Noi suntem Copii ai lui Dumnezeu

In scurtul mesaj pe care l-a avut pastorul nostru, pentru ca este foarte bolnav si ma rog ca Domnul sa se atinga de el, spunea la un moment dat, ca indiferent cat suntem de crestini in mintea noastra  vin adeseori ganduri de ingrijorare pentru ziua de maine, si bineinteles a continuat sa spuna ce trebuie sa facem in aceasta situatie.

Mie insa mi-a ramas aceasta idee si am ajuns acasa incercand parca sa inteleg, ce anume ne determina sa avem aceste ganduri, pentru ca oricat as vrea....ele imi vin.

Am stat si m-am gandit in dreptul meu, la tot ceea ce imi trece prin cap, la toate gandurile pe care le am in minte, bineinteles nu va ganditi ca imi vin cine stie ce ganduri pacatoase, ci ganduri care le are orice mama sau orice parinte cu privire la copiii ei, cu privire la vitorul lor, daca o fi asa sau o fi invers, de ce nu e asa, si de ce este altfel, cu atat mai mult cu cat am avut si o lucrare in care mi-a spus Duhul lui Dumnezeu ca mintea mea este asemeni unei schite plina cu socoteli si de calcule, dar nu asta vroiam sa spun ci faptul ca  toti avem diferite ganduri si poate ingrijorari in mintea noastra.Sigur ca este destul de greu intr-o lume plina de framantari si atata nesiguranta, sa nu ne gandim  la anumite lucruri, anumite situatii, insa a ma preocupa prea mult de aceste lucruri si ganduri, cred ca intr-adevar este o problema.

Daca de pilda gandurile noastre sunt negative cu privire la starea noastra, la situatiile prin care trecem este clar ca am pus pe noi "tinuta" acesta a negativismului. Satan speculeaza fiecare moment si nu se da la o parte niciodata, de a ne strecura aceste ganduri negative in mintea noastra.Trebuie sa stim clar ca aceste ganduri nu vin de la Dumnezeu.

In cap. 5 din Galateni, Pavel isi incepe scrierea: rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.

Odata deveniti Copii ai lui Hristos, nu mai avem dreptul sa ne intoarcem sub robia de sub care tocmai am fost eliberati. Pentru ca Dumnezeu  nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă, spune in 2 Timotei 1:7

Pentru a scapa insa de acest negativism care s-a inoculat in minte, trebuie facuti cativa pasi de catre noi insine, pentru ca singure aceste ganduri nu vor dispare.

Dumnezeu face si poate sa faca foarte multe lucruri, insa are nevoie si de colaborarea noastra, mai ales in aceste situatii.

Trebuie sa fim constienti ca aceasta stare de negativism va deveni in scurt  timp, cea mai daunatoare stare pentru noi.

Avand aceste ganduri negative care ne amarasc sufletul, trebuie sa stim ca in primul rand pacatuim inaintea lui Dumnezeu, si in  momentele in care ele  incearca sa inunde mintea nostra, trebuie sa inchidem oricare portita prin care isi pot face intrarea.

 Dumnezeu nu ne da ganduri de ingrijorare, de frica, ganduri negative, El ne da ganduri de pace si de speranta.

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

ISUS ne da o speranta si un viitor binecuvantat, trebuie doar sa ramanem in El, sa-L cautam cu toata sinceritatea si El ne va raspunde.

Cand in mintea ta vin ganduri, tu declara ca esti Copilul lui Hristos si gandurile LUI cu privire la tine sunt ganduri de pace si de speranta.

Hrana ta zilnica!

20 Ianuarie
Iov 19.1-20
„Până când?", întrebase Bildad (18.2). „Până când...?", ripostează Iov pe un ton înfierbântat. Într-adevăr, acest «dialog al surzilor», în care fiecare îşi urmărea propria idee, nu putea continua la infinit. «Iov credea că Dumnezeu era împotriva lui fară motiv; prietenii lui considerau că Dumnezeu era împotriva lui cu motiv. De fapt, toţi greşeau, pentru că Dumnezeu era pentru Iov» (comp. cu Plângeri 3.1...).
Noi, care suntem înconjuraţi de dragostea Prietenului nostru suprem şi care, în cea mai mare parte, ne bucurăm şi de înţelegerea alor noştri, am putea oare să ne imaginăm cât de singur trebuie să se fi simţit Iov într-o astfel de durere, fără să aibă pe nimeni înaintea căruia să-şi deschidă inima...? Versetele 13-19 aduc un ecou sfâşietor al acestui sentiment de singurătate, cu atât mai profund cu cât Iov era convins că II avea pe Dumnezeu împotriva lui: „Şi-a aprins mânia împotriva mea", strigă el (v. 11).
Nu, Iov! Mânia divină pe care o meritam şi tu şi eu L-a lovit pe Altul în locul nostru. Cei care sunt ai Domnului Isus nu o vor mai cunoaşte niciodată! Având în faţă doar un Dumnezeu care-L abandonează, Domnul Hristos nu a mai putut împărtăşi nimănui suferinţele Sale. A fost neînţeles de toţi şi părăsit de ai Săi (Marcu 14.37,50).

 Într-o suferinţă care n-a mai existat vreodată, nimeni niciodată n-a fost aşa de singur ca El.

O Doamne mare !

Lăudaţi pe Domnul!

Am ajuns la o singura concluzie, si poate o sa zambiti...dar eu vorbesc la modul cel mai serios. 

Daca nu era Dumnezeu atat de intelept sa creeze odihna pentru trup, muream in doua zile.

Eu nu ma odihnesc decat noaptea, iar ziua...doar dumineca.

Tocmai m-am trezit pe melodia grupului Speranta,

 "Eu nu sunt de pe pamant, eu nu sunt de-aici de jos,

 Tara mea-i acolo sus, eu ma duc dupa ISUS",

  si m-am trezit  atat de odihnita, incat ii multumeam Domnului ca a lasat odihna pentru trupurile noastre.

Doamne ce bun esti!

 Iar drept multumire ma voi duce in Templul Sau si ma voi inchina Domnului meu si-I voi aduce laude pentru tot ceea ce face pentru mine.

Fiţi binecuvântaţi de Domnul, care a făcut cerurile şi pământul! Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor. Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se coboară în locul tăcerii,  ci noi, noi vom binecuvânta pe Domnul, de acum şi până în veac.
Lăudaţi pe Domnul!

Psalmii 115:15-18

Corul si Orchestra Nationala BBSO - Te Vom Inalta

Psalmi 59:16

Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.

   

 

Beauties from Romania

Avem o tara minunata si din privinta aceasta pot spune chiar ca sunt nationalista. 

Deschizand computerul am primit o filmare extraordinara pe care nu puteam sa nu o postez, daca nu pentru cei din tara, macar pentru cei din diaspora. 

Sunt convinsa ca indiferent cat de bine va este acolo unde sunteti, exista acel dor de locurile natale.

Pentru a realiza acest film de cinci minute şi jumătate, Laurenţiu Bălăceanu a călătorit în Apuseni, Valea Drăganului, Delta Dunării, Dumbrava Sibiului, Sighişoara, a vizitat Cazanele Dunării, Castelul Bran, Castelul Covinilor, Coloana Infinitului de la Târgu Jiu, Piaţa Sfatului din Braşov, Castelul Peleş din Sinaia, Cluj Napoca. El a ajuns chiar şi la Sarmizegetusa Regia şi la Biserica îngropată în lacul de steril de la Valea Şesii. 

Filmările au durat nouă luni şi au fost realizate, spune Laurenţiu, pentru a promova România ca destinaţie turistică.

                    
                     

Biserica trezest-te!

Hrana ta zilnica!

19 Ianuarie
Iov 18.1-21
Copleşindu-şi prietenul cu tot felul de acuze, Elifaz, Bildad şi Ţofar lucrau, fără să-şi dea seama, la clătinarea credinţei acestuia.
«A acuza» este metoda specifică a lui Satan. Şi acesta nu numai că îl atacă pe cel credincios înaintea Domnului, cum am văzut că o face în cap.l şi 2, ci îl acuză şi înăuntrul său, inspirându-i îndoieli: «Nu ai o credinţă adevărată! Nu eşti mântuit! Vezi bine că Dumnezeu te-a părăsit! Dacă ai fi un copil al Lui, nu te-ai comporta astfel...!» Şi, odată semănate cele dintâi îndoieli, sunt atrase şi altele, iar vrăjmaşul se foloseşte de ele pentru a ne şopti din nou: «De vreme ce ai îndoieli, aceasta este dovada că îţi lipseşte credinţa; un credincios nu se poate îndoi...».
Să respingem cu fermitate „săgeţile arzătoare ale celui rău". In ce fel? Folosindu-ne de scutul credinţei", altfel spus, de încrederea simplă, curată, în Dumnezeu şi în promisiunile Cuvântului Său (Efeseni 6.16).
Bildad îl evocă pe împăratul spaimelor (v. 14). Este moartea, ameninţare permanentă, spre care orice om este constrâns să-şi îndrepte paşii, fără să ştie când o va întâlni. Dar, pentru credincios, ea nu mai este un subiect de groază. Domnul Isus, înfruntând El însuşi de bunăvoie moartea, 1-a făcut fără putere pe cel care avea puterea ei, pe Satan (Evrei 2.14).