Hrana ta zilnica !

1Iunie
1 Impăraţi 8.54-66
În ciuda bogăţiei şi a măreţiei casei, în ciuda numărului foarte mare al celor adunaţi, în inima lui Solomon nu se naşte nici o dorinţă de dominare; el se aşază în genunchi, într-o atitudine de dependenţă faţă de Dumnezeu (v.54). Sperăm să-i fie familiară această poziţie fiecăruia dintre cititorii noştri. Să-I vorbim astfel Domnului, în fiecare zi, în mod deschis, de preferat cu voce tare, când este posibil, pentru a evita să fim distraşi. Şi chiar dacă, după aceea, vom uita ce ne-am rugat, cuvintele noastre vor sta „ziua şi noaptea... înaintea Domnului Dumnezeului nostru". În final se spune că El face dreptate în fiecare zi potrivit cu cazul solicitat.

 Putem conta astăzi pe răspunsul de astăzi, nu pe cel de mâine. Dumnezeu cunoaşte tendinţa noastră de a ne odihni pe ceea ce ne dă El, mai degrabă decât pe El, şi, din acest motiv, El reglează chestiunile „fiecărei zile în ziua ei". Iar Isus ne învaţă la fel: „Ajunge zilei necazul ei" (Matei 6.34).
Această ceremonie de „dedicare" (sau de inaugurare) a templului avea loc la momentul marii sărbători anuale a Corturilor, în luna a şaptea. 

Ea se sfârşea prin aducerea de sacrificii şi cu bucurie, potrivit cu Deuteronom 16.15.

Hrana ta zilnica !

31 Mai
1 Impăraţi 8.41-53
Pentru mijlocire nu este de ajuns să cunoşti slăbiciunea inimii omeneşti (v. 46). Mai este necesar să ai -ca şi Solomon aici - încredere în compasiunea inimii lui Dumnezeu. Dacă Isus, Marele nostru Preot şi Avocat, cunoaşte foarte bine inima omului, atunci la fel de bine o cunoaşte şi pe a Tatălui. Însă dorinţa Lui este ca noi să mergem la El, pentru a o experimenta personal (compară cu Ioan 10.17 şi 16.27).
„Ascultă şi iartă"! Capitolul acesta ne învaţă că, în adevăr, ne putem înfăţişa înaintea lui Dumnezeu în orice împrejurare. La picioarele Domnului a fost loc pentru cei mai mari păcătoşi (Luca 7.37).

 Şi astăzi, credincios promisiunii Sale, nu-1 va izgoni afară pe acela care vine la El (Ioan 6.37).
Păcatul este lanţul prin care chiar şi un credincios poate fi ţinut captiv în ţara vrăjmaşă (v. 46). 

Dumnezeu este gata să-1 elibereze de acolo. Numai că drumul spre iertare trece în mod necesar prin punctul mărturisirii. „Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu ... şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu" (Psalmul 32.5).

 Dumnezeu ascultă; El iartă; da, El poate ierta totul, pentru că Isus a făcut ispăşire pentru toate. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate" (1 Ioan 1.9).

De ce Iona?

 As fi vrut sa  adorm....dar nu pot sa nu imi reamintesc ceea ce am auzit astazi. In ultima vreme foarte des am auzit predici despre IONA. Am auzit atat de des invataturi si ganduri minunate despre prorocul Iona, incat subiectul imi este foarte familiar, asta cu atat mai mult cat si noi ca familie, am ajuns cu cititul, tot la cartea lui Iona. Aseara am avut la cina o prietena draga din Italia, si curios este ca am deschis Biblia...si acelasi subiect l-am avut...IONA. Astazi am mers la adunare...si cred ca Dumnezeu a mai  vrut ceva sa ne spuna....pentru ca textul citit si mesajul a fost acelasi...IONA.

De ce IONA...? 3-4 saptamani....doar Iona...? 

DA, si cred ca, daca am citi cartea Iona in fiecare zi, tot ar avea Domnul ce sa ne vorbeasca prin Duhul Sfant. Dar, cred ca voi continua maine...totusi vreau sa adorm...

O noapte binecuvantata !

„Scaldă-te, şi vei fi curat.”

 2 Imparati 5:6-13

Acum, când vei primi scrisoarea aceasta, vei şti că îţi trimit pe slujitorul meu Naaman, ca să-l vindeci de lepra lui.După ce a citit scrisoarea, împăratul lui Israel şi-a rupt hainele şi a zis: „Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor şi să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să ştiţi dar, şi să înţelegeţi că el caută prilej de ceartă cu mine.”Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel şi-a sfâşiat hainele, a trimis să spună împăratului: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Lasă-l să vină la mine şi va şti că este un proroc în Israel.”

Naaman a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei.

Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat."Naaman s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii şi va vindeca lepra.

Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?” Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie.Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească şi au zis: „Părinte, dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: „Scaldă-te, şi vei fi curat.”

In pasajul acesta si prin vindecarea lui Naaman, Dumnezeu nu a vrut altceva decat sa isi arate Atotputernicia Sa divina.Nimeni din acele vremuri nu putea vindeca lepra si apa din Iordan cu atat mai putin.Insa Naaman a primit aceasta porunca:„Scaldă-te, şi vei fi curat.”

Astazi omul daca este bolnav, merge la medic, dar in acelasi timp spune si bisericii sa se roage pentru vindecarea lui. Interesant este ca in urma vindecarii, oamenii au tentatia sa spuna ..."da, m-am facut bine...am fost la medicul"X"...e un medic extraordinar, dar nu declara ca DUMNEZEU  l-a vindecat, ori in acest caz...Naaman nu mai putea spune ca vreun om l-a vindecat, ci trebuia sa recunoasca puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a dat o solutie atat de simpla: „Scaldă-te, şi vei fi curat.”

Uneori solutiile pe care ni le da Dumnezeu sunt atat de simple incat parca nu ne vine sa le ascultam...."oare sa fie chiar asa?...numai atata trebuie sa fac?" 

Da ! Da!...Numai atat...ASCULTARE de Domnul!

Este tot ceea ce vrea Dumnezeu sa vada la noi.Prin ascultarea de Dumnezeu, chiar si pana in lucrurile cele mai marunte, dam dovada de smerenie deplina.

Daca raul Iordan ar fi avut puteri miraculoase, toti leprosii s-ar fi dus sa se scalde. Biblia nu ne spune ca au mai fost vindecati si altii, impreuna cu Naaman, si am convingerea ca in popor mai erau leprosi.

Dar de ce Naaman? El era un strain si totusi Dumnezeu l-a ales pe el ca sa Isi proslaveasca Numele.

Atunci cand poporul lui Dumnezeu nu vrea sa asculte, nu se smereste si se departeaza de El, Dumnezeu alege pe altii prin care sa isi faca lucrarea.

E valabil si astazi...

Multi crestini cu ani  multi de pocainta in spate, se trezesc ca nu mai au parte de acea relatie cu Dumnezeu pe care poate au avut-o altadata.Nu le mai vorbeste Dumnezeu nimic, nu mai simt nimic...nu mai aud nimic.

Intreaba-te daca nu cumva, prin pacatele comise ai pus caramida pe caramida, pana s-a construit un zid?

In  Isaia 59 cu 2, sta scris..."nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!"

Dumnezeu da intotdeauna solutiile cele mai simple, pentru ca in acestea este vazuta slava LUI. 

Nu intotdeauna sunt intelese  de noi si nici de altii, pentru ca solutiile lui Dumnezeu  sunt irationale si El lucreaza dupa planul Lui

 si nu dupa voia mea sau a ta.

Daca solutiile oamenilor si ale noastre sunt solutii trecatoare, ale lui Dumnezeu sunt solutii pentru eternitate, de-aceea ideal este sa acceptam solutiile lui Dumnezeu si sa ramanem in voia LUI!

 

Hrana ta zilnica !

30 Mai
1 Impăraţi 8.31-40
La începutul rugăciunii lui, Solomon a preamărit credincioşia Domnului, îndurarea Sa (v. 23), măreţia Sa (v. 27). Acum el recunoaşte faptele de care este capabil poporul şi care reprezintă consecinţele păcatelor lor. Gândurile noastre se întorc de la Solomon spre Hristos, grandiosul Mare Preot. El cunoaşte deplin slăbiciunea inimilor alor Săi şi Se adresează lui Dumnezeu înainte ca Satan să-i cearnă, rugându-Se pentru credinţa lor, să nu se piardă. El a făcut aşa pentru Petru, înainte ca acesta să se lepede (Luca 22.32) ... şi încă de câte ori pentru fiecare dintre noi, în chiar ceasul ispitei, fără ştirea noastră. In adevăr, Dumnezeu cunoaşte inima omului (v. 39; vezi Ieremia 17.9, 10). Şi unde anume şi-a descoperit măsura deplină a caracterului ei înşelător această inimă „nespus de înşelătoare şi fără nici o speranţă de vindecare"?

 În ce împrejurări i-a cunoscut Hristos decăderea extremă? 

Oare nu la cruce, unde ostilitatea omului a fost total exprimată contra Lui (Psalmul 22.16)? Dar crima aceasta - cel mai mare dintre toate păcatele lui Israel - va fi chiar şi ea iertată când naţiunea pocăită îşi va
întoarce privirile cu „duhul îndurării şi al cererilor", nu spre „această casă", ci spre „Acela pe care L-au străpuns" (Zaharia 12.10).

Intre doua avioane...

70,90,110...Doamne iarta-ma, iar am incalcat regulile impuse...macar de n-ar fi politie.

 Am scapat,ce bine! Ma uit la ceas sa vad daca nu a ajuns avionul.

Ce bine ca am reusit sa ajung la timp, pentru ca imi place sa fiu parolista.Surpriza... avionul ajunge cu intarziere, abia peste 40 de minute... se pare ca a fost o furtuna... Daca as fi stiut...n-as fi incalcat regulile sau daca imi citeam mesajele veneam si eu ca toti oamenii cu 50 km/ora....

 Dar e bine si asa, ca mai am timp sa meditez la ceea ce am facut azi. ...sa o iau cu inceputul...care inceput? Normal...cel de azi...cu ora 7 dimineata. Si incep sa ma gandesc...dar a aterizat un avion...incepe agitatia, galagie multa. Nu ma pot concentra...ii spun sotului sa imi aduca o cafea.

Imi vine o idee....poate reusesc in cateva minute sa scriu ceva pe blog....drept e ca una e de pe un computer si alta e sa scrii de pe telefon, adancita intr-un scaun in aeroport.Dar incerc...pacat, nu mai am timp...aterizeaza alt avion...e avionul pe care il astept.De fapt nu astept avionul....ci persoana din avion. Nu mai am timp sa scriu, poate am sa continui maine, sper nu uit nimic din ce am facut azi... 

Ii ies in intampinare....

E asa de  frumoasa  intalnirea intre prieteni !

„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.”

Gandindu-ma la faptele firii cu care avem de luptat...mi-a venit una din ele si poate una dintre cele mai frecvente:MANIA.

Aparent pacat mic...dar cu urmari grave ! 

„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului.

Efeseni 4:26-27 

Lupta cu firea, cea mai apriga lupta !

E frumos sa ramanem si la 70 de ani...asa cum suntem la 30...sau 25. Cine nu ar vrea sa ramana asa?

 Insa stim bine ca omul trece si asa e lasat de la Dumnezeu. In Psalmii 144 vers.4 scrie: 

" Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece", iar in  

 Psalmii 90:10:  

"Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm"

 Odata cu acest proces de imbatranire, omul sufera diferite schimbari.Daca la 25 de ani vedeai cele mai marunte litere...dupa 45-50, poate si mai devreme...ai nevoie de ajutorul ochelarilor. Daca la 25 de ani alergai chiar km...la 65-70...mergi incet...sau poate ai nevoie de baston.

 Daca as continua ore in sir...as putea sa fac o comparatie intre ceea ce poate omul tanar si ceea ce nu mai poate omul care a imbatranit sau care a trecut de o anumita varsta, si este ceva normal.Dupa o anumita varsta te lasa simturile, te lasa auzul, te lasa vazul, te lasa puterea , te lasa incet, incet totul, fie ca iti place sau nu. Insa  totusi am descoperit un lucru care indiferent de varsta pe care o are omul....acest lucru nu il va parasi niciodata....decat in anumite conditii.

FIREA PAMANTEASCA, caci despre ea este vorba.Cu ea avem de luptat chiar si pana in pragul mortii, si ma intreb, oare de ce nu ne paraseste si ea odata cu trecerea anilor? Ar fi minunat !!!!

De dimineata vorbeam cu cineva si povestindu-mi anumite lucruri, mi-am data seama ca indiferent cat de inaintat in varsta esti....firea pamanteasca  este singura, care nu il paraseste pe om in ciuda varstei sale. 

Nu diavolul este dusmanul cel mai aprig...ci  firea noastra pamanteasca  pentru ca, pacatele pe care le savarsim provin din fire si stapanul unui om condus de fire, este diavolul.In spatele fiecarui pacat, sta un demon specializat. Daca iti place sa minti...un demon expert al minciunii, sta zi de zi pe capul tau si te face sa minti.Daca iti place sa bei, sa fumezi, sa curvesti, sa barfesti, sa urasti...si multe alte fapte ale firii...in spatele acestor pacate sunt trimisi demoni specializati.Cei care au au declarat ca vor sa Il urmeze pe Isus, din aceea zi au declarat si razboi diavolului.Acum depinde de noi cat de mult dorim sa si facem ceea ce am declarat, pentru ca putem ramane doar la nivelul declaratiilor si atunci...razboiul cu diavolul, inceteaza.

Daca iti merge totul ca pe roate, ar trebui sa iti pui intrebari.Oare esti cu adevarat in Hristos?

In lupta cu firea putem iesi biruitori, dar numai prin HRISTOS. Nu avem nici o alta alternativa de a birui...decat prin EL. In Filipeni 4 cu 13 ap Pavel scrie:
Pot totul în Hristos care mă întăreşte. 

Credeti ca daca mai avea o solutie Pavel nu ne-ar fi spus? Doar cine este in Hristos, poate birui firea!

Daca te lupti cu anumite pacate din viata ta de atata timp si nu ai reusit sa biruiesti, inseamna ca Isus Hristos nu locuieste pe deplin in inima ta.Este pericolul cel mai mare care pandeste azi pe multi crestini....o inima impartita.Ori Domnului nu ii place asa ceva.

Iosua 24:15
Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi... pentru ca Domnul nu isi imparte slava cu nimeni, El este un Dumnezeu gelos.

Cea mai mare biruinta...este aceea de a ne birui pe noi insine. Atunci cand Il avem pe Hristos, putem birui firea, si ma rog ca Domnul sa ne dea putere.