Rezistent la foc...

Astazi citeam o istorioara care intr-adevar m-a incurajat, si sincer as vrea sa o impartasesc cu voi, pentru caci stiu ca multi crestini trec azi prin grele incercari. 

Atunci cand omul se intoarce la  Dumnezeu, vine cu speranta in suflet, ca de-acuma...toate lucrurile merg ca pe roate.Nu duci lipsa de nimic, nu cunosti suferinta, nu cunosti ce-i boala, si exemplele ar putea continua.

Adeseori am intalnit oameni credinciosi care ajunsi in incercare, ajunsi in suferinta, au cazut in deznadejde si s-au intrebat ..."de ce Doamne?"..."de ce tocmai eu?"

Intr-un satuc mic locuia un fierar crestin. In ultima perioada omul a avut numai necazuri.Nu se termina unul, ca venea altul. Vecinul lui l-a intrebat intr-o zi: "tu zici ca Dumnezeu este bun, este dragoste....atunci de ce oare iti da numai necazuri?"

Fierarul lua o bucata de metal pe care o avea in fieraria lui si incepuse sa ii explice.

Ca bucata aceasta sa devina folositoare ea trebuie sa fie tare si rezistenta, dar pentru  a face din el acest lucru, trebuie sa il pun in foc pana se incalzeste si va avea culoarea alba.O pun pe nicovala si incep sa bat in ea de cateva ori sa vad daca suporta calirea.Daca o suporta, o arunc in apa si-apoi repede in foc si inca o data in apa.Abia atunci pot face ceva folositor din ea.

Intelegi tu acum, de ce trec eu prin incercari? Dumnezeu a vrut sa vada daca suport calirea !

Ceea ce este important, ca nu m-a aruncat pe un morman de fiare vechi.

Adeseori trecem prin incercari mari, durere in suflet, si suferinta in trup, neajunsuri si multe probleme, dar daca esti un crestin autentic, trebuie sa stii ca toate acestea sunt pentru slefuirea si intarirea credintei tale.
Ceea ce trebuie sa stim, este ca niciodata nu suntem singuri.La toata aceasta operatiune suntem asistati de chiar... DUMNEZEU !
Numai trecand biruitori prin tot acest proces, vom fi gasiti tari in credinta.EL a promis ca indiferent unde vom fi, va fi alaturi de Copiii SAI.

Doamne ajuta-ma sa fiu biruitoare in toate incercarile, ca sa pot fi gasita aur veritabil..

Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi...

 Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape!

Isaia 55:6

Ne-am gandit oare profund la acest verset????

Cautati.....cata vreme....

Daca citim in Eclesiastul 3:8 "iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei ", vedem ca pentru toate EXISTA O VREME.

Asa cum exista o vreme a copilariei, cum exista o vreme a adolescentei, o vreme a iubitului,  etc..... si pentru fiecare lucru exista o vreme, tot asa exista o vreme si a cautarii pe Domnul.

Daca stai de vorba cu prietenii tai care nu sunt crestini, si le  pui urmatoarea intrebarea: de ce nu te pocaiesti?.....majoritatea raspund cam asa..."ma voi pocai, dar nu acum...mai la batranete. 

Niciunul din acestia nu stiu, ca "EXISTA O VREME", cand poti face acest lucru. Exista o vreme cand Dumnezeu se lasa descoperit.

Ani buni am crezut si eu acest lucru, "te poti pocai oricand", numai sa fii in viata, dar cand am auzit acest  intr-un mesaj...am ramas umpic pe ganduri si am analizat acest verset.

Da, exista un TIMP pentru asta. Dumnezeu a lasat o vreme a cercetarii noastre, a lasat un timp pentru a putea lua decizia sa-L urmam, de a  ne recunoaste pacatele si a  le marturisi inaintea LUI, dar acest timp e limitat. Cat....?...nu stim, dar ceea ce stim este ca, desi este cunoscut pentru indelunga Sa rabdare fata de omenire, totusi....indelunga Sa rabdare nu este la nesfarsit pentru cei care calca Harul Sau in picioare si nimeni nu poate face acest lucru.

"Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu...." Evrei 12:15/a

Acest verset ne arata ca Harul lui Dumnezeu nu este la nesfarsit.

Astazi daca auzi glasul LUI, nu-ti impietri inima, pentru ca va veni o vreme in care vei dori sa te intorci la EL, dar fi-va prea tarziu.

Hrana ta zilnica !

30 Ianuarie
Judecători 13.23-31
Sărmanul Samson! Ne apropiem de sfârşitul istoriei sale solemne: Orb, prizonier, devine un subiect de râs pentru vrăjmaşii lui Dumnezeu şi ai poporului său. Şi, ceea ce este mai grav, ruşinea lui se reflectă asupra lui Dumnezeu însuşi, pentru că idolul apare mai puternic decât luptătorul Domnului. Dumnezeu pune însă o limită unei asemenea prezumţii din partea adversarului.

O ultimă victorie îi va fi acordată lui Samson care moare în acelaşi timp cu trei mii de filisteni.
Astfel Samson şi-a pierdut, una după alta, puterea, libertatea, vederea, iar în final viaţa.

Noi toţi care am fost înălţaţi în cunoaşterea Domnului Isus trebuie să medităm asupra acestui rezultat trist. Am primit mult şi ne găsim într-o poziţie privilegiată.

Este adevărat că suntem legaţi cu un nazireat la despărţirea de lume şi de multe dintre plăcerile ei. Dar ce compensaţie avem! O forţă supranaturală, de origine divină, aceea a Duhului Sfânt, se află la dispoziţia noastră. Pe calea voii lui Dumnezeu, nimic nu poate rezista acestei puteri! Să ne aflăm şi să rămânem între cei cărora apostolul Ioan le adresează cuvintele acestea, „V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi 1-ati învins pe cel rău" (1 Ioan 2.14).

Hrana ta zilnica !

29 Ianuarie
Judecători 16.13-22
Existau secrete în viaţa lui Samson: ghicitoarea sa din cap. 14, iar aici nazireatul său. El n-a putut să le păstreze nici pe unul, nici pe celălalt. Răscumpăratul are propriile secrete cu Salvatorul său: experienţele trăite cu El despre care, probabil, nu poate vorbi cu nimeni. Convertirea noastră este un fapt care trebuie făcut cunoscut Pe de altă parte, nu se cuvine întotdeauna să explicăm altora de ce facem sau nu facem anumite lucruri (Daniel 3.16). Motivul este punerea noastră deoparte pentru Dumnezeu, „legământul nazireatului nostru", de care depinde forţa noastră spirituală. „Pentru că, fără Mine, nu puteţi face nimic" a spus Domnul Isus (Ioan 15.5). Când lumea va descoperi în ce constă separarea noastră, va fi gata să ne facă s-o pierdem.
Seducătoare, Dalila îl hărţuieşte zi de zi pe sărmanul Samson, iar el, necăjit, ,,mâhnit până la moarte" (v. 16), sfârşeşte prin a-i ceda. Ea „1-a adormit", se relatează în continuare (v. 19). Fatal somnul acesta! (citiţi şi 1 Tes. 5.6). Victorios asupra unui leu, omul puternic n-a ştiut cum să-şi înfrâneze limba (14.17 şi 16.17). „Orice specie de fiare... este... şi a fost îmblânzită de om - declară Iacov - dar limba, nici unul din oameni n-o poate îmblânzi" (Iacov 3.7, 8).

O saptamana binecuvantata!

Binecuvântează, suflete, pe Domnul,
Domnul Dumnezeul nostru necuprins,
Doamne, Tu mă aperi şi îmi mângâi somnul
Ca un cort deasupra-mi cerul l-ai întins.

Cum o dimineaţă luminezi pe cale
Şi în strălucire, Doamne, Te-nveleşti,
Apele sunt vârful locuinţei Tale
Şi din nori făcut e caru-n care Eşti.

Şi alergi cu vântul-sol în veşnicie,
Sol cum fiecare vânt Îţi este sol,
Flacăra şi focul ţi se-nchina Ţie,
Ai luat pământul, l-ai zidit din gol.

Temelii în stare veşnic să-l susţină -
Înghiţit fusese la un semn de-al Tău
De adânc, când apa încerca să-l ţină
Şi să-l zăvorască înăuntrul său.

Dar cu spaima apa, auzindu-Ţi glasul
A fugit croindu-şi drumul spre câmpii
Pân' la locu-n care-ai hotărât popasul
Să rămână-acolo peste veşnicii.

Şi să nu se-ntoarcă, Doamne, niciodată,
Tu faci să ţâşnească apele din văi,
Tu adapi în ele fiara însetată,
Case ridicat-ai pentru toţi ai Tăi.

Cu lucrarea-Ţi sfântă, tu hrăneşti pământul,
Iarba-o faci să crească, toate ni le dai
Stanca, adăpostul când ne bate vântul,
Ce-am putea să-Ţi cerem, Doamne şi să n-ai?...

Totu-n lumea asta s-a făcut prin Tine,
Drum deschis-ai unde nu puteai să treci,
De belşug şi roade palmele ni-s pline,
Lăudat fii, Doamne, lăudat pe veci!...

                                                                           Sanja Cristea Tiberian

Dumnezeu este suveran !

Oare constientizam cat de mult depindem de Dumnezeu?

Constientizam ca tot ceea ce avem, tot ceea ce suntem, este doar datorita LUI, datorita HARULUI SAU ?

Imi place sa cred ca indiferent de circumstante, IL IUBIM PE DUMNEZEU !

Numai ca lucrurile nu sunt chiar asa. Oamenii de regula alearga la Dumnezeu atunci cand dau de greutati.

Am sa redau cateva ganduri din mesajul fr. Iosif Berce, mesaj care exprima realitatea zilelor de azi si poate chiar dintotdeauna.

Cand cauta oamenii  fata lui Dumnezeu?

• Foametea, lipsurile, incercarile si problemele il determina pe om sa Il caute pe DUMNEZEU! 

Rareori oamenii l-au cautat pe Dumnezeu atunci cand le-a mers bine. In bogatie si bunastare, omul nu are timp sa se gandeasca la "cele sfinte".Bogatia si bunastarea creeaza independenta de Dumnezeu, saracia si lipsurile, problemele de sanatate si de familie, creeaza dependenta de EL.

• Atunci cand Dumnezeu le ia din viata lor pe cineva drag !

Cand pierzi pe cineva drag, durerea din suflet pe care o ai, te face sa Il cauti pe Dumnezeu.E dureroasa durerea aceasta a despartirii de cei dragi, dar oare realizam cat de mare este durerea pentru Dumnezeu atunci cand noi alegem sa ne despartim de EL? Da, alegem..este o alegere a noastra. Faptul ca ne traim viata in neascultare de EL, faptul ca nu vrem sa pazim poruncile LUI, este o alegere pe care noi o facem.Durerea instrainarii de Dumnezeu este cu mult mai grea decat despartirea de cel drag.

• Atunci cand nu mai avem alternativa, Il cautam pe Dumnezeu !

Cand ai ramas fara servici, cand copiii nu te mai asculta, cand sotul te-a parasit, prieteni nu mai ai, cand mama ti-a decedat si cand medicul tine in mana rezultatul analizelor tale si diagnosticul este "CANCER", atunci vii la Dumnezeu si stii ca este singura ta salvare.

Oh... de am avea intelepciune sa IL cautam pe Dumnezeu din dragoste si nu doar din nevoie. De am constientiza ca EL nu este 112. De-am realiza ca EL este SUVERAN peste toate aceste lucruri, peste banii nostri, peste job-ul nostru, peste familia noastra, peste viata noastra. El ni le-a dat si tot EL ni le poate lua in orice clipa.

Amintiti-va istoria lui IOV, omul care l-a iubit pe Dumnezeu.Intr-o clipa Dumnezeu i-a luat tot ce avea, avere, copii, sanatate, dar cu toate acestea IOV a ramas fidel lui Dumnezeu.Dumnezeu nu a ramas dator si a rasplatit credinta lui IOV dandu-i indoit din tot ce avusese IOV.

Doamne da-ne intelepciune !!!

Hrana ta zilnica !

28 Ianuarie
Judecători 16.1-12
Samson este un om plin de contraste: din punct de vedere fizic este foarte puternic; din punct de vedere moral este slab, gata să cedeze la toate capriciile proprii. În afară era pus deoparte pentru Domnul; părul său lung arăta acest lucru. Dar înăuntru, inima îi era împărţită. Dovada este că iubea pe cineva dintre vrăjmaşii poporului său. Ar trebui să ne întrebăm dacă, în vieţile noastre, ceea ce arătăm în afară corespunde cu starea interioară a inimii. Exersarea trupului nu este fără folos, dar ceea ce are valoare înaintea lui Dumnezeu nu sunt succesele în sport, care dezvoltă orgoliul, ci victoriile în secret asupra poftelor noastre. Prin faptul că nu are părul tuns, o tânără credincioasă îşi arată în afară ascultarea ei. Din nou această ascultare trebuie să fie la fel şi în inima ei!
În lectura de astăzi găsim o imagine a Celui care „a zdrobit porţile de aramă şi a sfărâmat zăvoarele de fier" (Psalmul 107.16). Samson, smulgând porţile cetăţii Gaza şi ducându-le în vârful muntelui pe umerii săi puternici, ne duce cu gândul la Hristos: El a rupt legăturile morţii, eliberându-i astfel „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor" (Evrei 2.15). Apoi El este înviat în putere, având „cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor" (Apocalipsa 1.18).

Hrana ta zilnica !

27 Ianuarie
Judecători 15.9-20
Israel a decăzut la starea cea mai de jos. Nu numai că nu suferă nimic sub stăpânirea filistenilor, dar este şi «chinuit» de eliberatorul pe care i 1-a dat Dumnezeu. Bărbaţii lui Iuda se suie ca să-1 lege pe Samson şi să-1 îndepărteze dintre ei. „Nu ştii că filistenii stăpânesc peste noi?" (v. 11).

Cu alte cuvinte, aceasta însemna: „Suntem satisfăcuţi cu situaţia în care ne aflăm.

De ce ai venit să ne faci greutăţi?"
Dar ce ocazie i se oferă astfel lui Samson! El rupe funiile noi şi, de unul singur, câştigă o victorie răsunătoare. Ca şi ţepuşa pentru boi a lui Şamgar (3.31), falca unui măgar este o armă de dispreţuit. Aceasta scoate în evidenţă faptul că victoria vine numai de la Dumnezeu.
Samson a trebuit să experimenteze faptul că, după luptă, îi este necesară apa pe care o dă Dumnezeu. Răspunzând rugăciunii lui, apa ţâşneşte pentru el din crăpătura stâncii, stâncă ce ne vorbeşte întotdeauna despre Hristos (1 Cor. 10.4). Dacă îi cerem, Dumnezeu ne va da, în acelaşi fel, resursele proaspete şi dătătoare de viaţă ale Cuvântului Său. Duhul Sfânt foloseşte Cuvântul ca să împlinească nevoile noastre