Versetul zilei

12 decembrie 2013

Hrana ta zilnica!

12 Decembrie
Neemia 9.16-27

După ce, asemenea acestor leviţi, a urmărit îndelung istoria harului lui Dumnezeu pentru Israel, Ştefan, în capitolul 7 din Fapte, îşi continuă vorbirea în acelaşi fel. „Voi, cu grumazul înţepenit, ... întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt" (Fapte 7.51). Grumazul înţepenit, gâtul care refuză să se plece pentru a se supune jugului Domnului, nu caracterizează numai poporul Israel sau numai pe cei neîntorşi la Dumnezeu! Toţi ascundem înăuntrul nostru această natură nesupusă, voinţa proprie. Fiecare creştin, fără excepţie, o cunoaşte foarte bine şi este imposibil pentru cineva s-o învingă prin propriile eforturi. Dar, în acelaşi timp, cunoaşte oare fiecare eliberarea pe care Domnul i-o acordă? Dând morţii, la cruce, această voinţă rebelă, nesupusă, El ne-a oferit în schimb natura supusă a Domnului Isus. Firea cea veche se află încă în noi, cu dorinţele ei, dar nu mai are dreptul să ne conducă.
Toate aceste păcate ale lui Israel ies în evidenţă cu atât mai mult cu cât sunt puse, ca aici, în contrast cu harul lui Dumnezeu, iar lor li se adaugă, ca să spunem aşa, lipsa de recunoştinţă (vezi Deuteronom 32.5-6). Nu este adevărat lucrul acesta şi pentru atât de mulţi tineri şi tinere crescuţi de părinţi credincioşi?

11 decembrie 2013

Hrana ta zilnica!

11 Decembrie
Neemia 9.5-15

Câţiva leviţi, ale căror nume sunt menţionate, invită poporul să se ridice pentru a-L binecuvânta pe Domnul. Şi ei îi adresează, în numele întregii adunări, lunga rugăciune care ocupă restul acestui capitol. Cele dintâi cuvinte ale ei sunt: „Tu eşti Acelaşi, Doamne, Tu singur ..." Apoi, întorcându-se în timp până la creaţie, leviţii laudă împlinirea scopurilor lui Dumnezeu, chemarea lui Avraam - a cărui inimă a fost găsită credincioasă - eliberarea din Egipt, de la Marea Roşie, grija răbdătoare acordată lui Israel de-a lungul călătoriei prin pustie, cu darea legii, şi, în sfârşit, intrarea în ţară. Pronumele „Tu" (şi „a Ta") folosit împreună cu un verb activ la persoana a II-a se regăseşte de douăzeci şi cinci de ori în aceste câteva versete.
Celebrarea lui Dumnezeu întâi pentru ce este El, apoi pentru ce a făcut, nu este oare un privilegiu pe care îl avem şi noi, de vreme ce aparţinem Domnului? Să ne aducem mereu aminte de ceea ce harul Lui a făcut pentru noi şi să ne străduim să găsim tot mai multe motive de recunoştinţă, care vor fi tot atâtea noi legături de dragoste cu Tatăl nostru ceresc şi cu Domnul Isus. Ca şi David, să ne îndemnăm sufletele să-L binecuvânteze pe Domnul şi să nu uite „nici una din binefacerile Lui" (Psalmul 103.2)! Dar, de fapt, aceste beneficii sunt nelimitate!

10 decembrie 2013

Corul si Orchestra Nationala BBSO - Glorie Mielului

O piesa de exceptie!
                 

Hrana ta zilnica!

10 Decembrie
Neemia 8.13-18; 9.1-4

„Tot aşa va fi Cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod (literal: gol)" spune Domnul (Is. 55.11). Promisiunea aceasta se împlineşte aici. Potrivit instrucţiunilor divine, poporul, sub conducerea căpeteniilor, celebrează sărbătoarea Corturilor cu o splendoare mai mare chiar decât a celor mai impresionante zile ale lui Solomon. Prea ocupaţi de odihna prezentă, israeliţii uitaseră de Cel care avea să vină, şi acest pericol ne pândeşte şi pe noi. Dar acum, când slăbiciunea şi ruina sunt atât de evidente, ochii li se îndreaptă mai uşor asupra bucuriei împărăţiei viitoare, iar caracterul de străini (locuirea în corturi) este mai bine realizat. Pe noi, creştinii, situaţia de ruină prezentă trebuie să ne determine să ne recunoaştem mai mult ca oricând caracterul de străini şi să ne ajute să ne aţintim gândurile la bucuria împărăţiei care vine. La începutul capitolului 9, scena se schimbă complet. Fiii lui Israel se strâng din nou într-o zi fixată. De data aceasta, scopul strângerii este mărturisirea păcatelor lor. Există oare şi în vieţile noastre de credincioşi momente particulare când avem de făcut bilanţul acţiunilor nepotrivite şi de a ne smeri? Unii cred că există motive să practicăm această punere în ordine în fiecare sâmbătă seara; alţii, la sfârşitul fiecărei zile. Nici unii nu au dreptate. Judecata de sine este o acţiune continuă. Este necesar s-o îndeplinim de fiecare dată când Duhul Sfânt ne face conştienţi de păcat.

9 decembrie 2013

Ungere insotita de roade!

Ca si crestini, uneori trebuie sa plecam capul la unele acuze care sunt aduse unor "frati" de-ai nostri.
O fapta buna nu iese niciodata in evidenta asa repede, cum iese una rea, si asta se stie de cand e lumea. Ba mai mult oamenii au tendinta de a amplifica totul.Este asemeni unei compuneri, se porneste de la o tema sau o fraza si se face o intreaga poveste, numai ca nu intotdeauna lucrurile stau  asa.
Uneori acuzele aduse sunt false, alteori sunt adevarate si in acesta situatie se nasc o multime de intrebari, "cum este posibil?"
De ceva vreme imi tot iese in cale acest verset si mi-am pus intrebarea de multe ori,
"oare nu este dificil de recunoscut?".Din doi oameni care fac acelasi lucru, au acelasi crez, aparent au aceeasi destinatie, cu alte cuvinte in fata oamenilor sunt identici, si totusi in fata lui Dumnezeu....atat de diferiti ? Cred ca azi am gasit raspuns la multe intrebari pe care mi le-am pus.
Matei 7:16
 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?

Sa ne amintim de profetul Samuel care a avut aceasta misiune din partea lui Dumnezeu de a-i unge ca imparati, atat pe Saul cat si pe David. David a beneficiat de bunatatea lui Dumnezeu, si dintr-un pastor a ajuns mana dreapta a lui Saul.Stim intreaga istorie a lui David, dar stim si pe cea a lui Saul. Cat David nu i-a mai fost de folos si cand Saul l-a considerat o adevarata  amenintare, Saul s-a maniat tare rau si abia atunci a inceput sa isi arate adevarata fata. Timp de 17 ani l-a urmarit pe bietul David....din pestera, in pestera. Inceputul lui Saul a fost unul bun si in smerenie, insa si Saul(ca multi de-altfel), cand a ajuns sa puna mana pe putere, Saul s-a schimbat.
 Apare insa o intrebare, oare nu amandoi au primit ungerea din partea lui Samuel?
Cu siguranta, a fost unsul Domnului, insa ungerea nu aduce  automat si aprobarea lui Dumnezeu.
Dar revenind la zilele noastre, lucrurile sunt cam asemanatoare.
Multi au primit ungerea insa faptele lor arata adevaratul caracter. 
Cand spunem cuvantul roada, ne gandim automat la ceva ce am semanat, ceva ce necesita timp, iar adevaratul caracter este roada Duhului, pe cand darul este daruit.
Ungerea ai primit-o ca dar, insa roadele dovedesc ce fel de slujitor esti.
 Îi veţi cunoaşte după roadele lor, spune Domnul.
Caracterul se dezvolta in noi atunci cand trecem prin greutati si probleme.Acolo Dumnezeu ne slefuieste caracterul.David a cunoscut din plin, Saul insa nu a avut parte de asa ceva, daca ar fi fost si el acolo cu siguranta ar fi fost prelucrat.

Sa cautam dar fiecare, ca ungerea pe care am primit-o din partea lui Dumnezeu sa fie si insotita de roade, pentru ca Domnul sa se bucure de ceea ce El a investit in noi!

Hrana ta zilnica!

9 Decembrie
Neemia 8.1-12
Pentru frumoasa scenă care ocupă acest capitol, Neemia îi cedează locul de onoare lui Ezra, preotului. Ştim că „era cărturar priceput în legea lui Moise" şi de mult timp „îşi îndreptase inima să ... înveţe în Israel rânduieli şi judecăţi" (Ezra 7.6, 10). Fericită dorinţă, care, la cererea poporului, găseşte ocazia să se împlinească! Este vorba de citirea clară şi de explicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Deschizându-1, Ezra nu uită să-L binecuvânteze pe Domnul care a dat acest Cuvânt, tot aşa cum astăzi începem prin a mulţumi atunci când în adunare urmează să se citească Scriptura şi să se mediteze asupra ei. În ce-i priveşte pe cei prezenţi, nu este suficient să poată pricepe (v. 3); este necesar şi să ia aminte (sf. v. 3). Facem totdeauna aşa în strângerile noastre sau în lectura din familie? Înţelegerea Cuvântului este mijlocul prin care putem fi noi înşine hrăniţi şi încurajaţi în comuniunea cu Domnul (v. 12). Dar să ne gândim şi la cuvintele „trimiteţi porţii", ceea ce înseamnă să-i facem şi pe cei care n-au fost prezenţi să profite de ceea ce ne-a făcut nouă bine.
Subliniem în încheiere acest verset glorios: „Bucuria Domnului este tăria voastră" (sf. v. 10 - compară cu Ps. 28.7). Şi, mai presus de orice, să-1 experimentăm în vieţile noastre!

8 decembrie 2013

Lauda fie adusa Celui ce s-a nascut !


Hrana ta zilnica!

8 Decembrie
Neemia 7.61-73

Neemia are pe inimă realizarea unui recensământ al poporului. El foloseşte registrul genealogic stabilit în timpul primei întoarceri în Ierusalim. De aceea, v. 6-73 repetă mai mult sau mai puţin capitolul 2 al cărţii Ezra. îi găsim aici, spre exemplu, pe descendenţii acelui om care „şi-a luat soţie dintre fiicele lui Barzilai Galaaditul şi s-a numit după numele lor" (v. 63). Barzilai fusese acel bătrân bogat şi respectat care-1 întreţinuse pe David şi pe însoţitorii lui la Mahanaim (2 Samuel 19.32). Aici aflăm că ginerele lui, deşi fusese preot, renunţase odinioară la propriul nume. Alesese să fie chemat după cel al socrului său, deoarece aceasta-i conferea un statut social mai înalt. Care au fost consecinţele nefericite? Descendenţii lui au fost excluşi din serviciul preoţiei, ca fiind necuraţi! Să fim atenţi ca nu cumva, din preocuparea pentru întâietate, să ne abandonăm privilegiile de creştini! Există vreo demnitate şi vreo nobleţe mai mare decât aceea de a aparţine familiei lui Dumnezeu, „preoţiei împărăteşti"?
Această înregistrare a poporului subliniază contrastul cu zilele lui David. Numai seminţia lui Iuda numărase în acel timp patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia: deci de zece ori mai mult decât acum. Dar ceea ce are importanţă nu sunt cifrele, ci credincioşii.