“IUBIRE, IERTARE, SPERANŢĂ“ - Grupul Speranta!

“Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.”  

Ioan 3:14

Si pentru ca Evanghelia trebuie vestita pana la marginile pamantului, ca in fiecare an, grupul Speranta face acest lucru. 

Pe langa locatiile stabilite  sunt bucuroasa ca si noi cei din Timisoara avem ocazia de participa alaturi de ei, in parcul Rozelor.

Urmatorii pastori  vor aduce mesajul Scripturi:

LUIGI MITOI, GABRIEL ZAGREAN, NATANAEL COSTEA SI FLORIN IANOVICI.

DOMNUL SA PREGATEASCA INIMILE CELOR CARE VOR ASCULTA CUVANTUL INCA DE ACUM

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro 

Hrana ta zilnica !

15 Iunie
1 Impăraţi 15.9-24
După Abiiam, fiul său Asa îi ia locul pe tronul lui Iuda. Domnia lui este lungă, contrastând cu cele două care au precedat-o! Asa a făcut „ce era drept” în ochii Domnului" (v. 11). Şi a face ce este drept constă mai întâi în a smulge, a îndepărta, a distruge, a arde. Atitudine cu atât mai curajoasă şi mai dificilă, cu cât implică împotrivirea faţă de propria-i bunică, Maaca (v. 2), o închinătoare la idoli! Cunoaştem cuvintele Domnului, „Cine iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine" (Matei 10.37).
Încă de pe timpul lui Asa, sunt numeroşi tinerii convertiţi care a trebuit şi încă trebuie să adopte o poziţie fermă în propria familie! Cât de privilegiaţi sunt, pe de altă parte, cei ai căror părinţi îi încurajează şi le dau exemplu. Să ne gândim la acest tânăr împărat ai cărui tată, bunic şi bunică nu i-au oferit decât un trist exemplu! Ce dureroasă constatare: sfârşitul domniei lui Asa nu rămâne la înălţimea începutului ei! În loc să caute la Domnul ajutor contra lui Baeşa, el îşi găseşte sprijinul în Ben-Hadad. Cartea 2 Cronici (cap. 16) ne permite să ne întoarcem cu detalii la această domnie şi la învăţămintele pe care le implică pentru noi.

Hrana ta zilnica !

14 Iunie
1 Impăraţi 14.21-31; 15.1-8
Roboam domneşte în acelaşi timp cu Ieroboam. Deşi împărăţia lui este mai mică, cuprinde partea cea mai bună. Capitala rămâne Ierusalimul, unde se află templul, locuinţa sfântă a Domnului şi centrul de strângere pentru întregul Israel. Roboam însuşi este „fiu" din David, descendent legitim. Vai, cu toate aceste privilegii, iată cât de departe a mers decăderea poporului lui Dumnezeu în atât de puţini ani de la zilele glorioase descrise în cap. 8 (v. 65, 66)! Tot aşa cum buruienile pot să infesteze într-un timp atât de scurt cea mai frumoasă grădină, idolatria introdusă de Solomon a invadat întreaga ţară. Dar aceasta nu este totul! Roboam nu este vigilent şi inamicul exploatează faptul acesta. Sărmanul împărat suferă pierderea în întregime atât a bogăţiilor sale, cât şi a ceea ce-l proteja (scuturile). Solemnă avertizare pentru fiecare dintre noi! Dacă nu veghem asupra propriilor inimi, adversarul va semăna curând acolo seminţele unor numeroşi idoli. Apoi, când acestea au încolţit, nu-i va fi greu să ne răpească cele mai preţioase bogăţii pe care ni le-au încredinţat, poate, părinţii sau bunicii noştri: Hristos şi Cuvântul Lui.
Abiiam îi succedă lui Roboam şi cei trei ani ai domniei lui sunt de ajuns pentru a proba că perpetuează calea tuturor păcatelor făcute de tatăl său.

Urmasi....plini de bucurie!

„Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu.

Luca 24:46-53 

Dupa inviere, iata ca ucenicii mai au harul  sa Il aibe in mijlocul lor pe ISUS, inca 40 de zile.

40 de zile in care au auzit chiar din gura Lui ultimele invataturi.S-au bucurat sa Il aibe alaturi, cu atat mai mult ca acum Il aveau in fata pe un ISUS care a biruit puterea mortii.A fost o onoare pentru ei sa fie martori ai invierii Domnului Isus si a tuturor lucrurilor intamplate in acele zile.Cred ca aceste  40 de zile  au fost coplesitoare, cu atat mai mult ca au aflat ca Isus se va inalta la cer.A urmat clipe de intristare, insa au fost incurajati cand au aflat ca nu vor ramane singuri, ci le va trimite un Mangaietor.

Inainte de inaltarea Sa, a pus mainile peste ei si i-a binecuvantat. 

Inaltarea la cer este actul maret prin care ISUS este preamarit si Insusi TATAL SAU ia parte la acest eveniment maret, deschizandu-i  portile Cerului pentru a intra FIUL SAU.

De-acum Isus are loc in dreapta Tatalui Sau, iar prin inaltarea Sa si  noi am capatat speranta in inimile noastre, ca si noi intr-o zi ne vom inalta la cer.

Isus s-a inaltat la cer pentru o vreme si va reveni, dar pana atunci noi avem o sarcina de indeplinit.

'' ...să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor....."

 Astazi si noi suntem urmasi ai acestor apostoli si trebuie sa continuam ceea ce a lasat porunca.

Nu este o optiune, ci este o porunca data de Domnul Isus!

Duhul Sfant ne-a fost trimis si  noua astazi  celor care Il urmam pe ISUS.Puterea Duhului ne  ajuta in incercari si ne da biruinta in ispite.Tot El ne intareste si ne incurajeaza in momentele in care suntem deznadajduiti, dar va veni o zi in care aceste mangaieri le vom primi chiar din Mana Celui care s-a inaltat la cer, intr-o zi ca azi...cu peste 2000 de ani in urma. 

Ma intreb cat de triumfatoare si de glorioasa va fi aceea zi mult asteptata?

Isus s-a inaltat, ucenicii au ramas cu capul in sus uitandu-se spre cer pana nu l-au mai vazut...iar mai apoi au plecat. Au plecat dar nu oricum.....ci plini de bucurie.

Astazi noi  fiind urmasii ucenicilor, avem de implinit aceeasi misiune ducand Evanghelia, dar nu oricum...ci plini de bucurie in suflet.

Intelept e omul care se teme de Domnul !

Cred ca nu realizam cat de important este a avea frica de Domnul si a umbla pe caile Lui.

Citeam azi la birou acest psalm...si ma gandeam ce mult conteaza sa umbli pe caile Domnului, te bucuri de lucrul pe care il faci si-ti merge bine.Nevasta in casa este asemeni unei vite roditoare iar copii ca lastarii de maslin.Cu alte cuvinte esti fericit din toate punctele de vedere. Esti binecuvantat de Domnul !

 

Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui! Căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şi-ţi merge bine. Nevasta ta este ca o viţă roditoare înăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale. Aşa este binecuvântat omul care se teme de Domnul. Să te binecuvânteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieţii tale,şi să vezi pe copiii copiilor tăi! Pacea să fie peste Israel!

Psalmii 128

Intelept e omul care se teme de Domnul !

Hrana ta zilnica !

13 Iunie
1 Impăraţi 14.1-20
În ciuda avertismentului solemn pe care Dumnezeu i-1 dăduse la Betel, Ieroboam a perseverat pe calea lui păcătoasă. Acum Dumnezeu îi vorbeşte încă o dată, prin boala fiului său Abiia. Şi constatăm că împăratul nu aşteaptă ajutor de la viţelul său de aur, pe care-1 recunoaşte a fi total lipsit de putere. Ieroboam se îndreaptă spre Ahiia, profetul care-1 anunţase altădată că va fi împărat (comparaţi cu Ezechiel 14.3). S-a întors atunci de pe calea lui? Vai, nu! Minciuna pe care o ticluieşte cu complicitatea soţiei dovedeşte că nu există o smerenie adevărată în inima lui. Dar ce prostie să gândeşti că Dumnezeu poate fi înşelat printr-o deghizare! Regina se vede demascată de îndată ce ajunge la uşă. Şi, în loc de cuvinte plăcute, ca cele pe care Ieroboam le auzise mai înainte din gura omului lui Dumnezeu, este un mesaj îngrozitor, pe care nefericita lui soţie trebuie să-1 ducă chiar în momentul în care tânărul Abiia moare. Probabil că ne întrebăm, pe bună dreptate, de ce Domnul nu 1-a lăsat cu viaţă pe acest copil, singurul în care s-a găsit „ceva bun" (v. 13)? 

În mod sigur pentru că El a vrut să-1 scoată din mijlocul unor asemenea împrejurări rele, pentru a-1 aduce în prezenţa Sa. Soartă incomparabil mai bună! (Isaia 57.1, 2).

Veghere prin post si rugaciune!

Dintotdeauna, daca ne uitam pe paginile Sfintei Scripturi, Dumnezeu a cerut veghere.
Veghere asupra faptelor, asupra cailor, asupra credintei, si asupra multor lucruri pe care Dumnezeu le uraste si pentru care El a cerut sa nu le facem, pentru ca toate acestea  ne pot desparti de Dumnezeu.
Intr-un cuvant nevegherea noastra duce la pierderea sufletului nostru.

Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi ochii spre cer, şi văzând soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sunt lucruri pe care Domnul Dumnezeul tău le-a făcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, sub cerul întreg.

Deuteronom 4:19

 Dar cine mai vegheaza? Astazi toata lumea pare sa fi adormit.
Tot in Deuteronom 4:9 scrie,

Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.

Cred ca vegherea in viata de crestin este cel mai important lucru. Indiferent cat de bine iti stau picioarele pe stanca, indiferent cat de bine esti ancorat in Domnul, la un moment dat, daca nu veghezi...poti sa cazi.

Odata cazut.....este atat de greu sa te ridici....

Nu degeaba ne-a cerut Domnul veghere.El care ne-a creat pe fiecare in parte si ne cunoaste, de-aceea ne cere insistent acest lucru.Daca ne uitam in Scriptura vom vedea de cate ori ne indeamna la veghere.

Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.” Marcu 14:38

Oricat am dori noi sa fim desavarsiti nu vom putea si cred ca desavarsire e mult spus.Oricat de mult am dori sa nu pacatuim...e cu neputinta. Dar Isus ne-a lasat un ajutor pentru a putea duce o viata de biruinta, ne-a lasat Duhul Sfant, si prin puterea Lui vom reusi.Insa pentru aceasta este nevoie de multa rugaciune si post.

Lunar biserica din care fac parte, are un lant continuu de rugaciune si post.  Luna aceasta, tema postului este chiar:"VEGHEREA".Cei care doriti sa vegheati ca sa puteti avea biruinta in fata celui rau,  va  puteti alatura cu noi  in  post si rugaciune si ma rog ca Domnul sa ne ajute sa fim vegheatori, pentru ca vremurile in care traim sunt ispititoare, tentante si deosebit de pacatoase.Firea omului este la fel, inclinata doar inspre rau, dar cu Dumnezeu alaturi putem birui.
Pot totul in Hristos care ma intareste !

 

Hrana ta zilnica !

12 Iunie
1 Imparati 13.20-34
Este rândul omului lui Dumnezeu din Iuda să audă un cuvânt de judecată. Lui îi lipsea forţa de caracter, iar rezultatele sunt tragice.
Să te laşi antrenat constituie un pericol mai ales pentru tineri, care prin natura lor sunt uşor influenţabili. Să remarcăm că, pentru a-1 determina pe un creştin să se abată de pe calea ascultării, diavolul nu se foloseşte numai de incitări vulgare! El ştie cum să facă uz de mijloace care par să fie dintre cele mai respectabile, pentru a-1 convinge. Toate aparenţele erau în favoarea acestui profet înaintat în vârstă, care pretindea că primise cuvântul Domnului printr-un înger. Dar putea Dumnezeu să Se contrazică? În ce ne priveşte, fie ca să ne sprijinim numai pe ceea ce El spune în Biblie şi atunci nu ne vom rătăci (Galateni 1.8,9).
Moartea este pentru acest om al lui Dumnezeu consecinţa greşelii sale. Trupul său nu este mâncat de leu, dovadă evidentă că de Dumnezeu fusese lovit. Iar pentru bătrânul profet, ce pedeapsă! El constituise o piatră de poticnire pentru acela pe care-1 numise fratele său (v.30), dar faţă de care nu se purtase deloc ca un frate! Să-i conducem pe alţii la neascultare nu este mai puţin grav decât neascultarea personală, pentru că atunci facem rău atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de cel care devine subiect al rătăcirii noastre.