Hrana ta zilnica !

2 Februarie
Judecători 18.17-31 şi 21.25
Luarea cetăţii Lais nu are nimic comun cu cuceririle credinţei din zilele lui Iosua. Ce putem vedea la Dan? Lăcomie după tot ce este pe pământ („un loc în care nu lipseşte nimic din ce este pe pământ" - 18.10), încredere în propriile forţe în acelaşi timp cu laşitate, ingratitudine, furt, credinţă rea şi, ca o încununare a tuturor, stabilirea unui cult idolatru. Ce privelişte! Şi trecem peste capitolele următoare (care descriu în detaliu acest tablou chiar mai sumbru), pentru a ajunge la cel din urmă verset al cărţii, care este o repetare a celui din cap. 17, v. 6: Fiecare făcea ce era drept in ochii săi". Propoziţia aceasta rezumă starea în care se afla poporul Israel în perioada judecătorilor. Şi, în mod trist, ea rezumă şi starea creştinătăţii din zilele noastre. Dacă Iosua este cartea care a fost asemănată cu Efeseni, cartea Judecători ne aminteşte cel mai mult de 2 Timotei (în special cap. 3). Dar aceste succesiuni de perioade de ascensiune şi de decădere, de faliment şi de restaurare, nu au loc prea adesea şi în vieţile noastre? Să ne ferim de a face ceea ce este bun numai în ochii noştri, în care nu ne putem pune încrederea şi, mai degrabă, să ne străduim să facem ce-I este plăcut Domnului (Efeseni 5.10; Evrei 13.21). Fapt deosebit de solemn: Ionatan, nepotul lui Moise (18.30), a confirmat deci ceea ce profeţise bunicul său în Deuteronom 4.25!

Un gand....

Domnul omoară şi învie, El coboară în Locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.

Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă,

El ridică din pulbere pe cel sărac, ridică din gunoi pe cel lipsit. Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; căci ai Domnului sunt stâlpii pământului şi pe ei a aşezat El lumea.

El va păzi paşii preaiubiţilor Lui, dar cei răi vor fi nimiciţi în întuneric; căci omul nu va birui prin putere.

1 Samuel2:6-9

O zi binecuvanta cu pace si mult HAR va doresc !

Hrana ta zilnica !

1 Februarie
Judecători 1.1-16
Propria voie şi spiritul idolatru manifestate în casa lui Mica au contaminat o seminţie întreagă (după cum relatează capitolul de astăzi). Întotdeauna este aşa. Înainte ca răul să se împrăştie şi să afecteze poporul lui Dumnezeu, el începe prin a prinde rădăcini în familii.
În v. 1 citim că, în zilele acelea, daniţii nu-şi primiseră încă moştenirea. Astfel, în loc să-L întrebe şi să-L aştepte pe Domnul, decid în nerăbdarea lor să încerce s-o obţină singuri. Iată ce înseamnă spiritul de independenţă şi, de asemenea, alegerea rapidă a unei soluţii! Să ne reamintim că fiii lui Dan se lăsaseră împinşi în ţinutul muntos (1.34), în loc să intre în stăpânirea a ceea ce le fusese destinat, care le stătea la îndemână, dar care necesita puterea credinţei, ei întreprind o expediţie până la celălalt capăt al ţării. Probabil că şi noi acţionăm asemenea lor mult mai adesea decât am gândi. Domnul a pregătit special pentru noi un serviciu în imediata noastră apropiere, dar noi ne tragem înapoi de la încercarea credinţei şi de la strădaniile pe care acest serviciu le-ar implica, deoarece suntem tentaţi să pornim mai degrabă într-o acţiune spectaculoasă, într-o direcţie aleasă de noi.

Adevaratul post !

 De-atatea ori  ne straduim sa aducem inaintea Domnului zile de jertfa, pentru anumite cauze.Nu intotdeauna primim raspunsul si ne intrebam, oare de ce?

In Isaia 58 sta scris:

Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;imparte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
 Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare!
 Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
 Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit „Dregător de spărturi”, „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.”

ESTI PREGATIT?

Fiecare rasarit de soare ne  da o noua speranta in suflet.Zilele trecute am vazut un documentar care m-a cutremurat si am realizat importanta acestui  rasarit in fiecare zi pentru omenire. Nu stiu cati dintre noi multumim cu consecventa pentru acest lucru....? Fara a lumina soarele, existenta noastra pe pamant nu ar fi.

Cu fiecare rasarit minunat, care apare in fiecare dimineata, ne facem noi planuri si indraznim sa visam la multe lucruri frumoase.Fiecare rasarit ne lumineaza viata si la propriu, si la figurat.

Viata e plina de sperante !

Dar oare cum ar fi, daca ne-am trezi intr-o dimineata si soarele nu ar mai lumina?Nu ar mai fi plante, nu ar mai fi vietate pe pamant, intreaga suflare ar dispare si viata nu ar mai fi.

Cum am rezista pe pamant noi oamenii ? Inevitabil  toate acestea ne vor face sa ne gandim la moartea care ne va infasura intr-o clipita in ghearele ei. Pentru "ea", nu exista varsta, indiferent ca esti tanar sau batran.

O moarte care pe multi ii sperie, iar pentru altii un motiv de bucurie. 

Bucuria ca in sfarsit ajung A-C-A-S-A !

Bucuria ca alergarea si truda de aici se vor sfarsi, necazurile si suferintele vor inceta. Bucuria revederii cu TATAL IUBIT.

Da, moartea nu este decat o rampa de lansare spre vesnicie....destinatia finala.

O vesnicie care va urma, fie ca o dorim sau nu.Insa modul cum vom petrece aceasta vesnicie, depinde de alegerea noastra. 

Sunt două destinatii : IAD sau RAI.

ESTI PREGATIT?

Daţi slavă Domnului Dumnezeului vostru până nu vine întunericul, până nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra morţii şi o va preface în negură adâncă.

Ieremia 13:16

Hrana ta zilnica !

31 Ianuarie
Judecători 17.1-13
Iată imaginea tristă a unei familii, foarte diferită de cea a lui Manoah. Fiul» fură; mama jură cu blesteme, apoi cu aceeaşi gură (vezi Iacov 3.10) îşi binecuvântează fiul, în loc să-1 facă să-şi dea seama de gravitatea păcatului său. În final, ea confecţionează chipuri cioplite pentru el.

Legea care interzicea aceste practici este aşadar complet ignorată, cu toate că numele Domnului este amestecat între cuvintele acestei femei. „Poporul acesta Mă onorează cu buzele", spunea Domnul Isus, „dar inima lui este departe de Mine" (Matei 15.8; Isaia 29.13; 46.6). Ce avertisment este acesta pentru fiecare dintre noi!

Pronunţarea numelui Domnului impune să ne depărtăm de rău (2 Timotei 2.19). Faptul că-L numim pe Isus Domnul nostru semnifică recunoaşterea autorităţii Sale. Aici, din contră, fiecare face ce este drept în ochii lui. Este şi cazul lui Mica, al mamei lui şi al acestui tânăr levit din Betleem, pe care Mica îl pune ca preot, consacrându-1 fără a avea vreun drept pentru aceasta. Vai! acest tânăr este chiar un descendent al lui Moise (18.30). Ce ar fi gândit cel care introdusese legea, care distrusese viţelul de aur, care-1 învăţase pe popor acel cântec minunat din Deuteronom 32, văzându-1 pe propriul nepot devenind preotul unui chip cioplit? Descendenţii unui om al lui Dumnezeu nu sunt nicidecum puşi la adăpost faţă de un naufragiu spiritual.

BISERICĂ, TREZESTE-TE!

Copii mâncaţi de proprii părinţi din cauza foametei.

Canibalism în Coreea de Nord: Copii mâncaţi de proprii părinţi din cauza foametei.

Cam asa suna titlul unui articol pe care l-am citit....socant !

Reporteri sub acoperire de la o agenţie de presă asiatică au descoperit mai multe cazuri de canibalism în Coreea de Nord, unii locuitori recurgând la a-şi ucide copiii ca să aibă ce mânca, în urma unui val de foamete care a lovit zonele agricole din ţară.

Astfel, un bărbat înfometat din Coreea de Nord a fost executat după ce şi-a ucis cei doi copii pentru a se hrăni, conform unor surse din interiorul statului.

Reporteri sub acoperire de la Asia Press au relatat pentru Sunday Times cum un bărbat a dezgropat cadavrul propriului nepot, după care l-a mâncat. Un altul şi-a fiert copilul ca să aibă ce să mănânce.

Un locuitor a fost citat în timp ce povestea că un bărbat din satul lui care şi-a omorât cei doi copii şi a încercat să-i mănânce a fost executat. Potrivit acestuia, tatăl a omorât-o pe fata cea mare în timp ce soţia era plecată pentru afaceri, iar apoi şi-a omorât fiul pentru că fusese martor la crimă.

"De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că aţi fost mai îndărătnici decât neamurile care vă înconjoară; pentru că n-aţi urmat poruncile Mele şi n-aţi împlinit legile Mele, şi n-aţi lucrat nici măcar după legile neamurilor care vă înconjoară –din pricina aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, am necaz pe tine şi voi aduce la îndeplinire în mijlocul tău judecăţile Mele, sub ochii neamurilor.
Din pricina tuturor urâciunilor tale, îţi voi face ce n-am mai făcut niciodată şi nici nu voi mai face vreodată.
            Sursa http://www.mediafax.ro/externe/canibalism-in-coreea-de-nord-copii-mancati-de-proprii-parinti-din-cauza-foametei-video-10525389