Hrana ta zilnica!

3 OCTOMBRIE
Ieremia 27.1-11
Acest capitol şi următoarele ne poartă înspre ultima perioadă a domniei lui Zedechia. Acesta părea să se fi înţeles cu cei cinci vecini ai săi, împăratul Edomului, al Moabului, al Amonului, al Tirului şi al Sidonului, pentru a i se împotrivi lui Nebucadneţar. 

Fără îndoială, pentru a se înfiinţa această alianţă, delegaţii acestor naţiuni se vor fi întrunit la Ierusalim (v.3). Ieremia a avut misiunea din partea Domnului să dea fiecăruia dintre aceşti diplomaţi un dar, cel puţin original, confecţionat după intenţiile Sale: este vorba de juguri şi de legături care simbolizează tocmai dominaţia împăratului Babilonului, de sub care aceste popoare intenţionau să se elibereze. Ne putem imagina cu ce sentimente au primit cei cinci negociatori acest cadou umilitor.
Orgoliul, sub diferite forme, este încă şi în zilele noastre principiul de bază care guvernează statele moderne (ca şi pe indivizi), dar dincolo de intrigile lor ambiţioase, Dumnezeu este Cel care conduce destinele lumii şi pe El se bizuie creştinul, nicidecum pe politica dubioasă a oamenilor (Daniel 4.17).
Dumnezeu, Cel care îl punea deoparte pe Israel, îi dădea lui Nebucadneţar, din acel moment, puterea universală, numindu-1 robul Său. Romani 13.4 le aminteşte creştinilor, oameni înclinaţi să uite, că „Robul lui Dumnezeu" este Cel care are puterea, şi aceasta spre binele lor.

Hrana ta zilnica!

2 OCTOMBRIE
Ieremia 26.12-24
Martorul credincios al Domnului nu a fost tulburat de condamnarea sa la moarte, nici de prezenţa mulţimii duşmănoase strânse împotriva lui. Cu fermitate, el îi îndeamnă încă o dată să se pocăiască, după care, fără teamă, se lasă în mâinile lor. Departe de a se înduioşa de propria lui soartă, el se gândeşte tot la popor şi la înfiorătoarea responsabilitate pe care această crimă o va face să apese asupra lor. Prin felul cum acţionează, Ieremia ne duce cu gândul la Ştefan, cel care mijlocea pentru cei care îl loveau cu pietre (Fapte 7.60), şi amândoi ne amintesc de Domnul Isus (Luca 23.28,34).
Omul lui Dumnezeu este eliberat aici prin intervenţia căpeteniilor şi a bătrânilor; aceştia însă ar fi trebuit să mai facă încă un pas: să se teamă de Domnul şi să caute faţa Lui, la fel ca Ezechia (v. 19). Nu este de ajuns să ştim să cităm un exemplu frumos, trebuie să-1 şi urmăm!
Vedeţi cât de influenţabilă şi de nestatornică este mulţimea. In v. 8, „tot poporul" îi urmase pe preoţi pentru a striga: „Vei muri negreşit!", iar în v. 16, acelaşi popor împărtăşeşte părerea căpeteniilor, pentru a spune: „Omul acesta nu este vrednic de moarte".
Istoria lui Urie, urmărit şi ucis de Ioiachim, confirmă tristul portret care ne-a fost făcut despre acest împărat. El este gata să verse sânge nevinovat (cap. 22.17).

Dupa ce tanjim...?

Intr-o emisiune de televiziune, Oana Sarbu povestea, printre altele: "... am avut un accident de masina; m-am intalnit cu Lumea de Dincolo..." Daca oamenii care n-au atins cota maxima de credinta ca si noi, sa zicem, cred in existenta unei lumi supranaturale, vesnice si o iau foarte in serios, atunci oare noi ne putem permite luxul de a o ignora sau de a o lasa pe planul doi? Ne dorim lucruri extraordinare in viata, un partener cum nu s-a mai intalnit, un job de vis, o casa ca-n povesti, o familie sanatoasa, fericita si unita si multe altele asemanatoare, foarte bune in ele insele, insa ne dorim cu aceeasi intensitate Cerul? 
Tanjim in inima noastra dupa el? 
Visam la frumusetea fascinanta care se gaseste acolo? Ne-a cuprins un dor nesfarsit dupa Prezenta Divina care-ti poate umple sufletul de pace, liniste, lumina, iubire si implinire autentica, fata de care cuvintele sunt prea sarace pentru a o putea exprima?
 A devenit Cerul tinta suprema a vietii mele, scopul meu final, dorinta mea cea mai arzatoare? 
Fac tot ce pot pentru a ajunge acolo? Marii oameni ai istoriei si ai credintei au crezut in Cer ca fiind un loc real si au luptat, uneori cu pretul vietii, pentru a-l dobandi. Unii dintre ei au fost urati, marginalizati, stigmatizati, maltratati si chiar omorati, insa n-au renuntat cu nici un chip la perspectiva Cerului. Pentru a putea ajunge acolo, daca situatia a fost de asa natura, au preferat sa renunte la viata aceasta, pentru a primi in schimb viata eterna. Dumnezeu i-a inzestrat cu credinta si putere fara egal pentru a face fata oricarei persecutii si a nu renunta la splendoarea unei Lumi incomparabil mai bune decat lumea noastra. Viziunea Cerului care a fost pusa in inima lor le-a dat forta de a-si realiza visul suprem si anume acela de-a ajunge intr-o buna zi acolo. Acesti eroi au reusit.
 Si eu vreau sa ajung in Paradis, locul fericirii si a pacii fara sfarsit... Dar tu?

***
SA NU TE SCHIMBI…
Doar spre inalt sa te ridici, numai in bine sa te schimbi...
Ramai pe veci a Cerului comoara
Cu inima curata, ca roua de pe trandafiri
Si atunci, in Grandioasa Primavara,
El iti va da un Nume Nou, cel mai frumos ce se gaseste printre heruvimi...!
Mereu in Domnul tau sa crezi...
Increderea in El e o virtute rara
Te ajuta sa razbati prin ploi si vijelii,
Ca un rubin, ca soarele din mandra vara
Iti lumineaza calea cand treci prin ceata Vremii...!
Sa nu te schimbi... decat ca El sa fii
Caci Preaiubitul tau ti-a pregatit o Tara
Si dupa ea ti-a pus in suflet un dor adanc, ce in cuvinte nu poti sa-l descrii
E aproape Ora 12 si va veni, ca Rege Vesnic, a doua oara
Spre a te lua cu Sine; nu va zabovi...!

                                                             (Autor proza si poezie: Daniela Bodea)

Hrana ta zilnica!

1 OCTOMBRIE
Ieremia 26.1-11
Acest capitol ne poartă din nou înapoi în timp, cu patru ani înaintea evenimentelor din capitolul precedent (cap. 25.1). La porunca Domnului, Ieremia merge de astă dată în templu, pentru a profeţi acolo. Fără îndoială, aceasta se petrece cu ocazia uneia dintre cele trei mari sărbători anuale, când toţi israeliţii se suiau la Ierusalim (v. 2 este cel care ne permite să ne gândim la aceasta). Oricum ar fi fost, chemarea se adresează către întregul Iuda, nu numai căpeteniilor sale, şi nu trebuia omis „niciun cuvânt" (comp. cu Fapte 20.27).
Cât de emoţionant este v.3! El ne ajută să intrăm în gândurile harului lui Dumnezeu. Deşi cunoştea totul mai dinainte, El îşi exprimă dorinţa Sa cea mai preţioasă: „Poate că vor asculta..." (vezi şi cap. 36.3,7).
Acelaşi „poate" traduce şi speranţa stăpânului din parabolă: „îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că, văzându-1, îl vor respecta" (Luca 20.13). Ei însă nu L-au respectat mai mult pe Fiul Său decât pe profeţii care au venit înaintea Lui. 

Observaţi ce primire i-au făcut lui Ieremia şi, implicit, Celui care 1-a trimis... Ce orbire! 

Aceşti oameni, deşi veniseră să se închine în Casa Domnului (v. 2), resping cuvintele Domnului, pun mâna pe solul Lui şi, chiar în această Casă, îl condamnă la moarte!

Ganduri si imagini din "scurtul" turneu la Wiena

Nu trebuie sa petreci mult timp in Wiena ca sa iti dai seama ca este un oras superb.

Dupa o iesire destul de scurta  alaturi de corul Bisericii unde am petrecut un timp binecuvantat in dimineata zilei de duminica, in Biserica Penticostala Elim din Wiena, dupa masa am fost alaturi de fratii din Biserica Penticostala Maranatha-Wiener Neustadt.

Atat la Elim cat si la Maranatha, bucuria a fost mare si-I multumesc Domnului ca ne-a fost alaturi si ne-a dat izbanda.

Multumesc de asemenea tuturor celor care ne-ati sustinut in rugaciune si slava Domnului ca ne-a ascultat, ne-a pazit de accidente si la plecare si la venire. 

 

 

 

 

 

Grupul a fost insotit de unul din prezbiterii bisericii, fr. Marcel Codreanu.

 

Plecand de la hotel dimineata spre biserica, am incercat sa ne incalzim vocile printr-o rugaciune inaintea Domnului!

Wiena intr-adevar este un oras superb, insa eu stiu de existenta unui oras in fata Caruia si capitala Austriei cu toata frumusetea ei, isi pleaca capul.

Nu doresti si tu sa-L cunosti?

Este Ierusalimul Ceresc!

Hrana ta zilnica!

30 SEPTEMBRIE
Ieremia 25.1-14
Capitolul 25 revine la perioada domniei lui Ioiachim. Trecuseră deja douăzeci şi trei de ani de când profeţise Ieremia. În zelul şi dragostea lui pentru popor, el se scula dis-de-dimineaţă pentru a le adresa apelurile sale (v. 3). Răbdarea lui Dumnezeu avea să ia sfârşit în curând. Fiecare zi putea fi ultima, astfel că omul lui Dumnezeu se simţea obligat ca încă de dimineaţă să meargă să le transmită mesajul său. Şi, fapt remarcabil, aceeaşi expresie este folosită adesea cu privire la Domnul (aici, în v. 4). El de asemenea Se scoală dis-de-dimineaţă pentru a-Şi trimite slujitorii. Suntem noi gata la acest ceas matinal când se distribuie misiunile? 

Să urmăm exemplul Robului desăvârşit, a Cărui lucrare neobosită începea în zori (Ioan 8.2) sau chiar mai înainte (Marcu 1.35).
Dumnezeu, în harul Său, fixează o durată limită pentru deportarea în Babilon: şaptezeci de ani. Atunci când acest timp va fi aproape să se încheie, Daniel va citi această profeţie (a lui Ieremia) din cărţi şi va ţine cont de ea pentru a-i da Israelului aflat în captivitate semnul şi exemplul umilinţei (Daniel 9.2,3).
Apoi, până la sfârşitul capitolului, Dumnezeu dezvoltă declaraţia din v. 14, arătând în ce fel Se pregăteşte El să pedepsească naţiunile care nu s-au temut să subjuge şi să asuprească poporul Lui.

Hrana ta zilnica!

29 SEPTEMBRIE
Ieremia 24.1-10
Viziunea din cap. 24 corespunde unui moment în care Nebucadneţar deportase deja în Babilon o parte din Iuda, împreună cu împăratul său, Ieconia (sau „Ioiachin", sau „Conia", cap. 22.24). Profetului îi apar două coşuri cu smochine. Cele dintâi sunt minunate, foarte bune; celelalte, groaznice şi de nemâncat. Contrar cu ceea ce am putea gândi, smochinele rele sunt imaginea locuitorilor din Iuda rămaşi în ţară, în timp ce smochinele foarte bune îi reprezintă pe cei deportaţi.

 La timpul hotărât, Domnul îi va face pe cei «transportaţi» să prospere şi îi va aduce înapoi. Deşi dureroasă, această scoatere din ţara şi din obiceiurile lor este conform voii lui Dumnezeu şi se va întoarce spre folosul lor.
Dintre promisiunile care le sunt făcute, cea mai preţioasă este, cu siguranţă, cea din v. 7: „Le voi da o inimă ca să Mă cunoască". Este promisiunea care ne aminteşte că prin inimă, şi nu prin pricepere, îl poate cunoaşte omul pe Dumnezeu!
Să remarcăm că nu apare şi un al treilea coş, şi aceasta pentru că, înaintea lui Dumnezeu, într-o manieră generală, nu există o poziţie intermediară. Ca şi printre oameni astăzi, nu se pot recunoaşte decât vii şi morţi, „copii ai luminii" şi „copii ai mâniei" (Efeseni 2.3; 5.8).

 Noi de care parte ne găsim?

Hrana ta zilnica!

28 SEPTEMBRIE
Ieremia 23.16-40
Intre păstorii răi ai lui Israel, profeţii fuseseră vinovaţi în mod cu totul deosebit. Ei păstoriseră poporul cu iluzia nebună că, în ciuda păcatelor lor, totul va merge spre mai bine. Erau mincinoşi. Alergaseră ... fără să fi fost trimişi de Domnul; vorbiseră... fără să transmită oracole (sau profeţii) din partea lui Dumnezeu (v. 21 şi 38; 1 Petru 4.11). O bogată activitate religioasă este departe de a fi proba sau rezultatul unei stări spirituale potrivite. Pentru creştini astăzi, ca şi pentru profeţi altădată, nu există decât un singur dreptar în alergare şi în vorbire: rămânerea „la sfatul Domnului" (v. 18,22), altfel spus, în comuniune cu Domnul, pentru a cunoaşte şi a împlini voia Sa.
In v. 23 este pusă o întrebare: „Sunt Eu un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sunt un Dumnezeu de departe?" „Domnul este aproape", poate răspunde apostolul (Filipeni 4.5). Am făcut fiecare dintre noi această experienţă? Cuvântul lui Dumnezeu este un foc (v. 29); în acelaşi fel în care flacăra unui arzător permite înlăturarea zgurii unui metal, Cuvântul serveşte la curăţirea sufletului nostru, mistuind necurăţiile care îl întinează şi care-1 înăbuşă (Proverbe 25.4). El este «forţa motrice» a celui credincios, asemeni unui foc sub un cazan (cap. 20.9), însă, mai întâi de toate, este un ciocan, singurul în stare să frângă o voinţă rebelă.