Hrana ta zilnica!

31 Ianuarie
Iov 32.1-22
Elifaz, Bildad şi Ţofar şi-au epuizat argumentele. La rândul său, Iov a tăcut! Acum intră în scenă o nouă persoană: Elihu, al cărui nume înseamnă „Dumnezeu însuşi". Prin gura sa urmează să vorbească Duhul lui Dumnezeu (1 Petru 4.11).
Insuficienţa omului a fost pe deplin demonstrată. La Iov s-a manifestat incapacitatea de a face faţă încercărilor; la prietenii săi, deşertăciunea mângâierii omeneşti. De vreme ce „înţelepciunea pământească" s-a dovedit neputincioasă, „înţelepciunea de sus" urmează să se pronunţe prin intermediul lui Elihu (Iacov 3.14-17). Şi, în faţa acestui om mai tânăr decât ei, cei patru bătrâni vor rămâne umiliţi.
Elihu are simţul bunei-cuviinţe. A aşteptat cu răbdare sfârşitul cuvântărilor precedente. Tinerii trebuie în special să ştie să asculte. Aceasta este primul semn al înţelepciunii (Iacov 1.19). Cunoştinţa şi experienţa celor mai bătrâni sunt, în general, mai bogate decât ale lor! Este apoi un semn simplu al politeţii.
Totuşi, aceste considerente nu-l împiedică pe Elihu să fie umplut de o dreaptă mânie. Gloria lui Dumnezeu fusese pusă sub semnul întrebării de către Iov şi de către însoţitorii aces-
tuia, iar omul credincios al lui Dumnezeu nu-i poate trata cu blândeţe. El nici nu-i va flata, nici nu-i va părtini: două pericole care ne ameninţă şi pe noi întotdeauna (v. 21).

Inima mea bate doar pentru Tine!

Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!
Iacov  4:8 
Un mesaj foarte dur al apostolului Iacov, am putea spune.Poate daca  ar fi spus,"curăţaţi-vă mâinile, curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită", nu era asa de suparator, insa expresia "pacatosilor", nu este prea placuta urechilor, in special noua celor din ziua de azi.
Atunci cand spui omului in fata ca este pacatos, asta il deranjeaza.Poti sa-i enumeri omului pacatele, poti sa ii spui ca nu e bine ce face, poti sa ii spui unde a gresit, insa nu ii spune ca este un pacatos, si mai mult sa nu care cumva sa ii spui ca  "pacatosii vor merge in iad". 
Asta nu....nu accepta.  Eu vad din discutiile pe care le port la servici cu cei din jurul meu. Accepta sa le spun ca au pacate, chiar si le recunosc ei insisi, accepta sa le spun unde au gresit si ce nu au facut bine, insa atunci cand le spun ca rasplata pentru ceea ce fac, daca nu se pocaiesc va fi iazul cu foc, asta nici nu vor sa auda, ba mai mult devin foarte revoltati pe mine.
Oameni cu inima împărţită....ohhh, cati se multi sunt si azi.
Cat de multi sunt cei care au inima impartita, cat de multi sunt cei care oscileaza in trairea lor, ei oscileaza mereu in umblarea lor, umblarea in duhul sau umblarea in firea pamanteasca.
Este clar ca fiecare dintre noi avem atentia concentrata spre ceva. Acum depinde "acel ceva" in care  sfera se afla, in sfera spiritualului sau totul se invarte in jurul "nostru", "in jurul meu".
"EU", este cuvantul care ma caracterizeaza...? Asupra caror lucruri ne este fixata mintea?
Mersul nostru la biserica sau implicarea noastra in slujire nu sunt factorii determinanti pentru a putea fi caracterizati ce fel de oameni suntem.Daca trairea noastra  dupa ce iesim din biserica nu este asemanatoare cu cea  a unui crestin autentic, atunci mintea noastra revine repede asupra lucrurilor de care suntem legati, adica de pamant.
Vorbesc la telefon cu diferite persoane, insa am persoane carora le place sa discutam lucruri din Scriptura si despre Dumnezeu, si am o placere deosebita sa discut cu asemenea oameni si simt placerea aceasta si la ei, dar am persoane cu care discut putin, si daca cumva aduc discutia in sfera spiritualului, cauta repede sa schimbe subiectul sau in cel mai rau caz cauta sa ma expedieze elegant. Ori in acest caz, nu este greu sa iti dai seama  incotro sunt inclinati, spre cer, spre valorile Imparatiei lui Dumnezeu sau spre pamant.
Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Coloseni 3:1-3

Doamne, Dumnezeul meu, ajuta-ma ca indiferent de circumstantele vietii in care ma voi afla, sa nu lasi ca mintea si sufletul meu sa se lege de lucrurile vremelnice de pe acest pamant, ajuta-ma sa caut sa umblu doar dupa lucrurile de sus, ajuta-ma sa nu am o inima impartita. Curateste-mi gandul si inima mea, pentru ca vreau sa traiesc doar pentru Tine!
Iti multumesc ca Tu deja ai facut lucrul acesta, prin Fiul Tau, Isus Hristos! Amin.

Mare dreptate...!

Pornisem laptopul sa imi continui mesajul pe care l-am inceput la servici inca de ieri, dar nu am reusit sa-l termin, (il voi continua mai tarziu), insa m-am lasat furata de  o interventie in direct, a unui reporter de la un post de televiziune si una din expresiile sale pe care tocmai le-a rostit....

"vad cu ochii mei, ceva ce nu poate fi controlat de nimeni"

Intrebat din colega lui, "de ce nu se vede nici un fel de utilaj care dezapezeste", raspunsul  a venit prompt, "tocmai au plecat acasa, pentru ca in zadar au dezapezit, totul este la loc..."vad cu ochii mei, ceva ce nu poate fi controlat de nimeni"

Asa cum a-ti aflat din presa si de pe toate canalele tv, o parte a Romaniei si nu numai, se confrunta cu nameti, viscol si judete sub cod rosu si portocaliu.

 Intr-adevar cei din Vest, N-V si S-V, putem multumi Domnului ca nu trecem prin asemenea clipe prin care trec o parte din locuitorii tarii.La noi putem spune ca este vara in comparatie cu ce se intampla in zonele afectate, insa asa cum spunea si reporterul,
este ceva ce nu poate fi controlat de nimeni.

Nu stiu cati realizam ca noi, dar si intreg universul este in Mana lui Dumnezeu. Nimeni nu poate interveni in planul si voia Lui, nici in privinta binecuvantarilor pe care le revarsa asupra vreunei persoane, asupra unui popor, asupra unei natiuni, insa tot la fel de bine, nimeni dintre noi oamenii, nici un parlament, si nimeni altcineva nu poate interveni, atunci cand mania lui Dumnezeu este revarsata asupra unui popor. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu  fac referire in nici un fel la ceea ce se intampla acum, in aceasta situatie, ci ma refer strict  la ceea ce spuneam mai sus, NIMENI NU E MAI PRESUS CA DUMNEZEU, nimeni nu-L poate influenta in vreun fel pe Dumnezeu, si nimeni nu-L poate controla!
Ma rog ca Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa intelegem acest lucru si mai presus de toate, sa intelegem ca, atunci cand noi si tara noastra in care ne-a asezat cautam fata lui Dumnezeu, ne inchinam LUI si NUMAI LUI, atunci cand nu cautam ca inchinarea noastra sa o dam altcuiva,
 atunci Dumnezeu ne va binecuvanta, pentru ca ceea ce El binecuvanta, ramane binecuvantat.
1 Cronici 17:27

Binecuvântă, dar, casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!”

Hrana ta zilnica!

30 Ianuarie
Iov 31.1-40
În cap. 29, Iov desfăşurase pe larg binele pe care-l făcea; aici expune în amănunt răul pe care nu-l făcea: s-a ferit şi de imoralitate (v. 1-12), şi de nedreptate (v. 13-15), şi de egoism (v. 15-23) şi de idolatrie (v. 24-28). Într-un fel sau în altul, el se laudă, uitând că numai Dumnezeu ne dă putere să facem binele şi tot El ne păzeşte şi să nu facem răul.
Bineînţeles că, dacă ar exista vreun om care să aibă dreptul să se sprijine pe lucrările lui, acela ar fi, mai mult ca sigur, Iov. Pavel a scris aceleaşi lucruri despre sine în Filipeni 3.4. Dar a adăugat: „cele care îmi erau câştig le-am socotit pierdere, datorită lui Hristos..." (Filipeni 3.7). Avantajele sale naturale de bun israelit, dreptatea sa anterioară de fariseu conştiincios, pe toate acestea el le consideră de atunci gunoaie. De altfel, Dumnezeu nu a mai fost nevoit să i le îndepărteze, precum lui Iov; prin har, Pavel pusese deja deoparte tot ce nu era Hristos.
Să remarcăm numeroasele provocări din text, rămase fără răspuns; ele par să implice toate gândurile bune pe care le avea Iov despre sine şi despre lucrările lui din trecut.
La încheierea acestei expuneri a tuturor meritelor sale, Iov îşi pune solemn semnătura şi îl provoacă sfidător pe Dumnezeu să-i răspundă (v. 35).

Hrana ta zilnica!

29 Ianuarie
Iov 30.1-31
Câtă deosebire între acest capitol şi cel precedent! Copleşit de onoruri, bucurându-se de o popularitate măgulitoare, Iov se trezeşte, de pe o zi pe alta, obiect al dispreţului şi al bătăii de joc. Lumea este ipocrită şi trădătoare. Cei credincioşi care au crezut că-şi pot pune nădejdea în ea, fie şi pentru un moment, au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la această dureroasă concluzie. 

Inima omului găseşte plăcere în nenorocirea altora. Nu se bucurau oamenii cu răutate de înjosirea Domnului Isus? (comp. v. 9 cu Psalmul 69.12).
Binecuvântările pământeşti ale lui Iov putuseră să se ofilească, însă cele ale creştinului sunt „binecuvântări spirituale în locurile cereşti, în Hristos" (Efeseni 1.3), şi pe acestea nici Satan, nici lumea, nici chiar moartea nu le pot răpi vreodată. Iov, cel care gândea că evlavia sa îi dădea dreptul la prosperitate, merge acum până acolo încât se plânge de Dumnezeu. 

Suntem noi siguri că nu vom face niciodată aşa ceva? Şi încă pentru motive mai mărunte!
„Strig către Tine şi nu-mi răspunzi" (v. 20) - sunt şi cuvintele Psalmului 22.2. Dar ce contrast între amărăciunea lui Iov, cel care îl învinuieşte pe Dumnezeu de sentimente de ură şi de cruzime (v. 21), şi supunerea desăvârşită a Domnului Isus, care nu Şi-a părăsit nici măcar o clipă încrederea în Dumnezeul Său.

Ne-a ales si ne-a randuit!

Azi de dimineata citeam un text care m-a incurajat mult in calatoria mea spre Tara Promisa.

În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale..... 

Efeseni 1:4, iar in versetul 11 scrie,

În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,

Inteleg din acest verset, ca Dumnezeu a avut inca de la intemeierea lumii un plan cu intreaga omenire, dar nu numai un plan ci si o destinatie precisa, ne-a ales si ne-a randuit!

Cu mult inainte de a exista noi, inainte de inceput, Dumnezeu a facut acest plan maret in care ne-a randuit mai dinainte, ceea ce inseamna  asa cum spune si versetul din 2 Petru 3:9

Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Desori aud aceasta  afirmatie din gura celor care tot amana sa se intoarca la Dumnezeu..."poate nu-i voia Lui sa ma pocaiesc" sau "poate ca nu sunt in planul lui Dumnezeu", ori Dumnezeu nu doreste asa ceva....ba din contra, El doreste ca NICIUNUL sa nu piara.

Versetul 11 ne arata  atat de limpede ca Dumnezeu a stabilit cu precizie sopul si tinta intregii omeniri.

Dumnezeu a vrut o comuniune cu noi inca de la inceput si toate acestea pentru ca ne-a iubit, insa Adam nu a inteles acest lucru, el nu a inteles scopul lui Dumnezeu, de-aceea a si cazut in pacat.

Cand intelegi scopul lui Dumnezeu pentru tine, atunci cauti sa umbli cu Dumnezeu si in voia lui Dumnezeu.

Umbland cu Dumnezeu nu ai cum sa ratezi tinta, nu ai cum sa nu ajungi la destinatie, pentru ca El ne-a randuit mai dinainte.

Ne-a randuit unde vom merge, daca (si subliniez) vom trai in Voia Lui

Iarna nu-i ca vara !

Tot mai des aud expresia "iarna nu-i ca vara", si intr-adevar am simtit-o pe pielea mea. Daca pana acum nu am avut probleme cu masina, iata ca gerul a atins-o si pe ea. Asa ca...nici bine nu m-am urcat, i-am dat o  cheie si am pornit-o, drept e ca nu a luat din prima, dar insistenta cum sunt, am m-ai incercat o data si m-a ascultat. Bucuroasa foc ca am masina, nu jucarie....tocmai cand imi frecam mainile de fericire dar bineinteles inghetate, deodata in bordul meu s-au aprins toate becurile posibile si unul din ele chiar facea o galagie de ziceai ca esti in gara de nord. Bineinteles mi-am alertat sotul care fiind si el atat de concentrat sa-si deschida yala inghetata la masina lui de servici, nu auzea strigatul meu disperat.

Numai ca la fel de insistenta(ca de obicei) nu m-am lasat pana nu mi-a oferit consultanta, ca ajutor....nu avea ce sa imi faca, decat sa ma duca la magazinul de piese auto si sa imi cumpar acumulator.

Gradele cu minus, m-au facut sa bag mana la pusculita. Asta e...."iarna nu-i ca vara".

Va urez o zi cu multa caldura sufleteasca, ca afara......

Hrana ta zilnica!

28 Ianuarie

Iov 29.1-25

La începutul cărţii, Dumnezeu vorbise pe scurt despre cea dintâi stare a lui Iov. Acum, aceste versete completează tabloul; dar, de data aceasta, Iov îşi face portretul singur. Şi tot ce spune el despre lucrările sale este cu certitudine adevărat, astfel că acuzaţiile lui Ţofar (20.19) şi cele ale lui Elifaz (22.6,7,9) apăreau ca pure calomnii (comparaţi cu v. 12,13).

Oare cine ar putea astăzi să mai alinieze tot atâtea titluri demne de aprobarea lui Dumnezeu şi totodată şi de consideraţia oamenilor? Cu toate acestea, mulţumirea de sine cu care Iov îşi descrie condiţia precedentă arată că el îşi pusese inima acolo şi se glorifica prin aceasta. Încă nu învăţase, precum apostolul, „să fie mulţumit" în împrejurările în care se găsea; nu suportase nici pe departe să fie „smerit" sau „în lipsuri", pe cât era „în belşug" (Filipeni 4.11,12). în plus, am putut remarca cum „eu", „mă", „îmi" vin unul după altul în aceste versete (de circa o sută de ori). Sunt cuvinte mici, dar care dezvăluie părerea înaltă pe care Iov o hrănea cu privire la propria persoană. Până în acel moment îşi ascunsese acest sentiment în străfundul inimii, sub o aparentă modestie, dar acum apare evident: explodează în plină zi. Aceasta îi va permite lui Dumnezeu să îl elibereze, dar numai după ce Iov şi-o va mărturisi.