"Post sau cura de slabire?"

 "Post sau cura de slabire?"

Discutand cu colegii la servici acest subiect an de an, parca m-am obisnuit sa aud care este postul pe care il tin ei de pasti, dar citind printre stiri,  mi-a atras atentia din nou acest subiect, si atunci mi-am amintit un mesaj pe care l-am primit vis-a-vis de acest subiet. De-aceea am hotarat sa il postez si sa las Duhul lui Dumnezeu sa ne faca tuturor o cercetare.

A inceput cel mai lung si cel mai aspru post, postul Pastelui,

 cam asa era titlul stirei.

Cercetati-va autoritatea in care traiti si numai atunci postiti sau nu. Citind textul de mai jos va puteti autentifica cu hotarirea de A POSTI

   Într-o seară, în staţia de autobuz, m-am întâlnit cu un maestru auto. După ce ne-am salutat ca între foşti camarazi, tipul care puţea puternic a ţuică, pentru că ştia ca sunt pocăit, a început să se laude: "Am cumpărat nişte macaroane. Căci muierea mea găteşte numai de post. Ţinem tot postul. Azi e vineri, chiar am ţinut post negru". Nu i-am răspuns nimic. După vreo două minute, scoate o ţigară, o aprinde şi cu fum de locomotivă în nări, începe spovedania: "Toată ziua am reparat la un motor de camion. Patru kile de ţuică am băut cu băieţii!". "Dar ziceai că posteşti?", i-am replicat. "Păi postesc, cum sa nu". "Şi ţuica, ţigara?". "Da, da' postesc numa' dă mâncare, dom' profesor !? Băutura e altă socoteală".

Mi-am amintit povestea asta azi, când am răsfoit în cancelarie vreo şapte ziare "Lumina". Creştine. Ortodoxe. Am urmărit toate titlurile din ultima săptămână. Pagini întregi despre post. Ce să mananci, ce să eviţi. "Postul ajută organismul să funcţioneaze mai bine". "Postul întinereşte ţesuturile şi limpezeşte mintea". "Ne ajută să fim mai mobili, mai energici". "Pe lângă purificarea şi intoxicarea organismului, alimentaţia de post, contribuie la o întinerire a celulelor". "Are efecte favorabile în unele boli cronice". "Elimină oboseala cronică şi regenerarea ţesuturilor intoxicate prin alimentaţie". Se recomandă 3-4 căni de ceai (de diferite tipuri) pe zi, soia, fasolea, ciupercile, ceapa, zarzavaturile, nucile. Pătrunjelul, păstârnacul, guliile, sfecla roşie, spanacul, varza, salata verde... Un reţetar culinar, pentru sănătate. Parcă eram într-o farmacie naturistă. Informaţii îmi sunau mai mult a reţete pentru cura de slăbire, decât a ceva sfânt, dumnezeiesc. De fapt, Numele Celui Veşnic, nici nu era pomenit în paginile cu nutriţionismele sfinte, benefice "cumpătării".

Când vorbim despre post, automat mulţi ne gândim la mâncare. La abstinenţa de la pizza, hamburgheri sau slănină cu ceapă roşie. Ori savarine, Milka şi şniţel vienez. De parcă Dumnezeu la greva foamei ne-a chemat. Ori să fim vegetarieni. Sau cu burta plină de fasole, cu murături. Şi pâine..., cât de multă.

Unii cred că postul iubit de Hristos e o tortură a trupului. Un chin dietetic. Un stomac gol. Sau măcar plin de verdeaţă. Că doar Dumnezeu s-o uita la burtă, la ghiorăiala de maţe şi nu la sufletul prund de păcate. La înjurătura dintre dinţi. La inima cu miros de cianură. La muştarul care ne-a sărit pentru orice fleac. La golăneala creştinească din cuget.

Postul nu este un substitut pentru trăirea unei vieţi neprihănite, spunea Vladimir Pustan. Dacă nu faci bine, nu eşti blând, nu ierţi, nu te laşi de minciună, de zavistie, de ciorovăială, nu posti în ziua aceea. Degeaba ţi-ai plecat capul ca un pipirig, degeaba te culci în sac şi cenuşă, zice Isaia, căci postul plăcut lui Dumnezeu e dezlegarea lanţurilor răutăţii, e ruperea oricărui fel de jug. Împarte-ţi pâinea cu flămânzii, acopere oamenii goi, nu întoarce spatele celui ce are nevoie de tine, ne sfătuieşte însuşi Dumnezeu. Numai atunci postul va fi primit!

Nu spun că nu trebuie să postim. O facem când suntem în suferinţă, când am gafat a "n-pea" oară, când trebuie să luăm decizii capitale, când mijlocim pentru semeni, pentru prinşii de război din biserică, pentru fii rătăcitori. Postim când dorim ca Dumnezeu să ne vorbească (mai ales nouă, celor ce predicăm). Şi-n multe alte ocazii. Dar să postim ca să ne regenerăm ţesuturile, să ne detoxifiem sau să ne-ntinerim celulele, mi se pare curată utopie. Pe româneşte: prostie!

Postiţi cu rost fraţilor! Postiţi dumnezeieşte, ca si Hristos. Numai aşa vă veţi întări sufletele. Dacă postiţi doar alimentar, sufletele vă vor rămâne cârcălite cu păcura păcatului. Şi chiar dacă aţi avea trupuri oţeloase ca Schwartzeneger, la ce ar folosi dacă într-o zi s-or pârpăli la rotisorul iadului?

Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?

Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug.... Isaia 58:5-6

Hrana ta zilnica !

20 Martie
1 Samuel 21.1-15
Viaţa de pribegie a lui David tocmai începe. El se duce la Nob, la preotul Ahimelec.
Domnul le va aminti incidentul acesta iudeilor pentru a le dovedi că toate lucrurile (inclusiv legea) trebuie supuse lui Mesia al lor, al cărui tip era David (Marcu 2.25, 26).
Înainte de a înfrunta dificultăţile, înainte de a întreprinde orice, să mergem la Isus, Marele nostru Preot. Să-I cerem Lui, ca şi David, hrană şi sabie. Cuvântul Lui, înţeles şi primit, ni le va oferi, prin credinţă, şi pe una şi pe cealaltă.
Vai, de pe buzele lui David va trebui să auzim o minciună (v. 2)! Apoi vedem o altă cădere, când caută refugiu la vrăjmaşii lui Israel şi se preface că este nebun înaintea lui Achiş, un prinţ filistean. Ce scenă tristă! Nu este el unsul Domnului, învingătorul lui Goliat, imagine în alte timpuri a Domnului Isus?
Tot aşa, este o privelişte tristă atunci când un creştin uită că este un reprezentant al lui Hristos şi se poartă înaintea lumii ca un nebun!
Dar suntem mângâiaţi să aflăm din titlul Psalmului 34 că, după greşeala lui, David reabilitat a putut să compună cu ajutorul Duhului acest psalm remarcabil: 

„Voi binecuvânta pe Domnul în orice timp ..." (Psalmul 34.1).

SUFERINTA SI MANGAIERE!

Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de mângâiere.

2 Corinteni 1:5

SUFERINTA SI MANGAIERE !

Multi crestini ajunsi in suferinta se cearta cu Dumnezeu, daca pot folosi acest termen. Se intreaba, de ce oare ingaduie Dumnezeu aceste suferinte in viata lor?

In suferinte avem parte de mangaierea lui Dumnezeu, ca mai apoi si noi, la randul nostru sa ne aplecam asupra celor care sunt in suferinta.Acceptand suferinta suntem partasi la suferintele lui Isus. Suferinte care au fost si sunt. Au fost la Golgota in urma cu 2000 de ani, si sunt si  astazi datorita pacatului in care zace omenirea.

Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. Romani 8:22

Avem parte de suferinte pe acest pamant din belsug, dar in toate aceste suferinte avem parte si belsug de mangaiere din partea LUI. Nu a fost necaz in care sa nu fim mangaiati prin Duhul Lui cel Sfant. El este Mangaietorul pe care l-a lasat cu noi, atunci cand s-a inaltat la cer.

Adeseori in suferinta ne intrebam, oare cu ce am gresit inaintea lui Dumnezeu?

Suferinta noastra nu are la baza neaparat neascultarea de Dumnezeu.Ea poate fi prezenta in viata noastra, tocmai pentru ca aparam o cauza a lui Hristos. Dar indiferent de circumstantele suferintei, Copiii Lui Isus nu au fost dati de rusine: 

"Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei"

 Psalmii 25:3

De-aceea, in suferinta Dumnezeu doreste si vrea sa se apropie de noi, pentru ca in  aceste momente, Slava Lui sa fie aratata  tuturor.

SUFERINTA SI MANGAIERE !

Intalnirea a sute de masoni din intreaga lume la Bucuresti.

Citind azi stirile, am intalnit una care poate starneste si interesul dumneavoastra.

stirea este preluata de pe:http://stirileprotv.ro

 

Sute de masoni din toata lumea s-au intalnit in acest weekend la Bucuresti. A fost una dintre rarele ocazii in care presei si oamenilor de rand li s-a permis sa asiste la ceremonii.

Imbracati in tinute festive, compuse din robe negre, sorturi si colanul din jurul gatului, membrii masoneriei au indeplinit in fata tuturor cateva dintre ritualurile tinute secrete mult timp.

Presa, dar si alti curiosi care s-au intrebat vreodata ce se petrece la intalnirile marii loje feminine a Romaniei au avut acces la ceremonii doar 30 de minute, desi ele s-au intins pe cateva ore.

Marea maestra, care sta deasupra tuturor, a coordonat totul si, indiferent de nationalitatile celor prezenti, comunicarea s-a facut doar in franceza. Cine vrea sa ia cuvantul trebui sa spuna mai intai o parola.

 Cat timp presa a avut acces la ceremonie, masonii au mers doar in linii drepte si schimbau directia doar in unghiuri de 90 de grade. Explicatii insa nu am primit prea multe. Ce inseamna aceste ritualuri si care este scopul lor, ramane un mister.

Mai multe pe http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/ritualuri-bizare-la-cea-mai-secreta-ceremonie-din-lume-intalnire-festiva-a-masonilor-din-romania.html, unde se poate urmari si o inregistrare din timpul acestei intalniri

Caluzit de fire sau de Duh?

"Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor."

Galateni 5:19-23 

Firea pamanteasca este aceea care ne desparte de Dumnezeu si din pacate ne-am nascut cu aceasta inclinatie spre pacat. Biblia spune:" Iata ca sunt nascut in nelegiure,  si in pacat m-a zamislit mama mea" Psalmii 51:5

Firea pamanteasca si roada Duhului sunt de fapt, dovada a ceea ce se gaseste in inima noastra. Omul condus de fire are tendinta de a actiona dupa  propriul impuls, si nu este sub  calauzirea Duhului, pe cand un  crestin calauzit de Duhul Sfant, imparte in jurul sau toate aceste roade, care nu sunt altceva decat rodul transformarii si al innoirii mintii. Daca stam si ne gandim, in permanenta acestea doua sunt intr-un razboi total.De-atatea ori ne aflam intr-un impas, avem de facut o alegere sau ne  confruntam cu diferite situatii, si avem de luat diferite decizii, si  deseori este atat de  dificil, de ce...? -pentru ca in interiorul nostru sunt doua firi, care sunt in contradictie intotdeauna.Daca umblam carmuiti de Duhul( Galateni 5:16) avem puterea necesara de a trai altfel decat ceea ce ne dicteaza firea. Un lucru pe care nu trebuie sa il uitam niciodata:

"cat timp traim in trupuri, aici pe pamant, vom avea de luptat impotriva firii, chiar daca suntem crestini "

Abia cand vom rastigni firea noastra, vom reusi sa avem biruinta prin Duhul Sfant asupra raului. Asadar, traind in ascultare de Domnul, lasandu-ne calauziti de Duhul Sau cel Sfant, vom incepe sa producem roade bogate, roade ale Duhului Sfant,
"dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor."

Doamne ajuta-ne !

 

DE CATE ORI...?

Un om s-a rugat, "DOAMNE VORBESTE-MI". O ciocarlie a inceput sa cante, dar omul nu a auzit.Asa ca omul a strigat din nou: "DOAMNE, VORBESTE-MI", si bubuitul tunetului a rasunat de la o margine a cerului pana la cealalta, dar omul nu a acultat. Omul a privit in jurul sau si a spus: "DUMNEZEULE, DA-MI VOIE SA TE VAD", si o stea a stralucit scanteietoare, dar omul nu a observat-o.

Atunci omul a strigat din nou: " DOAMNE ARAT-MI O MINUNE", si o viata s-a nascut, dar omul nu a stiut. Asa ca omul a strigat cu disperare:"DOAMNE, ATINGE-MA CA SA STIU CA ESTI AICI".
Atunci Dumnezeu s-a aplecat si l-a atins pe om, insa omul a dat cu mana alungand fluturele si si-a vazut mai departe de drum.

De cate ori am lasat sa treaca pe langa noi atatea lucruri frumoase, fara ca macar sa stim caci prin toate acestea Dumnezeu a vrut sa ne arate maretia Sa?
De cate ori nu am trecut nepasatori pe langa persoane pe care Dumnezeu le-a asezat in drumul nostru, doar pentru a-i  auzi glasul Lui?
De cate ori nu am refuzat atingerea unui copil murdar, fara sa stim ca era atingerea lui Dumnezeu?
De cate ori nu am refuzat atatea lucruri, atatea momente, fara sa stim ca prin toate acestea Dumnezeu nu a vrut decat sa ne binecuvinteze?
De cate ori.......!

E momentul sa stim sa apreciem fiecare clipa, si sa ne bucuram de fiecare moment, pentru a nu lasa,
SA PIERDEM NICI O BINECUVANTARE !

Hrana ta zilnica !

19 Martie
1 Samuel 20.24-42
Cum se poate explica dragostea reciprocă dintre David şi Ionatan? Exista între ei această legătură strânsă: aceeaşi credinţă. Şi unul şi altul demonstraseră această credinţă, câştigând singuri, fiecare la rândul lui, câte o victorie a Domnului asupra filistenilor.
Aceasta este posibil pentru că ei au în comun „o credinţă de acelaşi preţ", prin care credincioşii se recunosc şi se iubesc unul pe altul (2 Petru 1.1). Să ne aducem aminte de aceasta când ne alegem prietenii! Pentru noi, copii ai lui Dumnezeu, nu este posibil să avem o prietenie adevărată, profundă, cu cineva care nu împărtăşeşte aceeaşi credinţă în Domnul Isus Hristos (Ps. 119.63).
Nu fără a risca, Ionatan se face încă o dată avocatul lui David înaintea tatălui său, Saul. Lipsit de credinţă, Saul a uitat judecata Domnului asupra sa (13.13, 14) şi, în pofida ei, ar dori să stabilească dreptul fiului său la succesiunea regală (v. 31). Ionatan pare astfel să acţioneze contra propriilor interese. Acesta este semnul dragostei adevărate (vezi 1 Corinteni 13.5). După ce tatăl lui a încercat să-1 omoare, el este îndurerat din cauza ofensei aduse lui David şi nu lui însuşi (v. 34).

 Dragi prieteni, ofensele aduse Domnului Isus de această lume ne îndurerează ele mai mult decât nedreptăţile pe care ni le poate aduce ea nouă?

Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.

BIBLIA, singura carte care a ramas peste veacuri !

Oricat au incercat unii oameni sa o distruga, ea a ramas si va ramane singura Carte Sfanta.

 Stiti de ce este sfanta? Billy Graham spunea intr-un mesaj al sau:

"De ce sa fie numita sfanta, cand atata pofta si  ura, lacomie si razboi se gasesc in ea?

Iti pot spune de ce-pentru ca Biblia spune adevarul. Adevarul despre Dumnezeu, despre om si despre diavol. Biblia  spune ca noi oamenii schimbam adevarul lui Dumnezeu cu minciuna diavolului-in privinta sexului, adrogurilor, a alcoolului si a ipocriziei religioase.

 Isus Hristos este adevarul absolut !

Mai mult, Isus a spus doar adevarul. Isus a zis ca El este adevarul si ca adevarul ne va face slobozi"

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine."

Ioan 14:6