Ascultare si calauzire!

Sunt mai libera....desi este sambata.

Nu mai conteaza de ce, important este ca pot citi azi mai mult si imi doresc sa nu risipesc timpul si sa rascumpar vremea. 

Citeam despre poporul Israel si ma fascineaza istoria lor.

Asa mare har au avut, incat toata calatoria lor Dumnezeu i-a insotit in permanenta, ziua era intr-un stalp de nor, iar noaptea intr-un stalp de foc. Asa cum pe ei nu i-a parasit niciodata, bazati pe Cuvantul Sau, "„Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”(Evrei 13:5) nici pe noi nu ne va lasa, insa important este sa ramanem in ascultare si sub calauzire.

De foarte multe ori ne aflam in viata in anumite situatii in care trebuie sa luam poate decizii urgente si importante, nu stim ce sa facem si atunci parca in mod exceptional cerem calauzirea Lui, ne rugam noi, solicitam ajutor si din partea altora sa ne sustina( si nu este rau), insa ascultarea si calauzirea sunt necesare in fiecare zi si-n fiecare moment. Sa stau sub calauzirea Lui si acasa, si la servici si pe strada, oriunde, si indiferent in ce moment ma aflu si ce alegeri am de facut, daca sunt in ascultare si sub calauzire nu am cum sa falimentez.

Ma uitam la aceste versete:

În ziua când a fost aşezat Cortul, norul a acoperit locaşul Cortului întâlnirii; şi, de seara până dimineaţa, deasupra Cortului era ca înfăţişarea unui foc.
Întotdeauna era aşa: ziua, norul acoperea Cortul, iar noaptea, avea înfăţişarea unui foc.
Când se ridica norul de pe Cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.
Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra Cortului. Când norul rămânea mai multă vreme deasupra Cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului şi nu porneau.

Numeri 9:15-19 

 

Cand norul se ridica-porneau si ei, cand norul se oprea-se opreau si ei.

Este important sa auzim vocea Lui si o vom auzi cu siguranta daca dorim acest lucru.

Conditiile Lui sunt aceleasi  si atunci, si acum iar ele raman neschimbate pentru noi.

Hrana ta zilnica!

7 FEBRUARIE
Psalmul 73.1-3
Cea de-a treia carte a Psalmilor se deschide cu o succesiune de 11 psalmi ai lui Asaf - ai aceluia care, pe vremea lui David, dirija cântarea şi o acompania cu chimvale (1 Cronici 16.5). Psalmul 73 ne relatează aspra lui experienţă. Comparându-şi soarta cu cea a oamenilor păcătoşi, Asaf cade pradă descurajării. I se părea că Dumnezeu rezervă dureri şi chinuri (sub forma disciplinei) celor care se tem de El, în timp ce îi cruţă pe cei aroganţi şi răi, al căror portret odios îl găsim schiţat în versetul 3 şi în următoarele. Dezgustat şi chinuit (v. 21), cel credincios nu este departe de a-L acuza pe Dumnezeu de nedreptate şi de indiferenţă. Dacă aşa stau lucrurile - gândeşte el - atunci pentru ce să-mi curăţ inima?
Intr-o manieră generală, fiecare dintre noi am ajuns în punctul acesta, să purtăm invidie faţă de cei care se pot bucura de tot ce oferă existenţa, fără să se lase opriţi de teama de Dumnezeu. Tinerii creştini care sunt la studii cunosc cu toţii colegi cu mulţi bani care au principii vicioase. Acestora le spunem să nu uite niciodată bogăţiile de care dispun ei, bogăţii care nu se pot măsura după scara valorilor omeneşti. Ei trebuie să-şi amintească de faptul că speranţa lor face din ei nu cei mai nenorociţi, ci cei mai privilegiaţi dintre toţi oamenii (1 Corinteni 15.19).

Lacrimi !

Pretuim sau risipim?

O intrebare la care suntem chemati sa raspundem cu totii.

Pavel ne spune:...."chiar daca omul nostru de afara  se trece, totusi omul dinlauntrul nostru se innoieste in fiecare zi" (2 Corinteni 4:16).

Cu alte cuvinte OMUL util  lui Dumnezeu prin care El se va manifesta, este OMUL care se trece adica omul zdrobit si frant de firea pamanteasca, acela va creste....se va maturiza....acela va avea o marturie care va vorbi de la sine.....despre castigarea sensibilitatii spirituale.

Oare nu aceasta este o prioritate pentru noi? Avem marturii relevante ?

Peste unii....trec ani in sir si nu vezi nici o schimbare in ei, nu vezi lumina si, daca au avut-o candva, odata demult....s-a stins, caci ....zice Cuvantul...."Lumina este samanta pentru cel neprihanit, si bucuria pentru cei cu inima curata"(Ps 97:11), deci sunt niste conditii sa ai si lumina si bucurie, trebuie sa fii neprihanit si sa ai inima curata, nu?

A nu risipi timpul lui Dumnezeu....reteta este diferita pentru fiecare dintre noi....insa a fi prelucrat de Dumnezeu.....nu cred ca lipseste de pe reteta cuiva dintre copii Lui!!!!!!

Cum vrem sa-i conducem pe alti oameni la Domnul cand noi nu avem concret ceva.....

Si Iacov ....intr-un final, dupa multe teste din partea lui Dumnezeu s-a maturizat....la batranete. Dupa mult timp.....insa nu a fost risipit pana la urma....

Domnul sa ne ajute sa nu....intarziem la momentul ales de EL!!!

Hrana ta zilnica!

6 FEBRUARIE
Psalmul 72
Acest psalm îl are ca autor pe Solomon (vezi titlul), imagine a lui Hristos, împărat al dreptăţii şi al păcii. Vremurile de suferinţe şi de lupte, despre care ne-au vorbit psalmii precedenţi, sunt succedate de domnia dreaptă şi binecuvântată a lui Mesia, Fiul lui David. La El, Cel sărac şi lovit, vor găsi mângâiere şi ajutor toţi cei nemângâiaţi de pe pământ. Violenţa şi asuprirea, exploatarea celor slabi de către cei puternici, toate aceste nedreptăţi îşi vor găsi sfârşitul şi, odată cu ele, şi mizeria materială şi subnutriţia care lovesc astăzi cel puţin jumătate din populaţia globului. „Va fi belşug de grâne pe pământ, pe vârful munţilor" (v. 16). „Belşug de pace" (v. 7) şi „belşug de grâne" (v. 16) - oare nu acestea sunt bunurile cele mai râvnite de omenire? Şi aceste binecuvântări, în întregime, vor deştepta în sfârşit un ecou de recunoştinţă în inimile acestor oameni atât de nerecunoscători astăzi faţă de binefacerile lui Dumnezeu. Aşa răsună şi versurile unei cântări: «Cerurile binecuvânta-vor pământul / Iar pământul va răspunde cerurilor» (comp. cu Osea 2.21,22). 

Atunci gloria Domnului va acoperi tot pământul (v. 19; Numeri 14.21). Iar în acordurile acestei laude şi contemplându-Lpe Adevăratul Solomon, cea de-a doua carte a Psalmilor ajunge la sfârşitul ei.

Calea parfumului!

O cunoastem noi....calea parfumului...?

Domnul Isus doreste....'prin noi sa raspandeasca mireasma cunostiintei Lui'

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui.
În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?

(2 Corinteni 2:14-16)
 In Filipeni 4:18 scrie - Am de toate şi sunt în belşug. Sunt bogat de când am primit prin Epafrodit ce mi-aţi trimis… un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu.
Insa asemenea unei sticle de parfum,asemenea vasului de alabastru...aceasta nu se poate intampla decat atunci cand vasul este spart.

Doar un vas frant poate fi calea parfumului,zdrobirea omului firesc...doar aceasta este calea prin care Domnul se poate manifesta.Trist este ca unii nu privesc suferintele ca si niste trepte spirituale, pretuiesc mai mult vasul lor(sa fie la adapost)...decat ce este inauntrul. 

Secretul este inauntru....mirul. Este valoros atunci cand se revarsa, ca si mirosul de parfum...atunci "curg rauri de apa vie".

Sa ne straduim sa nu mai irosim nimic si sa ne gandim serios la ce parfum raspandim si cum mirosim?

Domnul sa ne binecuvinteze pentru a putea fi binecuvantati altii prin noi, de la moarte ...spre viata!

Hrana ta zilnica!

5 FEBRUARIE
Psalmul 71.17-24
Probabil că acest psalm a fost compus de David pe când fugea dinaintea fiului său, Absalom. De acum bătrân (v. 9,18), omul lui Dumnezeu este nevoit să treacă din nou prin „necazuri multe şi grele" (v. 20). El I se adresează lui Iahve: „Şi chiar până la bătrâneţe şi păr cărunt, Dumnezeule, nu mă părăsi..." (v. 18). Isaia 46.4 aduce un răspuns divin la această rugăciune: „Până la bătrâneţe, Eu sunt acelaşi (sau: Eu sunt „EL" - nume al lui Dumnezeu) şi până veţi încărunţi, eu vă voi purta...". Nu, Dumnezeu nu 1-a părăsit pe slujitorul Său şi nu va părăsi niciodată pe niciunul dintre cei cărora le-a răscumpărat sufletul (v. 23; citiţi şi Psalmul 37.25), şi aceasta pentru că L-a abandonat pe Fiul Său pe cruce tocmai când El înfaptuia această răscumpărare. Dacă El este Dumnezeul tinereţii noastre - şi dorim ca acesta să fie şi cazul vostru, al tuturor, iubiţi tineri cititori - atunci să ne încredem în El, contând că El va fi Acelaşi pentru noi toată viaţa noastră.
Observaţi de câte ori autorul psalmului aminteşte şi preamăreşte dreptatea lui Dumnezeu (v. 2,15,16,19,24). Locuind într-o lume în care guverna un împărat al nedreptăţii (Absalom), lume care nu s-a schimbat nicidecum de atunci încoace, psalmistul, prin contrast, estimează întregul preţ al acestei dreptăţi a lui Dumnezeu. Ea va triumfa pe pământ atunci când împărăţia va fi dată împăratului glorios - Celui despre care ne va vorbi Psalmul 72 (v. 1).

Prin orice greu m-ai ajutat sa trec cu bine!

Incercari in viata am avut
Dar Tu Doamne ai ramas langa mine
M-ai ridicat cand eram cazut
Prin orice greu, Domnul meu
M-ai ajutat sa trec cu bine.

Vreau din inima sa-Ti multumesc
Pentru ca in incercare Doamne m-ai pazit,
Vreau din inima sa Te slavesc
Ca ochii Tai cu drag spre mine au privit!

Vanturi au batut in barca mea
Ea nu se mai putea zari printre valuri,
Tu Ti-ai aratat puterea Ta
O, Scump Isus, m-ai condus,
M-ai scos din greu si din necazuri!

Cei din jur adesea n-au stiut
Cat de grea a fost povara ce-am purtat
Doamne, Tu din cer m-ai vazut
Iar in dureri mi-ai dat puteri,
Bratul Tau m-a ajutat!