Versetul zilei

10 iulie 2013

Corul Rugul Aprins Toflea - Mai trimite-mi Doamne incurajari

   Mã simt ca o frunzã, purtatã de vânt
Ca o trestie frânta, pe malul unui lac
Ca un mug, care abea mai fumegã
Dar farã Domnul, mult, mult prea sãrac

Furtuna e mare iar barca, mi-e înecatã
Nu mai pot vâsli aş vrea, s-ajung la mal
Mã uit in jurul meu, şi vãd doar bãrci scufundate
Mai vino odata, sã nu mã pierd in larg

// Mai trimite-mi Doamne //  încurajãri
Cã mi-e greu pe cale
Nu mai am rãbdare
Mi-ai spus sã Te chem
Când imi este greu

Azi e clipa sa Te strig,
E momentul sa Te chem, în ajutor
Nu vreu sã te pierd Isuse
Nu vreu sã te pierd, cãci prea mult Te iubesc

Nu strig fiul lui David, ai milã de mine
Nu sânt orbul Bartimeu, cel din vechime
Nu-s femeia Cananiancã cea din scripturi
Sã cer de la Tine doar fãrãmituri

Sunt un simplu cãlator, spre ţara mea
Sunt un copil, fãrã de-ajutor
Tu esti Tatãl meu, Tu eşti mama mea
Mã-ncred in Tine, din tinereţea mea

// Mai trimite-mi Doamne //  încurajãri
Cã mi-e greu pe cale
Nu mai am rãbdare
Mi-ai spus sã Te chem
Când imi este greu

// Azi e clipa sã Te strig
E momentul sa Te chem, în ajutor
Nu vreu sã te pierd Isuse
Nu vreu sã te pierd, cãci prea mult Te iubesc //
Nu vreu sã te pierd Isuse
Nu vreu sã te pierd, cãci prea mult Te iubesc

Hrana ta zilnica!

10 Iulie
2 Impăraţi 4.18-31
Domnul i-a dat un copil evlavioasei sunamite. Dar El doreşte să facă pentru ea şi mai mult decât atât: vrea ca ea să-I cunoască puterea de a învia morţii. Un nou copil sosit în familie este o sursă de bucurie pentru părinţi şi, de asemenea, pentru fraţii şi surorile lui. Dar ceea ce va avea mai mare preţ în ochii lui Dumnezeu va fi naşterea din nou a acestui copil; cerul întreg se va bucura. 
Nu este oare cea mai mare minune când un om trece de la moarte la viaţă?
Aceasta se numeşte convertire. Isus o împlineşte încă în familiile noastre în aceste zile. Am trecut noi printr-o astfel de experienţă?
Să-L privim pe Mântuitorul aflat în casa Martei, în Betania. Ajungând acolo, El era primit cu respect şi afecţiune, asemeni lui Elisei la sunamită. Dar a fost necesar ca această familie să-L cunoască sub un nume nou: „învierea şi Viaţa" (Ioan 11.25). Isus nu Se afla acolo în momentul când ei erau loviţi de doliu, iar întârzierea Sa putea fi luată drept indiferenţă. Dar a fost necesar să fie încercată credinţa lor, întocmai ca cea a sunamitei din textul nostru. „Este bine", spune ea, în ciuda tuturor aparenţelor. Cât despre noi, care ne plângem în faţa unor lucruri atât de mărunte, să nu uităm, în nici una din dificultăţile prin care trecem, de acest cuvânt de încredere deplină: „Este bine"!

9 iulie 2013

30 de zile de post !

Musulmanii intră de astăzi în luna Ramadanului. Perioada de 30 de zile este cea mai importantă pentru musulmani, find numită luna postului, a fericirii şi a iertării.Postul se va încheia joi, 8 august, când vor începe cele trei zile ale sărbătorii Ramadan Bayram.

 Cred ca nu este perioada mai potrivita pentru noi credinciosii, ca sa ii purtam in rugaciune. Stim bine ceea ce se intampla in lumea musulmana si in tot Orientul Mijlociu.De-asemenea stim ca Dumnezeu a inceput o trezire in mijocul lor si trebuie sa ne rugam ca El sa isi continue lucrarea printre ei si multi dintre ei sa se intoarca  cu fata spre Dumnezeu si sa Ii cunoasca puterea LUI.

De-aceea suntem chemati sa mijlocim pentru ei cu post si rugaciune in toata aceasta perioada si nu numai.

Hrana ta zilnica !

9 Iulie
2 Impăraţi 4.1-17
Capitolul nostru ni-1 arată pe Elisei, simbol al Domnului Isus, ca sursă de binecuvântare pentru două familii. Cea dintâi este săracă: O văduvă cu doi copii se află la mila unui creditor fără milă. Dar credinţa ei îi spune cui să se adreseze (Psalmul 68.5) şi primeşte acel ulei preţios şi abundent atât timp cât există vase goale de umplut.
Vânduţi prin păcatele noastre lui Satan, înspăimântătorul creditor, acesta are aşadar drepturi câştigate asupra noastră (Isaia 50.1). Există totuşi o cale: să ne întoarcem spre Domnul; şi vom primi puterea divină, după măsura credinţei noastre (vasele goale), nu numai pentru salvarea acelora pe care-i iubim, ci şi pentru viaţa de toate zilele (v. 7).
A doua familie este cu totul diferită. Aceştia sunt oamenii bogaţi: cu toate acestea, omul lui Dumnezeu este primit aici cu simplitate. El se simte ca acasă, iar gazdele lui sunt de asemenea fericite să-1 aibă în mijlocul lor. Ce bun exemplu pentru noi!
Oare Domnul Isus Se simte cu adevărat în largul Lui în casa noastră şi, de asemeni, în inima noastră? Putem noi să-I arătăm Lui totul, să-I spunem Lui totul, să-I încredinţăm dorinţele noastre tainice? Pentru a le lua la cunoştinţă, nu are nevoie de un intermediar, precum foloseşte aici profetul (pe Ghehazi). Şi le va împlini, dacă aceste dorinţe corespund gândurilor Lui (Psalmul 37.4)

8 iulie 2013

"Ferice de cei ce plâng....."

Astazi de dimineata am citit unul din cele mai cunoscute texte biblice, "fericirile".

 „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul
Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui DumnezeuFerice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!"
 
 In cuvantarea aceasta aceasta de pe munte, Domnul Isus ne arata cateva principii ale neprihanirii dupa care trebuie sa tanjeasca fiecare credincios. 
Mi-a ramas privirea asupra unei invataturi data de Domnul Isus, care aparent suna cam ciudat: 
"Ferice de cei ce plâng....."
Exista multe feluri de lacrimi.Lacrimi de durere, dar si lacrimi de bucurie, insa a fi fericit pentru ca plangi...mi se pare destul de ciudat. Aici insa, nu se refera la fericirea pe care o ai in urma  lacrimilor de bucurie.
"Ferice de cei ce plâng.....", sau mai concret," ferice de cei care plang pentru pacatele lor".
In momentul in care realizezi starea in care te afli si constientizezi ca purtarea ta nu ii aduce  onoare lui Dumnezeu, singurul lucru pe care il poti face, este ...."sa plangi". Sa plangi pentru ca l-ai intristat pe Dumnezeu, sa plangi ca ai intristat Duhul Sau cel Sfant, sa plangi din cauza neputintei si a slabiciunilor pe care le ai. Sa plangi  si atunci vei fi fericit. Suna ciudat...asa-i?
Ferice de (noi) cei care plângem, dar pe deasupra primim si o incurajare: "căci ei (noi) vor (vom) fi mângâiaţi!
Atunci cand  plangi intotdeauna se gaseste si cineva care sa te mangaie, numai ca aici Domnul Isus vorbeste de o alta mangaiere.Mangaierea pe care o primim prin Duhul Sfant, pentru ca  El Insusi este Mangaietorul si prin El vom primi pace, liniste si bucurie, ori toate acestea nu pot decat sa ne faca sa fim fericiti.
Iata de ce este.." ferice de cei ce plang ".
Nu poti fi fericit pana nu scapi de aceasta stare apasatoare a pacatului, nu poti fi fericit pana nu ai constiinta eliberata si nu poti fi fericit cat timp esti rob al pacatului. Abia atunci cand vei plange pentru toate acestea, vei cunoaste adevarata libertate, adevarata slobozenia doar in Hristos.
 
 

Hrana ta zilnica!

8 Iulie
2 Impăraţi 3.15b-27
Din partea Domnului, Elisei face cunoscut mijlocul de scăpare şi, ca întotdeauna, acest mijloc este credinţa. Înainte să primească ceva, ei trebuie să înceapă prin a săpa gropi. Cu cât vor săpa mai mult, cu atât va fi mai multă apă. Însă această apă, să remarcăm, a venit „dimineaţa, pe când se aducea darul de mâncare" (v. 20). Oare nu la Ierusalim, departe de acest ţinut, era locul unde se oferea jertfa? Cu toate acestea, datorită acestei jertfe, apa începe să curgă. Înţelegem ce semnifică aceasta: Toate binecuvântările noastre decurg din lucrarea Domnului la cruce.
Dar apele, care ar putea ilustra salvarea pentru armatele lui Israel, aduc în urma lor distrugerea moabiţilor. Ca o paralelă, moartea lui Isus, care înseamnă mântuire pentru cei care cred, reprezintă, în acelaşi timp, condamnarea lumii (Ioan 16.8).
Înşelaţi de aparenţe, moabiţii sunt învinşi, iar ţara le este devastată. Iar ceea ce face împăratul lor - oribilul sacrificiu al fiului său întâi-născut - produce consternare în tabăra învingătorilor. În final, cele trei armate se despart, fără ca participanţii la această expediţie neplăcută să fi realizat vreun beneficiu real. Să fim siguri că rezultatul a ceea ce nu întreprindem cu Dumnezeu va fi întotdeauna acelaşi.

7 iulie 2013

Concediu virtual-Cascada Bigar, jud. Caras Severin


Si pentru ca ...in urma cu cateva ore citeam un editorial despre cele mai frumoase cascade din Europa, nu mica mi-a fost mirarea, ca si noi Romania avem o cascada care a intrat in acest top.
Desi am vizitat-o de cateva ori, si intr-adevar este foarte frumoasa...am fost incantata sa aflu ca face parte din acest top al celor mai frumoase cascade, cu atat mai mult ca este chiar in judetul meu natal, Caras-Severin. 
Este vorba despre cascada BIGAR!
Cascada Bigar se afla in pe Valea Minisului, din Muntii Aninei, judetul Caras-Severin.

Aceasta este una dintre cele mai frumoase cascade din tara, fiind unica prin modul in care curge apa. Cascada este unica si prin faptul ca este pozitionata pe linia Paralelei 45.
Iata ca printre cele 8 cascade din lume....Romania are si ea o cascada.
Este superba ! 


Hrana ta zilnica !

7 Iulie
2 Impăraţi 3.1-15a
Ioram, fratele lui Ahazia, devine împărat peste Israel. Cu toate că şi el face ce este rău înaintea Domnului, se remarcă o ameliorare faţă de purtarea tatălui şi a mamei sale. El renunţă oficial la închinarea faţă de Baal.
Primul verset din această carte menţionase deja răzvrătirea Moabului. Ea îi oferă lui Ioram ocazia să organizeze o ofensivă împotriva acestui popor, sprijinindu-se pe aliaţii cei mai apropiaţi: pe împăratul lui Iuda şi pe cel al Edomului. Din nefericire, Iosafat nu a învăţat din lecţia serioasă avută cu Ramotul Galaadului. El dă sugestiei lui Ioram acelaşi răspuns pe care-1 dăduse mai înainte lui Ahab (v. 7; 1 împăraţi 22.4).
Expediţia se află pe punctul de a sfârşi rău. Ioram îl acuză pe Domnul, cu toate că el însuşi este răspunzător de întreaga acţiune. Multe persoane sunt la fel. Îl acuză pe Dumnezeu de nenorocirile lor, în loc să se pocăiască. Proverbe 19.3 confirmă că „nebunia omului îi suceşte calea şi inima lui se întărâtă împotriva Domnului". Cât despre Iosafat, în sfârşit se interesează de Cuvântul Domnului! În faţa celor trei împăraţi, atât de trist şi de nepotrivit asociaţi, Elisei stă stingherit. Nu ne aminteşte aceasta de jugul nepotrivit cu cei necredincioşi, faţă de care creştinii sunt atât de serios avertizaţi? (2 Cor. 6.14).