Versetul zilei

20 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !

20 Decembrie Iosua 15.1-19
După atribuirea părţii lui Iuda, iată un alt exemplu de credinţă îndrăzneaţă şi curajoasă. Din nou îl vom găsi în familia lui Caleb. Lângă acesta, Otniel, nepotul său, şi Acsa, fiica sa, fuseseră bine educaţi. Zi de zi, în timpul lungilor ani ai deşertului, putuseră să-l audă, aplicând îndemnul din Deuteronom 6.7, povestindu-le despre ţara cea bună pe care o vizitase, despre fructele uimitoare pe care le adusese. De asemenea zi de zi putuseră să vadă, credincios în mersul său perseverent, apoi în luptele Sale pentru posesiunea deplină a acestei ţări. Astfel de cuvinte, astfel de exemplu au adus roade. Otniel şi Acsa au învăţat ei înşişi, puţin câte puţin, să iubească această ţară a Canaanului, centrul gândurilor şi afec-. ţiunilor tatălui lor Şi, la momentul potrivit, apare credinţa. Cea a lui Otniel ia în stăpânire Chiriat-Seferul. Cea a Acsei cere o porţie suplimentară din pământul Canaanului. Ce bucurie pentru Caleb care îi spusese lui Iosua: ,Dă-mi muntele acesta" (14.12), să-şi audă fiica spunând:
,Dă-mi ... dă-mi şi ...!" (v. 19; compară cu Matei 11.12).
Cu o astfel de pregătire şi cu o soţie demnă de el, Otniel se va califica pentru a exercita mai târziu funcţia de judecător în Israel (Jud. 3.9-11).

19 decembrie 2012

Corul de Copii-Elim Timișoara-Nu mai fii trist

Duminica dimineata am avut in biserica noastra parte de un program minunat alaturi de copiii nostri.
Domnul sa ii binecuvinteze!

Viata asemeni unui tren....


Viaţa-i ca un tren de munte, cu-un mecanic iscusit
Drumu-ncepe de la leagăn, şi-are la mormânt sfârşit,
Treci tunele şi semnale, curajos călătoreşti
Ţine mâna strâns pe frână, drumul vezi să nu-l greşeşti.

O Isuse, Tu condu-ne, pân’ la locul fericit,
Unde îngeri ne aşteaptă să ne spună “bun venit”

Peste văi prăpăstioase poduri lungi vei traversa,
Dar Isus stă şi priveşte, calea-aceasta-I viaţa ta,
Fii atent la avalanşe datoria să-mplineşti
Ţine mâna strâns pe cârmă, drumul vezi să nu-l greşeşti.

Când cu bine ajungi la capăt, şi-apoi treci peste Iordan
Vezi o ţară-mpodobită, e cerescul Canaan,
Aici trenul se opreşte, tu cobori eşti obosit
Însă Domnul îţi grăieşte călător “Bine-ai venit”

Hrana ta zilnica !

19 Decembrie Iosua 14.1-15
DOMNUL îi desemnase pe nume pe cei care aveau să răspundă de împărţirea ţării între seminţii (Numeri 34.16-29). Fiii lui Iuda înaintează acum către aceştia pentru a-şi primi partea şi Caleb ia cuvântul. Mai mult de patruzeci de ani a aşteptat acest moment. Fără să se plângă de o pedeapsă pe care el personal nu a meritat-o, a umblat în pustiu împreună cu poporul, susţinut de speranţă. S-a încrezut în promisunile lui Dumnezeu şi acum i le reaminteşte lui Iosua: „Dă-mi muntele acesta despre care a vorbit DOMNUL" (v.12). Minunat exemplu de perseverenţă a credinţei! Şi mai este ceva de admirat la acest om: Puterea mea - spune el - nu s-a schimbat. La optzeci şi cinci de ani sunt tot aşa de tare ca la patruzeci. Care îi era secretul? Isaia 40.31 îl descoperă: „Cei care se sprijină pe DOMNUL îşi vor înnoi puterea ... vor umbla şi nu vor obosi". Prin această putere divină, Caleb, bătrân ca vârstă, tânăr ca vigoare, era gata acum să ia în stăpânire Hebronul şi să înfrângă puterea omenească a renumiţilor anachimi, uriaşi care odinioară înspăimântaseră atât de mult poporul. Da, „ferice de omul a cărui putere este în Tine ... Ei merg din putere în putere" (Psalmul 84.5, 7).

18 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !

18 Decembrie Iosua 13.15-33
Fiii lui Ruben, ai lui Gad şi jumătate din seminţia lui Manase îşi primiseră partea de moştenire înaintea tuturor fraţilor lor. Această parte, ne amintim, şi-o aleseseră singuri, fără să-L aştepte pe Dumnezeu să le-o dea (Numeri 32). Lecţie plină de învăţăminte pentru fiecare dintre noi! De câte ori nu ne-am arătat, ca şi ei, incapabili să aşteptăm! Ne-am lăsat conduşi de împrejurări (Basanul şi Galaadul erau potrivite pentru creşterea vitelor şi aceste seminţii aveau turme şi cirezi). Am ales soluţia cea mai simplă sau chiar, din prudenţă, prima care s-a ivit, când, cu puţină răbdare, ne-am fi asigurat o moştenire mult mai bună: aceea pe care Dumnezeu o pregătise pentru noi.
Aceste seminţii ne mai învaţă încă o lecţie: alegând primii ceea ce le părea mai bun (ca Lot şi Avraam -Geneza 13), rubeniţii şi gadiţii s-au arătat egoişti faţă de fraţii lor: «întâi eu!» într-adevăr, s-au servit primii şi şi-au luat moştenirea înaintea tuturor celorlalţi. Dar ceea ce şi-au luat era departe de a fi cel mai bun, aşa cum îşi închipuiseră. Cei dintâi vor deveni cei de pe urmă. Vedem că cel mai bun este întotdeauna ceea ce ne dă Dumnezeu, chiar dacă trebuie să aşteptăm un timp.

17 decembrie 2012

Hrana ta zilnca !

17 Decembrie Iosua 13.1-14
DOMNUL îi aminteşte lui Iosua că rămăsese foarte mult pământ de luat în stăpânire. Frontierele ţării îi fuseseră arătate (1.4). Erau uşor de reţinut. La sud: un mare deşert; la nord:
un mare munte, Libanul; înspre orient: un mare, fluviu, Eufratul; în sfârşit, la apus: o întinsă mare, Mediterana. Teritoriul care trebuie ocupat prin credinţă are frontierele identice cu cele ale aceleiaşi lumi care ni se prezintă şi nouă: aridă, fără rod pentru Dumnezeu (deşertul); plină de orgoliu şi de deşertăciune (muntele); prosperă şi foarte ocupată (fluviul); violentă, încontinuu zbuciumată (marea - Iuda 13; Isaia 57.20).
Să ne păzim, dragi copii ai lui Dumnezeu, să nu călcăm în afara acestor hotare. Mulţi au făcut aceasta fiind atraşi sau din simplă curiozitate şi majoritatea dintre ei nu s-au mai întors niciodată. In schimb rămânea în interiorul graniţelor „foarte mult pământ de luat în stăpânire". Comorile inepuizabile ale Cuvântului, bogăţiile nemăsurate ale Domnului Hristos aşteaptă ca noi să le luăm în stăpânire „astfel ca - potrivit rugăciunii apostolului - să fim deplin în stare să înţelegem împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea şi lungimea şi adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaştem dragostea lui Hristos..."
(Efeseni 3.18-19).
Creştini, iată dimensiunile infinite ale moştenirii noastre în El!

16 decembrie 2012

Esenta Craciunului !

Unul dintre cele mai frumoase anotimpuri este iarna, cel putin pentru mine, iar una dintre cele mai iubite sarbatori de iarna este Craciunul.
Desi iubita de foarte multi oameni, aceasta sarbatoare  are o semnificatie aparte si totusi este primita atat de diferit in fiecare familie.Daca mergem in oras in aceste zile peste tot vedem o agitatie neobisnuita.
Magazine frumos impodobite, lumini superbe care te fascineaza, se cheltuiesc sume imense pentru aceasta sarbatoare, se gateste mancarea cea mai buna, se cumpara hainele cele mai scumpe, dar prea putini se gandesc la esenta acestei sarbatori.
Esenta Craciunului este INSASI ISUS HRISTOS !
Daca Dumnezeu nu avea acest plan minunat de a-L trimite omenirii pe Singurul Sau Fiu, astazi noi nu aveam ce sarbatori.Din pacate ani la rand, oamenii sunt atrasi  de frumusetea magica a acestor sarbatori,  cuprinsi de iuresul acesta comercial, unde toate vitrinele stau incarcate cu diferite reclame cu zeci de lei reduceri, unde diferite locatii stau pregatite sa ofere diferite tentatii si distractii, iar adevaratul motiv de bucurie....este scapat din vedere.
Atentia noastra in aceste zile trebuie sa fie mai mult ca oricand indreptata spre Domnul Isus. Venirea Lui in lume  a fost mijlocita  cu mii de ani in urma prin profeti, prin vise , prin vedenii. Prin Hristos, Dumnezeu  a dat o descoperire totala, completa, definitiva si universala.
Descoperindu-L pe Hristos nu mai ai nevoie de nimic si aceasta descoprire nu s-a facut pentru 2-3 ani...ci este definitiva.Aceasta venire a lui  Hristos a adus siguranta si certitudinea ca Dumnezeu este cu noi.Descoperirea aceasta nu este doar pentru mine sau pentru tine, ci este universala, este pentru intreaga omenire. Si tu dragul meu poti avea aceasta siguranta alaturi de Domnul Isus, poti avea aceasta certitudine ca EL este cu tine, dar  acest lucru atarna de alegerea pe care o faci in aceste zile de sarbatoare.
Alegi sa te lasi amagit si atras de magia  si frumusetea acestei sarbatori de iarna sau alegi sa privesti sarbatoarea in esenta ei?
Esenta Craciunului este INSASI ISUS HRISTOS !

Hrana ta zilnica !

16 Decembrie Iosua 12.1-24
Cartea Iosua se împarte în două părţi de câte douăsprezece capitole fiecare. Prima, pe care o terminăm astăzi, tratează cucerirea Canaanului de către Israel; cea de-a doua (cap. 13-24) descrie în principal împărţirea ţării între seminţii. Încheierea primei părţi: „şi ţara s-a odihnit de război" (11.23), este însoţită, în cap. 12, de o lungă listă a regilor învinşi. Doi fuseseră înfrânţi de cealaltă parte a Iordanului: Sihon şi Og, iar treizeci şi unu, în ţară. Este încurajator să-L vedem pe Dumnezeu făcând El însuşi acest bilanţ. Este dovada că n-a pierdut amintirea nici unei victorii pe care noi am câştigat-o împreună cu Domnul şi ştie că fiecare înseamnă eforturi, renunţări. Curaj deci, ostaşi ai lui Isus Hristos! În luptele noastre, un Arbitru suprem «ţine scorul» fără nici o greşeală: „împăratul Hebronului, unul; împăratul Iarmutului, unul, împăratul Lachisului, unul.
Să ne dea Domnul harul să fim, fiecare la locul său, luptători credincioşi!
În curând va veni clipa să depunem armele, pentru a gusta lângă Domnul Isus odihna cerească. Da, fie ca atunci să putem spune împreună cu apostolul: „m-am luptat lupta cea bună", şi să primim cununa promisă „celui ce va birui" (2 Timotei 4.7; Apocalipsa 2 şi 3).