Hrana ta zilnica !

28 Iunie Levitic 11.29-47

Privind reptilele şi animalele care „se târăsc" pe pământ, vom recunoaşte anumite aspecte şi pericole morale de care trebuie să ne ferim. Cârtiţele şi şoarecii vatămă plantele tinere, distrugându-le rădăcinile; cameleonul ne sugerează acel gen de oameni care iau înfăţişarea mediului: creştini între creştini şi oameni lumeşti în lume.

Versetele 32-40 arată cum lucrurile cele mai bune şi folositoare pot fi stricate de ceea ce provine din „şarpe". Domnul să ne înveţe să veghem asupra sufletelor noastre şi să folosim resursa nesecată pe care ne-a pus-o El la dispoziţie: o fântână, un izvor, o sursă de apă, imagini ale Cuvântului divin care rămâne mereu curat. „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta" - spune psalmistul (119.11). Un israelit evlavios avea întotdeauna grijă să se ferească de orice lucru sau hrană necurată (Fapte 10.14). Să avem o conştiinţă tot atât de sensibilă pentru a distinge ceea ce din punct de vedere spiritual este curat de ceea ce este necurat şi ceea ce ne poate hrăni sufletul de lucrurile care ni-1 pot otrăvi. Motivul profund al acestei despărţiri riguroase îl găsim în v. 45: „Dumnezeu este sfânt, iar noi suntem poporul Său".

Hrana ta zilnica !

27 Iunie Levitic 11.1-28
Aşa cum a explicat Domnul Isus, nu lucrurile care intră în om îl spurcă, ci cele care ies din el (Marcu 7.15). Astfel, această distincţie între animalele curate şi cele necurate are, pentru creştin, numai aplicaţii spirituale. În acest capitol sunt luate în considerare patru grupe de animale: patrupedele, peştii, păsările şi reptilele. Pentru a fi curate, primele trebuia să îndeplinească simultan două condiţii: să rumege şi să aibă copita despicată. Curăţia credinciosului depinde atât de hrana lui, cât şi de mersul lui.
Şi pentru peşti se impun două condiţii: să aibă înotătoare şi solzi. Fără înotătoare, cum ar putea ei să-şi păstreze direcţia şi să lupte împotriva curentului? Iar fără solzi, trupul nu le este protejat. Rezistenţa faţă de atracţiile lumii şi faţă de tot ce oferă ea este mijlocul prin care un tânăr creştin poate rămâne curat.
Păsările necurate erau carnivorele şi omnivorele. Dacă lăsăm ca lucrurile fireşti să ne domine spiritul sau dacă suntem neglijenţi cu lecturile noastre, cu ceea ce ni se prezintă în mediile de informare, atunci vom fi inevitabil întinaţi.
În final iată reptilele şi animalele imagine a puterii răului, a „urâciunii"! „Fie-vă groază de rău!", îndeamnă Romani 12.9.

Dumnezeu Tatal meu !

   Stateam azi la birou si prin multimea de hartii, facand o mica pauza, ma gandeam la modul in care venim de multe ori inaintea lui Dumnezeu. Deseori venim in fata lui cu o atitudine asemanatoare a unui copil abandonat si uitat.Suntem atat de timorati  uneori incat ne este frica sa si venim in fata LUI.... si nu stiu daca aceasta este atitudinea corecta a unui fiu..
    Inaintea Lui, noi nu suntem copii abandonati...NOI DUNTEM FII SI FIICE !
Tin minte ca oridecate ori am mers sa-l rog pe tatal meu ceva, am  facut-o cu tot curajul, si aici ma refer la "tatal  meu  natural".Niciodata nu m-a refuzat cu nimic, chiar daca nu mi-a daruit tot ce am cerut, m-a facut sa inteleg  uneori de ce nu primesc tot ceea ce cer. Ce ne determina sa venim inaintea TATALUI cu atata stanjeneala...????? Daca  este Tatal nostru, de ce nu avem curaj?
    Daca suntem copii ai lui Dumnezeu, noi facem parte din familia Lui, si in ochii Lui, noi avem mare valoare.

   Nu cauta sa gasesti momentul potrivit si nici nu pasi in varful degetelor inaintea Lui, ci pur si simplu spune-i: "TATA, am venit inaintea Ta, pentru ca mi-e dor de Tine si vreau sa stam de vorba".
Nu  asa este  o relatie normala  intre Tata si fiica..sau intre Tata si fiu?
Oridecate ori venim inaintea Lui sunt convinsa ca ii va face placere sa stea de vorba  cu noi !!!!
   Psalmistul David spune :"Gustati si vedeti CE BUN este Domnul "!  El este gata pregatit pentru a revarsa binecuvantarile sale peste Copiii Lui, nu trebuie decat sa indraznim sa le cerem.

Fa-ti timp sa te rogi !

   Ca si crestin, cred ca am experimentat nu o data, ci zi de zi puterea rugaciunii.(cel putin asa ar trebui).

 Doar cand stam in prezenta lui Dumnezeu simtim puterea lui Dumnezeu !

A sta in prezenta LUI nu inseamna doar daca esti in biserica.Dumnezeu este prezent, 24/24 cu cei care traiesc in neprihanire si il cauta din toata inima. De-atatea ori ne plecam in rugaciune,dar mintea noastra nu este suta la suta  conectata doar cu Dumnezeu.Ba mai mult,intervine diavolul ca sa ne distraga atentia de la ceea ce ne-am propus sa facem si ba suna telefonul, ba suna soneria la usa...si toate acestea au ca scop sa ne distraga si sa rupa aceasta conexiune  pe care incercam sa o avem.Doar  perseverenta in rugaciune  creeaza aceasta conexiune pe care NIMENI nu o mai poate intrerupe, iar  pentru aceasta trebuie sa avem un loc special in camaruta noastra pentru a putea sta in prezenta Domnului, fara telefoane langa noi, fara copii in jur, fara tv, fara nimic care ne-ar putea distrage atentia.

Prin rugaciune primim pacea de care avem nevoie si puterea Lui incepe sa curga spre noi  fiind  revarsata in inima noastra.Avem atatea motive pentru care trebuie sa ne rugam si sunt constienta ca doar rugaciunea poate schimba circumstantele si poate schimba relatiile cu cei din jur.Insasi Biblia este plina de pasaje care ne motiveaza sa ne rugam, doar prin rugaciune primim raspuns la problemele noastre.

Biruinta este la Dumnezeu si prin rugaciune aceasta putere biruitoare este eliberata spre noi cei care ne rugam.Din propria experienta stiu ca atunci cand rugaciunea este facuta "in graba" sau " doar un ritual" pe care stim ca trebuie sa il facem, nu primim acea putere biruitoare de care avem nevoie, ba mai mult ne indeparteaza de aceasta sursa a puterii.

Stiu ca Dumnezeu are raspunsurile pregatite la fiecare rugaciune, dar daca acestea intarzie sa apara, este doar datorita faptului ca rugaciunile noastre nu sunt facute cu toata sinceritatea si sunt facute superficial.

Am invatat un lucru:"atunci cand incep sa ma rog, trebuie sa fiu si dispusa sa ascult", indiferent daca raspunsul pe care mi-l da nu este dupa placul meu...EU TREBUIE SA ASCULT VOIA LUI DUMNEZEU .

Hrana ta zilnica !

26 Iunie Levitic 10. 1-20

În capitolul 9 ne-a fost amintit faptul că preoţii luaţi „dintre oameni" pot păcătui. Nu este nevoie să mergem prea departe pentru a verifica acest adevăr trist. De fiecare dată când Dumnezeu 1-a pus pe om într-o nouă relaţie, acesta s-a dovedit incapabil să facă faţă. Până aici totul fusese îndeplinit „cum poruncise Domnul" (expresie care se repetă de 14 ori în capitolele 8 şi 9). Dar acum Nadab şi Abihu, fiii cei mari ai lui Aaron, fac ceva „ce nu le poruncise El" (v.l). Abia fuseseră consacraţi şi au şi adus „înaintea Domnului foc străin", neluat de pe altar. Pedeapsa severă care a urmat ne aminteşte de cât de grav este să substituim Cuvântul lui Dumnezeu prin voinţa noastră (în 2 Samuel 6.3 ... transportarea chivotului pe un car nou a avut ca urmare moartea lui Uza). Tot astfel, gândurile cărnii, ca şi tot ce excită (băuturi tari) sentimentele ei, nu trebuie tolerate în închinarea adusă lui Dumnezeu. Dispreţul manifestat faţă de adevăruri cunoscute îl aduce pe călcătorul de lege sub guvernarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, aşa cum arată sfârşitul acestui capitol, Domnul este plin de îndurare faţă de cei neştiutori şi răi, care au rătăcit calea, ca şi faţă de cei care se pleacă sub disciplina Lui.

Copii, ascultati...!

Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. - Efeseni 6:1

Copii...ascultati.....!!!

Ascultarea este o datorie, care daca este infaptuita, este urmata de o rasplata.

.......pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. - Exodul 20:12

Caracterul  se formeaza in functie de ceea ce investim  in copii de mici. A investi in copil, nu inseamna doar a investi financiar.Desi am auzit multi parinti spunand..."muncesc de dimineata pana seara sa ii pot oferi copilului tot ce nu am avut eu". Mi se pare o greseala enorma....! A munci  din zori si pana in noapte sa ii indeplinesc mofturile.....mi se pare absurd. Cred ca nu  lucrurile pe care i le cumpar si nici  jucariile sofisticate  vor slefui caracterul copilulului meu si nici nu va face din el un adolescent integru cu teama de Dumnezeu si respect fata de oameni.Doar o  crestere buna va face din el ceea ce dorim. Dar "a creste" nu inseamna doar a-i oferi hrana si imbracamintea necesara....De multe ori suntem atat de preocupati in a le oferi aceste lucruri , incat partea spirituala o neglijam complet.

"A creste copilul", inseamna a investi TIMP si EFORT....dar este un efort care merita .

Nici  banii si nici altceva...nu pot inlocui dragostea noastra de care are nevoie.

Un studiu facut arata ca din 24 de ore pe zi, doar 10 minute de calitate le petrecem cu copilul, restul  ocupa, jobul, tv...si altele.Noi ca parinti avem chemarea si responsabilitatea de a-i invata !

Inainte de cuvintele noastre...purtarea noastra este cel mai bun exemplu.Copiii sunt tentati sa faca ceea ce vad la noi ca si adulti.Daca duminica, noi ca si parinti mergem la cumparaturi sau la iarba verde...sa nu ne asteptam copii nostri sa mearga la biserica cand ii chemam.Daca ne asezam la masa fara a-i multumi Domnului  pentru hrana pusa pe masa...sa nu asteptam ca ei sa multumeasca, si exemplele pot continua....

Cu alte cuvinte, ascultarea lor   depinde in  mare masura  de ceea ce investim in ei ACUM !

Hrana ta zilnica !

25 Iunie Levitic 9.1-24

Epistola către Evrei îl înfăţişează pe Marele Preot : „sfânt, fără răutate, fără pată, despărţit de păcătoşi ..." (Evrei 7.26). Câtă deosebire faţă de Aaron, „preot luat dintre oameni", despre care în aceeaşi epistolă se spune că „era dator să aducă jertfe pentru păcate, atât pentru popor, cât şi pentru sine" (Evrei 5.1-3). Aceasta este ceea ce vedem făcându-se aici, înainte de a se putea ocupa cu păcatele poporului, Aaron era obligat să rezolve înaintea lui Dumnezeu problema propriilor sale păcate. Este un principiu general, de a cărui importanţă ne aminteşte Domnul în „predica de pe munte": pentru a putea scoate paiul din ochiul fratelui, trebuie mai întâi să-ţi scoţi bârna din propriul tău ochi (Matei 7.3-5).

Sfârşitul acestui capitol ne arată cum, odată ce s-a făcut ispăşirea şi s-a reglementat chestiunea păcatului, binecuvântarea poate veni prin Autorul ei, gloria lui Dumnezeu se poate manifesta şi bucuria este liberă să se exprime. Acestea sunt astăzi pentru poporul lui Dumnezeu consecinţele fericite ale crucii lui Hristos. Să ne ajute Dumnezeu să le apreciem şi să răspundem într-un mod potrivit!

Hrana ta zilnica !

24 Iunie Levitic 8.22-36

În acest capitol îl găsim din nou pe Aaron împreună cu fiii săi şi aceasta ne duce cu gândul la Cel care nu Se ruşinează să ne pună alături de El şi să ne numească fraţii Lui. Fie ca Dumnezeu să ne păzească de a nu ne ruşina în faţa lumii de relaţia noastră cu Domnul Isus! (2 Timotei 2.12,13).

Adesea în aceste capitole se fac referiri la daruri legănate. Răsucirea unui obiect face ca acestuia să-i fie văzute toate feţele. Suntem astfel chemaţi să îi prezentăm lui Dumnezeu toate aspectele jertfei minunate pe care I-o aducem, vorbindu-I de Fiul Său, de feluritele Lui glorii şi de lucrarea Lui în manifestările ei diverse.

Pieptul berbecului de închinare, partea care îi revenea special lui Moise, era şi el legănat. Putem astfel admira, sub numeroase aspecte, afecţiunile lui Hristos, care au constituit sursa şi puterea dăruirii Sale pentru Dumnezeu. ,Eu îl iubesc pe Tatăl - a spus Isus - şi cum Mi-a poruncit Tatăl, aşa fac" (Ioan 14.31). 

Şi în vieţile noastre, aceeaşi cauză va avea acelaşi efect. Numai iubirea poate suscita o consacrare adevărată, cu alte cuvinte, un sentiment adânc că Domnul are drepturi depline asupra inimilor noastre. Versetul 24 aşterne aceste drepturi pe urechile noastre, pe mâinile noastre, pe picioarele noastre, simbolizând, respectiv, ascultarea, lucrarea şi umblarea.