Hrana ta zilnica!

17 SEPTEMBRIE
Ieremia 15.1-21
Încă o dată Domnul îl previne pe Ieremia că nu poate acepta mijlocirea sa. Nici chiar Moise şi Samuel, a căror viaţă de rugăciune şi de iubire pentru Israel ne este cunoscută, nu ar fi putut face nimic în starea actuală a sărmanului popor (vezi Psalmul 99.6). Ieremia este în pragul disperării (v. 10). El îl ia pe Dumnezeu ca martor al credincioşiei lui: „Cuvintele Tale au fost găsite şi eu le-am mâncat" (v. 16; comp. cu Psalmul 119.103). Cartea legii fusese, în adevăr, găsită în templu şi tânărul preot se delectase cu ea. Copii ai lui Dumnezeu, ce bine ar fi să putem găsi şi noi, asemeni lui Ieremia, în fiecare zi, în Biblie, hrana sufletelor noastre şi în acelaşi timp bucuria inimilor! Pavel îi amintea lui Timotei că „un bun slujitor al lui Hristos Isus" trebuie să fie „hrănit cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături" (1 Timotei 4.6).
Domnul îl încurajează pe martorul Său credincios, dar temător, care acum „suferea dispreţ" pentru El (v. 15; Psalmul 69.7) şi îi promite eliberarea. Îl îndeamnă să separe ce este de preţ de ce este fără preţ. Un ucenic al Domnului Isus trebuie să aibă o conştiinţă sensibilă pentru a discerne binele şi a-1 practica, pentru a judeca răul şi a se despărţi de el (comp. şi cu 1 Petru 3.10-12). 

Numai într-o astfel de condiţie va putea vorbi cum vorbeşte gura sau profeţia lui Dumnezeu (v. 19).

Un botez cum poate nu ai văzut niciodată

Intr-adevar un botez minunat!

Pârât, acuzat, judecat, apărat si gratiat!

Zilele trecute citeam un citat a lui Albert Einstein:

"Mă interesează ce gândește Dumnezeu; restul sunt detalii!"  

 "Ma intereseaza ce zice Dumnezeu..." ....Oare?

Nu-i asa ca,  uneori parca suntem interesati de ceea ce zic oamenii mai mult decat ce zice Dumnezeu?

Nu fac "cutare lucru" ca ma vede lumea, nu merg acolo...ca poate ma intalnesc cu cineva cunoscut si exemplele ar putea si sunt convinsa ca fiecare am avut in viata momente cand am gandit asa.

Trist este ca unii dintre noi nu constientizam nici acum, ca tot ceea ce conteaza este

 "cum ma prezint eu in fata Domnului" sau "ce gandeste Dumnezeu despre mine".

Tot ceea ce facem, tot ceea ce vorbim, tot ceea ce gandim intr-o buna zi ne va aduce condamnare sau rasplatire, insa trebuie sa constientizam ca toate acestea nu vor veni de la oameni, ci va veni de la Dumnezeu.Ori daca Dumnezeu scrie in dreptul nostru"CONDAMNARE", condamnati suntem, insa daca Domnul spune, "LIBER DE ORICE OSANDIRE", atunci suntem liberi si oricat s-ar zbate diavolul sa aduca dosarul incriminator inaintea lui Dumnezeu, acesta nu va fi luat in considerare. Pavel spunea:

Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

Satan ne paraste zi de zi, conform textului din Apoc.12:

Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos, ba mai mult incearca sa vina la noi cu acesta minciuna ca NU suntem iertati si liberi in Hristos.

  Scopul lui este de a ne tine captivi mental sub pedeapsa pacatului, ori Hristos ne-a eliberat.Noi am fost pacatosi, insa acum suntem pacatosi iertati, pe care Hristos i-a infiat.

Noi suntem in Hristos o faptura noua!

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. (2 Corinteni 5:17)

Cand noi ne-am abandonat in mana lui Dumnezeu, cand viata noastra I-am incredintat-o Lui, Satan a pierdut aceasta batalie, ori lucrul acesta nu-i place si nici nu vrea sa il cunoastem, de-aceea el continua sa ne aminteasca mereu.

Spre exemplu, daca mergi la medic si-ti cunosti drepturile tale de asigurat, indiferent ca acesta iti cere bani,  tu stii ca ai dreptul de consultatie gratuit, asa ca ii vei putea raspunde ca nu platesti deoarece ai dreptul la consultatie gratuit, ori daca nu cunosti acest lucru, te vei supune si vei plati, chiar daca nu trebuia sa o faci.

La fel este si in relatia noastra spirituala, trebuie sa stim cine suntem in Hristos si ce drepturi avem.

Pavel spune:

Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!
Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!

Oare mai are Satan vreun drept asupra noastra? Nici gand!

Noi suntem rascumparati de Hristos si nu oricum, ci am fost rascumparati cu Sange Sfant.

Noi suntem paratii, Satan avocatul acuzarii, DUMNEZEU judecatorul, insa Aparatorul nostru este ISUS HRISTOS, slava Lui!

El traieste, sta la dreapta Tatalui si mijloceste pentru noi!

Inchei cu un verset din cartea Evrei care imi place tare mult:

Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul.
  De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururi ca să mijlocească pentru ei. Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi înălţat mai presus de ceruri,  care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi pentru păcatele sale, şi apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta l-a făcut o dată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine însuşi.

Sunt cu un an mai aproape de Domnul!

Cand eram si eu de varsta nepotelului meu cel mare si aveam doar 6 ani si o zi....deja spuneam ca am 7.
La numai o zi dupa ce am implinit 10 ani  la fel spuneam...am 11,  la 15 ani si o zi...deja aveam 16, si tot asa am facut  pana pe la 20 de ani.
 Numai ca anii au trecut si trec cu repeziciune si astazi nu ma mai grabesc sa spun ca am cu unul in plus, asa cum nu m-am grabit nici sa scriu acest lucru.
  De fapt, nu eu as  putea sa ma laud pentru ca nu este meritul meu, ci Domnul a mai adaugat inca unul.

Am tot stat si m-am gandit la ziua care tocmai trecuse. Desi pentru mine a fost o zi ca oricare alta, totusi cei dragi din jurul meu au avut grija sa ma binecuvinteze si sa-mi spuna cuvinte minunate.

Intr-adevar, ce poate fi mai minunat decat in momentele cele mai frumoase sa fii inconjurata de cei dragi pe care ii iubesti?

 Asta am facut azi, m-am bucurat cu cei dragi sufletului meu si inca o data am multumit Domnului pentru aceasta zi in care i-am simtit aproape de mine, chiar daca am  imbatranit cu un an, de fapt sunt mai aproape de Domnul cu inca un an.

Hrana ta zilnica!

16 SEPTEMBRIE
Ieremia 14.1-22
Dumnezeu i-a vorbit lui Israel nu numai prin vocea lui Ieremia, ci şi trimiţându-i seceta şi foametea. Profetul mărturiseşte fărădelegile poporului său şi  în mod trist, el este singurul care o face - II imploră pe Domnul pentru popor. Din dragoste pentru acesta, nu putea să înceteze să se roage pentru el şi, pentru că nu avea niciun argument pe care să-1 pună în valoare în favoarea poporului, atunci cere: lucrează pentru Numele Tău" (v. 7,20,21; Ezechiel 20.9; Daniel 9.19). Acesta este motivul cel mai înalt pentru a-I cere lui Dumnezeu să intervină. În vremea lui, Iosua s-a folosit de acelaşi argument: „Ce vei face pentru Numele Tău mare?" (Iosua 7.9). Pentru noi, totul este îndurare. Ce motive am putea invoca pentru a cere să se pună în lucrare braţul lui Dumnezeu? Numai unul: Numele lui lsus! 

El însuşi ne-a dezvăluit puterea Sa minunată (Ioan 15.16). Tatăl nu poate să nu răspundă rugăciunilor care îi sunt adresate în acest Nume pe care El îl preţuieşte. „Dacă ne mărturisim păcatele (lucru pe care poporul nu voia să-1 facă), El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate" 

(1 Ioan 1.9).
Versetele 13-19 ne vorbesc despre profeţi care liniştesc poporul prin minciuni: vor suferi, atât ei înşişi, cât şi cei care i-au ascultat, pedeapsa pe care au refuzat să o creadă (v. 15).

Hrana ta zilnica!

15 SEPTEMBRIE
Ieremia 13.1-27
Domnul îi dă Ierusalimului un semn: este vorba de acest brâu pe care Ieremia trebuia să-1 poarte asupra lui zi de zi, fără să-1 spele niciodată, pe care apoi să-1 ascundă la peste patru sute de kilometri, lângă Eufrat, şi despre care, în final, când să se întoarcă să-1 ia, să constate că nu mai era bun de nimic. Domnul îi explică apoi semnificaţia sa spirituală: brâul este o podoabă care îşi are locul aproape de inimă; mai mult, el făcea parte din veşmintele preoţilor (Exod 28.40), iar Ieremia era unul dintre aceştia. 

Ce mult Se ataşase Dumnezeu de acest popor care trebuia să-I preamărească gloria şi să-L slujească...! Mândria însă şi închinarea la idoli au târât Iuda şi Ierusalimul într-o aşa stare de întinare şi de inutilitate, încât deveniseră parcă un brâu putrezit. Şi, asemeni acestuia, ei urmau să fie duşi pe malurile Eufratului, în Babilon (sf. v. 19). Ca semn al maximei umilinţe, cei puşi în poziţiile cele mai înalte, împăratul şi împărăteasa, sunt invitaţi să dea cei dintâi exemplu. Versetul 23 ne aminteşte că păcatul l-a marcat pe om într-un fel de neşters. Nu ne putem descotorosi de el, tot aşa cum un etiopian nu-şi poate albi pielea sau cum un leopard nu-şi poate înlătura petele. 

În virtutea sângelui Domnului Hristos însă, Dumnezeu ne poate şterge păcatele şi ne poate da o inimă nouă. Este ceea ce se va întâmpla tocmai cu un etiopian, a cărui convertire o găsim descrisă în Fapte 8.

Nu cumva, suntem noi o piedica in calea trezirii?

Traim intr-o lume in care roada Duhului dispare pe zi ce trece tot mai mult si faptele firii iau locul.Acum tristetea cea mai mare este ca aceasta inlocuire o vedem nu afara, ci chiar printre crestini.

Vad scris in multe locuri si chiar aud in multe mesaje in care suntem indemnati sa ne rugam pentru o trezire a bisericii din care facem parte, in orasul in care locuim sau in tara in care suntem asezati si nu este rau, insa inainte de toate aceste rugaciuni cred ca ar trebui sa ne facem fiecare o analiza personala si sa vedem daca nu cumva chiar noi impiedicam aceasta trezire. 

Doamne, nu cumva sunt eu o piedica in calea trezirii?

Mergem la  biserica poate de ani si ani si vedem ca toate lucrurile sunt parca tot la fel, nu vedem nici o schimbare, ba mai mult vedem de la duminica, la duminica inca un scaun gol, si inca unul... si inca unul, si ne intrebam...oare de ce?

Nu fac nici un fel de aluzie la vreo biserica anume, nu fac referire la  biserica din care fac parte, nu fac referire la una...ci la toate.

Ne rugam ca prezenta Domnului sa  fie cu noi si simtim aceasta prezenta, insa stim noi oare ca si diavolul este prezent chiar in Casele de rugaciune?

As vrea sa apelam putin la imaginatia noastra si sa facem un mic scenariu in minte?

Noi in biserica cantand, Dumnezeu prezent in mijlocul laudelor noastre si Satana in mijlocul nostru?

E foarte greu sa credem lucrul acesta insa citind cartea Iov, realizez ca acesta nu este doar un scenariu, ci este cat se poate de real.

Uitati cum incepe cartea Iov:

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”

Fiii lui Dumnezeu  s-au înfăţişat înaintea Domnului.....si a venit şi Satana. 

Unde?.... în mijlocul lor.

Ce cauta oare Satana acolo?

Credeti oare ca nu stia ca este o adunare a Fiilor lui Dumnezeu?

Credeti ca vreun Fiu i-a facut aceasta onoare de a-l invita?

Nici vorba!

Acum dupa ce am vazut cat este de tupeist, stau si ma intreb, "daca a avut curajul sa mearga in mijlocul lor acolo unde era Dumnezeu in persoana, credeti ca in mijlocul nostru nu are curajul sa vina?"

Eu cred ca da!

 Sunt convinsa ca niciunul din Fiii lui Dumnezeu nu l-au invitat sa participe dar iata ca a venit si neinvitat, ori in mijlocul adunarilor noastre cred ca de nenumarate ori a fost prezent, fie invitat, fie nu, ba chiar a fost adus de catre unii dintre noi.

Adus chiar de catre noi?

Cati oare dintre noi nu am mers la adunare de atatea ori si poate nu am vorbit cu un frate sau o sora din biserica?

Cati oare, sot si sotie nu au mers la adunare impreuna, iar ei cu doar o zi sau o ora inainte s-au certat si nu isi vorbeau?

Cati oare nu merg la adunare si fratii de corp fiind, nu isi vorbesc?

Cati oare, parinti si copii sunt suparati unii pe altii si nu isi vorbesc saptamani sau poate luni, daca nu chiar ani, si totusi vin la adunare?

Cati oare....? 

Cati oare nu stim viata de desfrau pe care o duce cel din casa noastra, si mergem impreuna la adunare si ne prefacem ca totul este bine, pentru ca am acceptat o viata de compromis? 

Oare aflandu-ne vreodata intr-una din aceste situatii, nu l-am dus si pe diavol cu noi de mana la adunare? Si vrem trezire? Ne rugam pentru trezire?

Cine sa se trezesca?

Daca trebuie sa faca Dumnezeu o trezire in cineva, aceia suntem noi.

De prea multe ori invinovatim pe diavolul pentru pacatele noastre.Si trebuie sa recunoasc ca avem acest obicei de a-i pune lui in cârca toata prostia noastra.

De ce ai facut "cutare lucru", doar ai stiut ca e pacat? 

M-a amagit diavolul!

Un raspuns simplu, insa niciodata nu avem curajul sa spunem ca am pacatuit ca ne-a placut, ci aruncam asupra lui. El e vinovat ca m-am imbolnavit de lacomie, el e vinovat ca imi place minciuna, el e vinovat ca imi intorc capul dupa alte femei, el e vinovat ca nu-mi place  sa mai merg la biserica, el e vinovat ca am fusta de o palma, el e vinovat ca imi place sa mai trag cate un paharel, el e vinovat ca nu mai vreau sa imi ascult parintii, el e vinovat de toate.....Noi? Noi nu suntem vinovati de nimic!

El asta vrea, sa pacatuim, doar acesta este si scopul lui, insa daca stau bine si ma gandesc, el nu ne poate obliga sa pacatuim, el nu ne poate obliga sa mergem in iad.Daca mergem in iad este din cauza alegerilor noastre, nicidecum fortati de el, pentru ca la urma urmei, nici el nu vrea sa mearga in iad, dar este constient ca finalul ii va fi acolo, de-aceea si lupta lui este mare. 

El lupta, dar nu ma obliga.

Si eu imi doresc o trezire, in biserica, in oras, in tara, in lume, insa analizandu-ma personal, am constat ca de nenumarate ori si eu am fost o piedica in calea acestei treziri, si nu pot decat sa spun, 

Doamne iarta-ma, te rog.

Cred ca la fel ca si mine si tu dragul meu doresti acelasi lucru, insa inainte de a insista inaintea Domnului pentru o trezire, roaga-L si tu pe Domnul sa vezi, 

"nu cumva esti si tu o piedica in calea trezirii?" 

Devenind responsabili si credinciosi in urma cercetarii pe care Domnul ne-o va face, vom vedea ca, indiferent daca diavolul va mai veni chiar neinvitat in adunarile noastre, biruinta nu va mai avea, pentru ca biruinta este a Domnului atunci cand noi suntem gasiti placuti inaintea LUI!

Hrana ta zilnica!

14 SEPTEMBRIE
Ieremia 12.1-17
Capitolul 12 ne pune înainte o conversaţie dintre Domnul şi Ieremia. De această dată nu este vorba de o rugăciune a profetului în favoarea lui Israel, ci de probleme dureroase pe care el le are pe inimă şi pe care le aduce înaintea lui Dumnezeu din amărăciunea sufletului. Oamenii din cetatea Anatot, concetăţenii lui, merseseră până acolo încât îl ameninţaseră cu moartea, dacă nu avea de gând să tacă (cap. 11.21). Din cap. 12.6 aflăm că până şi familia lui se purtase cu viclenie faţă de el şi strigase împotriva lui „în gura mare" (comp. cu Luca 4.24-26). Ieremia avea suficiente motive să-şi piardă curajul. Domnul însă înţelege tulburarea slujitorului Său (nu L-a trădat şi pe El tot propriul Său popor?) şi îi explică acestuia ce este El nevoit să facă: să părăsească templul pângărit şi să-1 lase pe Israel, moştenirea Lui, să cadă în mâinile vrăjmaşilor lor (v. 7). Să ne gândim care trebuie să fi fost sentimentele lui Dumnezeu pe când lua asemenea hotărâri... Pentru a ne ajuta să le apreciem măsura, El vorbeşte despre poporul Său folosind expresia atât de mişcătoare: „iubita sufletului Meu" (v. 7).
Naţiunile acţionează precum vecinii cei răi: vor suferi consecinţele pentru aceasta. Totuşi, Dumnezeu avea încă binecuvântări pregătite pentru Israel, ca şi pentru aceste naţiuni, dacă ele ar fi învăţat căile Sale.