La multi ani tuturor femeilor!

O floare pentru fiecare mama, o floare pentru fiecare domnisoara, o floare pentru fiecare femeie!

Toate acestea si urari de sanatate va doresc din tot sufletul  iar bucuria, pacea si dragostea sa va insoteasca mereu!

Hrana ta zilnica!

8 MARTIE

Ezechiel 9.1-11

Ezechiel a putut constata cu ochii lui în ce fel josnic fusese călcată în picioare gloria Domnului, de aceea acum nu-i este greu să înţeleagă cât de îndreptăţită era pedeapsa. 

Şi aceasta era chiar la porţi (v. 2)! Dumnezeu însă este departe de a-1 face pe cel drept să piară odată cu cel rău (Geneza 18.25). În mijlocul celor şase oameni înarmaţi cu „arme de măcel

se găsea un al şaptelea care ţinea în mână un instrument al harului: călimara scriitorului, pe care, la porunca Domnului, urma să o folosească pentru a le face un semn (ebr. „tau") pe frunte tuturor acelora pe care păcatul îi făcea să suspine şi să geamă (comp. cu Apocalipsa 9.4; această literă T, ebr. „tau", ultima din alfabetul ebraic, era folosită ca semn şi ca semnă-tură: Iov 31.35). Omul îmbrăcat în haină de in ne îndreaptă gândurile spre Domnul Isus. In casa cea mare a creştinătăţii, invadată de rău şi pe punctul de a fi judecată, El Şi-a pus pecetea Sa, Duhul Sfânt, asupra tuturor acelora care-I aparţin: un semn divin prin care Dumnezeu îşi recunoaşte copiii. După ce toţi cei credincioşi şi-au primit semnul protector, poate fi lansat ordinul de distrugere către răzbunători. Iar judecata trebuie să lovească întâi elementele cele mai responsabile: templul pângărit, cel pe care Ezechiel îl vizitase (v. 6; comp. cu 1 Petru 4.17).

Anticristul şi prorocul mincinos!

Oare cati au curajul sa spuna aceste lucruri?

Pentru multi pare o poveste SF, insa Biblia ne-a descoperit toate aceste lucruri cu  mult timp inainte, lucruri care se vor intampla, fie ca vrem sau nu vrem.

Care este atitudinea ta la toate aceste adevaruri?

Doamne trezeste-ne din somn si alunga frica din inima crestinilor!

Hrana ta zilnica!

7 MARTIE
Ezechiel 8.1-18
Într-o nouă viziune, Ezechiel este purtat la Ierusalim, unde Dumnezeu îi dezvăluie lucrurile oribile care se petreceau pe ascuns în templul Său. „Idolul geloziet”, cel dintâi obiect pe care îl zăreşte profetul, aminteşte de ceea ce Manase adusese deja în templu (2 Impăraţi 21.7 şi 23.6; comp. cu Matei 24.15). Apoi, străpungând zidul, el vede cum, în întuneric, nu cei de jos ai poporului, ci chiar bătrânii acestuia se ocupau cu venerarea a tot felul de „dobitoace urâcioase" (v. 10). Le putem compara pe acestea cu roadele necurate ale imaginaţiei noastre, cultivate în ungherele cele mai întunecoase ale sărmanelor noastre inimi, care pot deveni astfel adevărate „camere ale chipurilor" (v. 12). În mijlocul acestor idolatrii slujea un anume Iaazania, ... fiul credinciosului Şafan! (2 Cronici 34.8,15...).
Domnul îi arată apoi lui Ezechiel femei care tocmai îl plângeau pe Tamuz, un idol respingător, precum şi o scenă în care douăzeci şi cinci de bărbaţi - exponenţi ai celor douăzeci şi patru de categorii de preoţi, cu marele preot în fruntea lor - se prosternau înaintea soarelui (comp. cu Deuteronom 4.19 fi 32.16)!
Să remarcăm că Dumnezeu este Acela care descoperă răul Cu privire la cei ai Săi. Numai El, luminându-ne conştiinţa, ne poate da sentimentul potrivit, arătându-ne în ce măsură răul acela lezează propria Lui glorie.

Hrana ta zinica!

6 MARTIE
Ezechiel 6.1-14, 7.1-27
Să remarcăm numele pe care Domnul îl dă slujitorului Său: „iul omului” (sau „fiu al omului", ebr. „ben-Adam", cap. 2.1 - unul dintre titlurile Domnului Isus, Căruia Ezechiel îi este un antetip. Numele acesta sugerează un ales dintre oameni, un reprezentant în măsură să vorbească în numele rasei umane sfârşite (vezi Eclesiastul 7.28).
După ce, în capitolul 6, anunţase pustiirea, Domnul declară solemn, în capitolul 7, că a sosit ziua fatală: ziua furiei Lui. Marea Sa răbdare îndreptată către un popor vinovat rezistase de multe secole.

Ea lua sfârşit după avertismente fără număr. Şi ne gândim la această răbdare a lui Dumnezeu care se exercită şi astăzi înspre o lume care L-a crucificat pe Fiul Său. Dar şi ea va înceta într-o „zi de mânie" (Romani 2.5), incomparabil mai cumplită, zi cu privire la care acest capitol nu ne dă decât o slabă imagine. În ea, oamenii sunt loviţi de groază (v. 17,18). Aurul şi argintul, atât de puternice până atunci, încetează a mai avea vreo valoare. Sunt aruncate ca un gunoi pe străzi, pentru că şi-au dat seama, în sfârşit, că acestea nu pot sătura sufletele. Şi, mai ales, nu vor putea salva pe nimeni în acea zi, pentru că Dumnezeu nu primeşte ca preţ pentru răscumpărarea omului pierdut nimic altceva decât sângele preţios al lui Hristos (v. 19; comp. cu Proverbe 11.4 şi cu 1 Petru 1.18,19).

Ai descoperit? Esti mort sau viu?

 Daca ne uitam pe toate planurile sunt mari framantari si oriunde te uiti este numai necaz si neliniste, boala si suferinta, lipsuri si nevoi si toate acestea se rasfrang asupra starii omului.

In mijlocul acestor probleme traiesc si crestinii si fie ca vrem sau nu vrem si noi avem parte de toate aceste probleme si nu cred ca exagerez cand spun ca "parca crestinii sunt cei mai incoltiti", insa intrebarea este: ne lasam si noi coplesiti de toate acestea? Cedam presiunilor? Deznadajduim?

E asa de usor sa vorbim despre probleme, insa este atat de greu sa trecem prin probleme.

Este o vreme in care suntem pusi la incercare si suntem cernuti prin sita lui Dumnezeu. Este o vreme in care credinta noastra este testata si pusa in cantar si tot mai des ma intreb, oare cum voi fi gasita?

Am eu oare dreptul sa pun la indoiala Cuvantul Domnului si promisiunile Lui?

Daca am un Tata care are mila de slabiciunile mele, "căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre..." (Evrei 4:15), atunci cum as putea sa-L fac de rusine prin atitudinea mea?

Cum asa putea sa ma clatin daca spun ca sunt copil al Lui? Psalmistul spune: "neamurile se frământă...nu noi"

In mijlocul incercarilor psalmistul spune: "Domnul oştirilor este cu noi, si Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi", de-aceea noi nu ne framantam si nu ne clatinam.

Este atat de important intr-o vreme ca aceasta sa ramanem ancorati in Domnul si este atat de bine sa nu ne lasam doborati de valurile care lovesc in noi. Lovesc si le simtim cu toti, dar scutul care este in fata noastra este mai tare ca valul acestei lumi.

Este greu sa stai in bataia pustii (cum e vorba), insa ca sa rezistam in fata focului, am gasit un remediu.

In Psalmul 119: 164, psalmistul ne spune secretul, pauzele lungi si dese sunt cheia succesului, 

"De şapte ori pe zi Te laud..." 

Poti oare sa-l lauzi in mijlocul problemelor?

Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Asa incheie David, tot ce are suflare, adica toti cei vii sa-L laude pe Domnul.

Ai descoperit? Esti mort sau viu?

 

Hrana ta zilnica !

5 MARTIE
Ezechiel 4. 1-17, 5.1-17
Începând cu capitolul 4, prin intermediul mai multor semne, Domnul îl introduce pe Ezechiel în împrejurările dureroase pe care poporul său va trebui să le traverseze. Un slujitor al lui Dumnezeu care a trecut el însuşi prin şcoala umilinţei şi a suferinţei este mult mai în măsură să-i înţeleagă pe cei care de asemenea trec prin dificultăţi şi îi poate îndemna cu mai multă autoritate. El cunoaşte situaţia lor din proprie experienţă şi de aceea îi poate pune în gardă, spre folosul lor. Culcându-se pe o parte Ezechiel purta simbolic, consecinţele fărădelegii poporului său (cap. 4.4).

 Acum Dumnezeu îi spune să-şi radă părul şi barba, act dezonorant pentru un preot şi interzis de lege (Levitic 21.5). Versetele 11 şi 12 ne explică încărcătura simbolică a acestui act: Israel, podoaba Domnului, este dat deoparte şi mai multe judecăţi urmează să se abată asupra lui, alese de Cel care cântăreşte (v. 1) vina fiecăruia. Unii vor ajunge victime ale ciumei şi ale foametei în timpul asedierii Cetăţii, alţii vor cădea pradă sabiei, alţii vor fi risipiţi şi prigoniţi. Moise anunţase deja aceste pedepse (Levitic 26.14...„Deuteronom 28.15...) şi, începând de atunci, istoria lui Israel nu a făcut altceva decât să confirme că Dumnezeu nu poate să nu împlinească Cuvântul Său (cap. 12.28).

Hrana ta zilnica!

4 MARTIE
Ezechiel 3.12-27
Ezechiel este dus de Duhul lui Dumnezeu la Tel-Abib, în mijlocul captivilor poporului său. Acolo află din gura Domnului că îi este atribuit postul de santinelă şi, odată cu el, ordinele care se leagă acum de acesta. Funcţia aceasta impune pe de o parte o vigilenţă neîntreruptă şi, pe de altă parte, o credincioşie riguroasă în transmiterea avertismentelor divine. 

O santinelă trebuie să fie capabilă să le spună tuturor cât mai este din noaptea morală a acestei lumi (Isaia 21.11). Observăm însă că aici nu se mai pune problema de a provoca naţiunea în ansamblul ei la o trezire. Cel rău trebuie doar avertizat; responsabilitatea de a asculta este individuală. In ce priveşte responsabilitatea slujitorului, aceasta este de a prezenta Cuvântul tuturor, „fie că vor asculta, fie că se vor abţine" (cap. 2.5,7; 3.11,27). Pe cei pe care îi foloseşte în slujbă, Dumnezeu nu îi judecă în funcţie de rezultatele pe care ei le obţin, precum fac oamenii, ci după credincioşia lor (1 Corinteni 4.2). De aceea nu trebuie să fim descurajaţi dacă unii „se abţin" de la Cuvântul vieţii pe care noi am avut oportunitatea să li-1 prezentăm. Dragi prieteni, este, într-adevăr, deosebit de solemn să ne gândim la faptul că fiecare credincios este de asemenea rânduit ca santinelă şi că are datoria de a da aici, pe pământ, mărturie pentru Domnul său. Cum ne achităm noi de această misiune?