Versetul zilei

18 octombrie 2014

Botez Elim Timisoara

Maine, 19.10.2014, incepand cu ora 8.30 cand incepe ceasul de rugaciune iar apoi continuand cu botezul Noului-Testamental, sunteti asteptati sa luati parte la acest serviciu de inchinare.
Serviciul va fi transmis live pe http://www.elim.ro/
Va asteptam cu drag!

Unul trist, unul bucuros! Tu cum esti?

Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
„Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”
  Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.

 Marcu 10:17, 21-22  
 Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?”
Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el.Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”
Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus.
Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”
A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut.
 În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie....
Fapte 8:30-39   
Iata doua texte care relateaza despre doi oameni care L-au intalnit pe Dumnezeu. Mi-a venit acum in minte serviciile de evanghelizare care se tin fie la biserica, fie in diferite locatii.Nu mai departe acum cateva ore auzeam un promo la Radio Vocea Evangheliei, care anunta in aceasta dupa-amiaza un serviciu de evanghelizare in aer liber, avand  drept scop  "multumire" pentru toate roadele pe care Dumnezeu ni le-a daruit, insa de data aceasta biserica a iesit dintre ziduri si a ales acest serviciu de evanghelizare in aer liber, in P-ta Traian, pentru cei care cunoasteti Timisoara. 
Este o ocazie minunata pentru noi crestinii, de a-L prezenta pe Isus in fata acelor oameni care nu agreeaza  ideea de a intra intr-o biserica, si mai mult de atat este o ocazie minunata si pentru acesti oameni de a-L intalni pe Hristos.
Si tanarul bogat, si famenul etiopean au avut aceasta ocazie, insa daca ne uitam atenti la text vedem doua atitudini diferite.
Tanarul era de altfel un om foarte religios care  tinea si pazea toate poruncile, si nu cred ca i-a trecut vreodata in minte ca s-ar putea sa nu aibe parte de viata vesnica. Din contra, cred ca era foarte convins ca va mosteni viata vesnica si de fapt cred ca intrebarea lui catre Isus a fost mai mult din dorinta de a-i confirma si Isus, ca el a implinit tot ce i s-a cerut.Insa  cred ca raspunsul lui Isus a fost socant pentru el, 
"iti lipseste un singur lucru".
Cum...? Mie care pazesc din pruncie toate poruncile, eu care le cunosc de mic copil...? Mie..?
Da, zice Isus. Tie iti lipseste un singur lucru. Chiar daca cunosti, chiar daca le pazesti, nu este suficient. Du-te vinde tot, da la saraci si-apoi vino si urmeaza-ma!
Ori acest lucru l-a intristat foarte mult. Inima lui era legata de bogatiile pe care le-a strans si nu putea face acest lucru. Cuvantul ne spune: "mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot"
S-a intalnit cu Hristos...dar a plecat intristat.
 In cel de-al doilea text, il avem pe famenul care a plecat si el in cautarea lui Hristos, a venit pana la Ierusalim sa se inchine. Nu stiu ce a gasit acolo, nu stiu ce a simtit cand s-a inchinat, insa cred ca starea sufleteasca a lui era la fel si la intoarcerea spre casa, asta pana s-a intalnit cu Filip.
A fost atat de dornic sa afle mai mult, incat l-a chemat pe Filip in carul sau si i-a cerut sa ii explice ceea ce citea.  Famenul acesta a ascultat si a inteles ca are nevoie de mantuire ca asa va putea mosteni viata vesnica. Crezand ceea ce i-a spus Filip, a cerut sa fie botezat. Cuvantul ne spune:
"famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie...."
Doi oameni cu acelasi scop, insa atitudini diferite.
Unul intristat, unul bucuros!
Amandoi l-au intalnit pe Hristos, insa doar unul a plecat cu Hristos in inima.
Poate ca si tu dragul meu, ai avut aceasta ocazie sa-l intalnesti pe Hristos, fie ai fost chemat la o seara de evanghelizare, fie ca ai avut ocazia sa citesti o carte despre El, poate chiar in acest moment, pe acest blog citesti despre Isus Hristos, pentru ca, prin ceea ce scriu eu aici am acest scop, de a-L prezenta pe ISUS HRISTOS ca FIUL lui DUMNEZEU, si cine crede acest lucru va avea viata vesnica impreuna cu El.
Cuvantul spune:
Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

Romani 3:23-24
In aceasta categorie intri si tu dragul meu, si tu ai pacatuit, de-aceea ai nevoie de mantuire.
Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.
Fapte 10:42-43
Crezi tu aceste cuvinte?
"Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” 
 Ioan 3:36
Care este atitudinea ta in fata acestor cuvinte?

Hrana ta zilnica!

18 OCTOMBRIE
Ieremia 36.1-15

L-am cunoscut deja pe Baruc, secretarul şi prietenul credincios al lui Ieremia (cap. 32.12). Numele lui înseamnă „binecuvântat". Deşi provenea dintr-o familie nobiliară - fratele lui, Seraia, „era mai-mare peste locul de odihnă al împăratului" (lit. „prinţ al odihnei"; cap. 51.59) - el alesese mai degrabă tovărăşia profetului întemniţat, urât şi dispreţuit, în locul celei a prinţilor, la care avea drept prin naştere. 
El ne face să ne gândim la Onisifor, fratele devotat care 1-a vizitat pe Pavel în închisoarea din Roma, cu privire la care apostolul avea să-i scrie lui Timotei: „deseori m-a înviorat şi nu i-a fost ruşine de lanţul meu - şi tu ştii mai bine decât alţii cât de mult a slujit el în Efes" (2 Timotei 1.16-18). Baruc a fost şi el întotdeauna gata să slujească, cu toate riscurile pe care le implica aceasta. Să admirăm şi noi - şi totodată să dorim să avem - acest zel minunat al dragostei, deopotrivă pentru Dumnezeu, pentru slujitorul Lui, cât şi pentru poporul Lui. Aici este vorba de a scrie, după dictarea întemniţatului Ieremia, înseşi cuvintele lui Dumnezeu (comp. cu Romani 16.22), apoi de a le citi, în ziua de post, în auzul întregului Iuda. 
Un ascultător numit Mica, deosebit de atent, s-a grăbit să le înştiinţeze pe căpetenii, iar acestea l-au convocat pe Baruc pentru a le oferi şi lor o audiţie specială a conţinutului acelui sul.

17 octombrie 2014

Zidul despartirii!

Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!
Isaia 59:1-2 
 Mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă strigatul si rugaciunea noastra, si totusi...multe din rugaciunile noastre nu-si gasesc raspunsul. Sunt convinsa ca de foarte multe ori ne-am intrebat, "de ce"?
Multe ar putea fi cauzele pentru care intarzie raspunsul Domnului, insa una din cauzele pentru care nu primim raspuns, putem fi chiar "noi".
Isaia spune ca, nu Dumnezeu este Cel care nu aude sau nu poate, ci noi, pacatele noastre pun un zid de despartire intre noi si El. Cu alte cuvinte exista un zid care ne separa.Acum nu trebuie sa fim mari constructori sa stim ca un zid se ridica caramida, cu caramida. Zidul despartirii dintre noi si Dumnezeu, este zidul pe care l-am construit chiar noi. Insa nici un zid nu se ridica peste noapte, ci caramida, cu caramida. La fel am construit si zidul din pacate, pacat peste pacat.
Dar unde a inceput constructia acestui zid? Ne-am pus intrebarea fiecare?
Cu siguranta cand am pus "prima caramida a pacatului", nu ne-am gandit nici o clipa ca din ea se va ridica un zid, insa ca-n fiecare constructie este greu doar inceputul.
Nici Adam si Eva nu s-au gandit ca simpla muscatura dintr-un fruct, va aduce asemenea dezastru. La urma,  urmei, nu era decat un fruct, insa nu fructul in sine a fost pacat, ci neascultarea fata de porunca Domnului. 
Acel pacat a fost prima caramida prin care creatia lui Dumnezeu a inceput sa construiasca zidul despartirii.
In urma cu doua zile am avut parte de o discutie de cateva ore cu mezinul meu, Robert.
Bineinteles totul a plecat de la o fapta aparent minora si as putea spune chiar banala, dar pentru ca nu a avut taria sa recunoasca, a incercat cumva cosmetizarea faptei, adica salvarea lui, insa printr-o minciuna. Bineinteles ca a urmat o intreaga discutie, care de-a dreptul este demna de un roman. Cert este ca la un moment dat, era foarte suparat pe Adam si Eva, ca datorita pacatului lor, si noi suntem, supusi azi pacatului.Ca si cum, Adam si Eva sunt de vina ca el a mintit.
Bineinteles c-am incercat sa-l fac sa inteleaga ca nu Adam este de vina ca el a mintit, ci este alegerea lui. Nimeni nu l-a fortat, ci de buna voie a facut acest lucru. Dumnezeu ne-a lasat liberi sa alegem.
 Chiar daca prin ei a intrat pentru prima data pacatul in lume, astazi noi suntem mult mai binecuvantati ca Adam si Eva, prin faptul ca Sangele Domnului Isus ne poate spala aceste pacate.Este minunat sa stim ca, 
"si daca am pacatuit, Isus este Mijlocitor intre noi si Dumnezeu".
"Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi".
1 Ioan 2:1-2 
 Chiar daca, fara sa constientizam, ca zi de zi lucram ca zidul despartirii noastre de Dumnezeu, este timpul sa ne oprim.Sa nu mai punem caramida, peste caramida, pentru ca zidul va deveni atat de mare, atat de gros, incat Dumnezeu nu va mai auzi strigatul nostru. Rugaciunile noastre nu mai au puterea de a strapunge acest zid. Oricat am striga, oricat am cere ajutorul, pacatele noastre stau ca o bariera intre noi si Dumnezeu.
Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Iacov 5:16  
Dumnezeu raspunde, ofera ajutorul, insa depinde de noi daca intr-adevar dorim acest lucru.
Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
Ps.40:1

Hrana ta zilnica!

17 OCTOMBRIE
Ieremia 35.12-19

Fiii lui Recab ar fi putut motiva cu uşurinţă că, de vreme ce se scurseseră mai bine de două sute cincizeci de ani de când strămoşul lor le dăduse acele învăţături, ele nu mai erau de actualitate, ei trebuind să trăiască în spiritul epocii, sau că un comportament exterior nu are valoare, importantă fiind numai starea de inimă. Mulţi invocă astăzi asemenea pretexte, cu scopul de «a lărgi» calea. Dumnezeu însuşi găseşte plăcere în a remarca cum „fiii lui Ionadab, fiul lui Recab, au împlinit porunca tatălui lor" (v. 16). Din generaţie în generaţie, ei au respectat cu hotărâre linia de comportament trasată de înaintaşul lor, fără a face caz de aceasta (deşi, cu siguranţă, nu fără ruşine şi nu fără suferinţă). Sub domniile cele mai odioase, ale lui Ahaz, Manase şi Amon, ei se număraseră printre credincioşii ascunşi, pe care Domnul îi cunoştea, asemeni celor şapte mii din vremea lui Ilie (1 Impăraţi 19.18). 
Noi n-am fi ştiut nimic despre această familie, dacă Dumnezeu n-ar fi dorit s-o folosească pentru a da o mărturie publică în întreg Iuda. Aşa cum exemplul recabiţilor scotea atunci în evidenţă neascultarea poporului din Ierusalim... tot aşa, astăzi, modul de viaţă al creştinilor ar trebui, prin contrast, să condamne o lume răzvrătită împotriva lui Dumnezeu şi să se adreseze conştiinţei ei.

16 octombrie 2014

Daca trebuie sa pleci....unde mergi?

Zilele trecute apucasem sa citesc despre un tanar care murise intr-un accident.
Accesand un site de stiri locale si fiind vorba de un accident cu bicicleta am accesat stirea. Era vorba despre un baiat de 23 de ani care murise chiar in satul sau natal. Fiind in vizita la prietena sa, primise un telefon sa mearga acasa, pentru ca tocmai sosise tatal sau care era plecat la munca in Germania.Dupa numai cateva sute de metri de la casa prietenei sale, remorca unui camion l-a agatat si a trecut peste el. Dus de urgenta la spital, tanarul nu a mai rezistat si a murit.
A plecat cu dorinta de a-si revedea tatal, insa nu a mai apucat.

Traim intr-un ritm atat de alert si toti suntem intr-o miscare continua. Miscare continua atat aici pe pamant, dar si in calatoria noastra spre Tara Cereasca.Aceasta intamplare trista a acestui tanar ne-arata inca o data ca,  nimeni nu ne cunoastem ceasul plecarii de pe pamant. Sunt convinsa ca i-au trecut o multime de ganduri acestui baiat, si-a facut o multime de vise, dar cu siguranta nu i-a trecut in cap acest lucru ca, nu va ajunge sa-si intalneasca tatal.
Viata in sine este trecatoare si uneori este ca un fulger pentru unii.
Isaia spune: „Orice făptură este ca iarba, şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp".
Orice faptura..! Ori aici intra si tineri si varstnici.
Intrebarea este: cum plecam? Unde ajungem?
Uneori tinerii spun: mai este timp.
Batranii spun: ...prea tarziu.
Ori nimeni nu este nici prea tanar si nici prea batran pentru a se impaca cu Dumnezeu. 
La fiecare colt suntem panditi si se pot intampla atatea lucruri care ne pot curma viata, insa atunci cand doresti sa-L intalnesti pe  Dumnezeul Tau, prea putin mai conteaza cand se intampla.

Dragul meu, daca Domnul Isus iti spune ca trebuie sa-ti inchei socotelile aici pe pamant, esti pregatit?

Duminica dimineata la Biserica Penticostala Elim in jur de 50 de persoane, tineri si varstnici vor declara public, in apa botezului ca sunt pregatiti pentru a-L intalni pe Dumnezeu.
Nu vrei sa spui si tu acest lucru?

Hrana ta zilnica!

16 OCTOMBRIE
Ieremia 35.1-11

De astă dată, Ieremia are înaintea lui o slujbă care se va arăta foarte încurajatoare: Dumnezeu 1-a împuternicit să invite membrii familiei recabiţilor în Casa Domnului, pentru a-i pune la încercare. Aveau ei să bea din vinul pe care li-1 va turna profetul? Cu fermitate, aceşti oameni refuză paharele care le sunt oferite şi fac cunoscut şi motivul refuzului: ca adevăraţi nazirei, ei sunt dedicaţi abţinerii de la ceea ce ilustrează bucuriile lumii (Numeri 6.1-3). Mai mult, înţelegând caracterul de străini pe un pământ pe care se aflau doar în călătorie (sf. v. 7), ei nu au semănat, nici nu şi-au construit case, ci au locuit doar în corturi. Tot acest mod de viaţă, afirmă ei, le fusese poruncit de strămoşul lor, Ionadab, acel om credincios care, după cum ne arată 2 Impăraţi 10.15..., luase cu hotărâre poziţie pentru Domnul.
Mulţi dintre noi au avut părinţi sau bunici care i-au învăţat, chiar dacă nu au înţeles întotdeauna, ce este despărţirea de lumea în care creştinul este un străin, ca şi Domnul lui. Mai mult ca oricând, această despărţire trebuie realizată în ajunul venirii Lui (Apocalipsa 22.11,12), însă El nu ne invită să ne abţinem de la bucuriile lumii fără ca mai întâi să avem în El „o bucurie de nespus şi glorioasă (lit: glorificată)" (1 Petru 1.8).

15 octombrie 2014

Ziua de ieri am mai invatat ceva!

Dupa cateva zile in care, din pacate nu am reusit sa scriu decat foarte putin pe blog, am sperat ca macar astazi sa pot scrie de la birou, insa ...nu am sanse, ptr. ca este aproape ora plecarii si iarasi nu am scris.
Dar ca si o concluzie a zilei de ieri (pentru mine), nu pot decat sa spun ca am un Dumnezeu MARET, si cred ca fiecare din noi Il putem avea ca Domn al nostru personal.

Atunci cand Dumnezeu vrea sa  dea izbanda in viata noastra, indiferent cat de mari sunt obstacolele, indiferent cat de multe sunt piedicile, indiferent de ce iti sta in cale, toate pier.
Cand ceri Domnului ajutorul in mod special in cauza care iti sta in fata, doar privesti cu ochii rezolvarea tuturor lucrurilor. Asta am vazut eu ieri.
Ceea ce nu am putut rezolva in 5 ani, am reusit ieri intr-o ora.
Trist insa, ca mi-au trebuit  5 ani sa inteleg ca rezolvarea unei probleme se face DOAR atunci cand aduci cauza in mod special inaintea Domnului. Nu pot spune ca nu m-am rugat in acesti ani, insa nu anume si nu "numita" cauza in mod special. Parea o cauza atat de minora, chiar...minora, si credeam ca daca cer Domnului ajutorul "la modul general" se va rezolva, insa Dumnezeu mi-a aratat ca indiferent cat de minora este, fara EL, sansele sunt "ZERO". Si mai ales ca fara rezolvarea aceea "minora", nu puteam duce la finish rezolvarea  problemei. Ieri am vazut pasii Domnului inainte mea, deschizand toate usile, am vazut cum aceeasi oameni care de 5 ani incoace erau inabordabili, ieri au fost doar un zambet, foarte draguti si chiar extraordinari de amabili si binevoitori in a-mi rezolva problema.
 Eu insumi, am admirat si am glorificat puterea lui Dumnezeu.
 Mergeam pe strada si-I spuneam Domnului cat este de maret si de puternic!
Nu pot decat sa-I multumesc si sa Ii dau slava.
 Ziua de ieri am mai invatat ceva!