă de odinioară. 
Ce lecţie pentru noi! Necredincioşia noastră are consecinţe inevitabile nu atât pentru slujbă, cât pentru noi ca persoane; în ce priveşte slujba, ea poate să ne priveze de o parte a lucrării noastre, în favoarea altor lucrători mai credincioşi.

16 aprilie 2015

Bisericile trebuie OBLIGATE să accepte homosexualitatea!

Ultima sută de metri pentru creștini în SUA? New York Times:Bisericile trebuie OBLIGATE să accepte homosexualitatea

Un editorialist al ziarului New York Times a scris că bisericile creștine trebuie „convinse sau forțate” să își schimbe învățăturile în ceea ce privește homosexualitate.
Frank Bruni, el însuși homosexual, scrie că religia este „ultimul refugiu pentru homofobie”.
Religia va da o licență pentru discriminare. Îi va face pe tinerii homosexuali din familiile fundamentaliste să treacă printr-o agonie inutilă: sunt stricat, sunt condamnat?”, scrie Bruni.
Bruni îl citează pe Mitchell Gold, un magnat din lumea mobilei, care spune că „liderii bisericilor trebuie obligați să scoată homosexualitatea de pe lista păcatelor”.
Editorialul vine în contextul în care o lege dată de statul Indiana pentru a proteja libertatea religioasă și de conștiință a fost atacată furibund de către lobby-ul LGBT, reușind să o modifice într-un sens opus celui intenționat.
Mai mulți lideri creștini și conservatori din SUA au îndemnat oamenii la rezistență non-violentă și nesupunere civică, în cazul în care Curtea Supremă a SUA de la Washington va decide să legifereze căsătoriile unisex în toată țara.

sursa:http://activenews.ro/

Nu am inteles eu aceasta declaratie: „liderii bisericilor trebuie obligați să scoată homosexualitatea de pe lista păcatelor”.
Adica...sa taiem de pe lista?
Cine suntem noi sau liderii crestini ca sa putem spune ce este pacat sau cat de grav este? Oare noi, crestinii am facut o lista cu pacate?
De fapt am o intrebare pentru acesti oameni: "pentru ei mai este ceva pacat"?
Dumnezeu a spus clar ce este pacat, iar homosexualitatea este o uraciune inaintea lui Dumnezeu si ESTE PACAT.
 In Biblia mea scrie clar, alb pe negru:
"Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune"
Levitic 18:22 

Starea de pacat a omenirii!
Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor.
Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în un  care este împotriva firii; tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă.
Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.

Romani 1:18-32

Hrana ta zilnica!

16 APRILIE
Ezechiel 43.13-27
Capitolul 41 menţiona altarul de lemn aflat în interiorul casei. Acum ne este prezentat altarul pentru jertfe aşezat în mijlocul curţii interioare; avem descrierea lui, dimensiunile lui, precum şi instrucţiunile privind slujirea.
Mulţi se miră când regăsesc amintite jertfele şi în templul viitor, crezând că aceasta este în contradicţie cu deplinătatea suficienţei lucrării lui Hristos. Într-adevăr, epistola către Evrei afirmă că este imposibil ca sângele taurilor şi al ţapilor să înlăture păcatele, de aceea Isus Se prezintă aducând „o dată pentru totdeauna ... o singura jertfa pentru păcate" (Evrei 10.1...). Aici nu este vorba de o întoarcere în trecut; lucrarea desăvârşită a Domnului de la cruce va fi baza binecuvântării lui Israel tot aşa cum a asigurat-o şi pe cea a Bisericii (Psalmul 22.23...). Putem deci înţelege că, în loc să fie o „amintire de păcate" (Evrei 10.3), ca odinioară, jertfele arse pe acel altar vor comemora lucrarea lui Hristos de la cruce. Această amintire vizibilă, necesară inimii uituce a omului, va fi, pentru Israelul lui Dumnezeu şi pentru poporul care se va naşte în timpul împărăţiei, ceea ce, într-o oarecare măsură, este astăzi Cina pentru creştini (Psalmul 22.31).