Hrana ta zilnica !

24 Aprilie Exod 16.13-31

„Părinţii noştri au mâncat mana în pustiu ...", I-a amintit mulţimea Domnului Isus. Dar El le-a răspuns că El însuşi este „adevărata pâine ... care coboară din cer" (Ioan 6.31-33). Hristos este hrana credinciosului; El dă şi tot El hrăneşte viaţa cea nouă. Capitolul acesta ne oferă mai multe instrucţiuni practice de cea mai mare importanţă în legătură cu aceasta:

1. Cantitatea de mană strânsă depindea de apetitul lor (v. 18). 

Ne bucurăm de Hristos numai în măsura în care II dorim. Şi noi nu-L dorim niciodată îndeajuns! (Psalmul 81.10);

2. Mana satisface numai nevoile zilei de azi, nu şi pe ale celei de mâine.

 Hristos trebuie să-mi fie susţinătorul meu, puterea mea. Dacă, de exemplu, astăzi am nevoie în mod deosebit de răbdare, o voi găsi meditând la răbdarea desăvârşită a lui Isus.

3. In sfârşit, copiii lui Israel trebuia să-şi strângă raţia de mană în fiecare dimineaţă, înainte să se topească sub dogoarea zilei. 

Să ne hrănim cu Cuvântul lui Dumnezeu devreme, dimineaţa, înainte ca treburile zilei să poată interveni, răpindu-ne ocazia de a o face. Nu trebuie sa treaca o zi fără să ne hrănim trupul. 

Tot astfel, nici sufletul să nu ni-l lipsim de singura hrană care-l poate ţine în viaţă şi care îl face să prospere: Isus, Pâinea vieţii.

Tabita-M-ai regasit !

Invitatie !

Duminica, 29 aprilie 2012,  incepand cu ora 18:00, Biserica Baptista Harul  si toti cei care doresc sa participe la aceasta seara de evanghelizare,  ne vom putea  bucura  avandu-i ca invitati :
 sora Ligia Bodea care  va  aduce un mesaj  prin cantare, 
iar Cuvantul va fi vestit de catre pastorul Daniel Barnut,  
pastorul Bisericii Baptiste Nr. 1 Resita .
 Va asteptam cu drag!

Hrana ta zilnica !

23 Aprilie Exod  16:1-12

Murmure în faţa Mării Roşii (14.11, 12), la Mara (15.24), din nou în deşertul Sin (16.2), curând murmure şi la Refidim (17.3)! Vai, ce oglindă fidelă a inimilor noastre, atât de înclinate să uite că „bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna" (Psalmul 136.13)! Cu câteva zile înainte cântaseră din toată inima cântarea eliberării. Acum ei murmură împotriva lui Moise şi a lui Aaron. De fapt plângerile lor sunt împotriva lui Dumnezeu (v.8). 

Dragi răscumpăraţi ai Domnului, să ne amintim că, fiind nemulţumiţi de alţii sau de împrejurările în care ne găsim, înseamnă, de fapt, că de Dumnezeu nu suntem mulţumiţi.

Iar cât despre îngrijorarea legată de lucrurile necesare acestei vieţi, nu este ea oare un afront adus Celui care a spus: „Nu vă îngrijoraţi pentru viaţa voastră, ce veţi mânca şi ce veţi bea ... Ajunge zilei necazul ei" (Matei 6.25, 34;  Psalmul 23.1)? El însuşi a cunoscut ce înseamnă să fii în pustiu şi să-ţi fie foame. 

Dar, într-o supunere deplină, El a respins vicleşugurile ispititorului. A aşteptat de la Dumnezeu, cu toată încrederea, răspunsul la nevoile Sale.

Câtă răbdare a arătat Domnul! 

În loc să pedepsească poporul. El începe prin a le arăta gloria Sa (v. 7, 10), luând asupra Lui satisfacerea lor.

Tabita-Cand incercarile prea grele ni se par...

Bucuria !

"A umbla trist dupa ce ai marturisit ca Isus ti-a iertat pacatele este un pacat",spunea Richard Wurmbrand 

După  expresia  feței a multor  creștini  din ziua de azi, se pare că  mulți  trăiesc în această stare.Nu poți fi un creștin răscumpărat de păcate în sângele lui ISUS și  să nu îți exprimi această bucurie. Nu poți să trăiești alături de oameni și să nu le împărtășești  un  cuvânt despre Jertfa de la Calvar.

“El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit”,spune psalmistul David.Bucuria este deplină  doar în  Isus Hristos  și  este ca un izvor de apă care înviorează sufletul nostru  însetat şi-l pregăteşte să-i dea slavă şi glorie lui Dumnezeu.De fapt  bucuria  este o manifestare a ceea ce este înlăuntrul nostru și este o stare de pace sufletească,iar această bucurie interioră este mai mult decât evidentă pentru un creștin autentic.Dacă lăuntrul nostru  e gol și pustiu,într-adevăr nu avem  ce împărtăși celor din jurul nostru. Atunci când simți bucurie în slujirea pentru  Isus Hristos, pentru  tot  ceea ce faci, nu aștepți nimic în schimb.

Nu aștepți nici un fel de  răsplată!

Poți plânge cu cei ce plâng,ești pregătit să te bucuri cu cei ce se bucura,îți împarți pâinea cu cel flămând,iubești  fără să  fi iubit.

Acum  fiindca ști  adevărul, trăiește-l
Așa cum se cere: creștin bun a fi,
Iubește, iubește și iarași iubește
Căci Domnul iubirii  îți va răsplăti.

Hrana ta zilnica !

22 Aprilie Exod 15:17-27

Până la v. 16, cântecul copiilor lui Israel celebrează ceea ce Domnul tocmai făcuse pentru poporul Său. Versetele 17 şi 18 proclamă ceea ce El va face în viitor. Roadele victoriei sunt privite prin credinţă. Dumnezeu Şi-a pregătit:

1) o moştenire;

2) o locuinţă;

3) un sanctuar;

4) o împărăţie.

In prima sa epistolă, Petru ne prezintă forma nouă pe care o iau aceste binecuvântări sub dispensaţia creştină

 (1 Petru 1.4; 2.5, 9).

Poporul este acum răscumpărat şi se află în drum spre ţara promisă. In acelaşi fel, calea noastră creştină începe cu convertirea şi sfârşeşte în glorie. Dar, pe drumul dintre ele, sunt experienţele pustiei. 

Cea dintâi dintre aceste mari lecţii este Mara. Asemeni acestor ape amare, Domnul permite să întâlnim pe calea noastră împrejurări dureroase şi dezamăgitoare. Dar, de îndată ce înţelegem că aceste necazuri sunt îngăduite spre binele nostru şi vedem în ele puterea crucii lui Hristos, atunci, fără ca aceste împrejurări să se schimbe, ele încetează să mai aibă gust amar şi ajungem chiar să găsim bucurie şi mângâiere în ele (Romani 5.3...; 2 Corinteni 12.9).

Suntem atunci în stare să apreciem Elim, acest loc de înviorare şi de odihnă, imagine a strângerii împreună a credincioşilor, acolo unde Dumnezeu dă binecuvântarea (Psalmul 133.3).

Andreea si Andrei Mois-Psalmul 91

Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic,

zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”

Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.

 El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!

 Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,

nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care bântuie ziua în amiaza mare.

O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.

Doar vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.

Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost!” şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,

de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.

Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale;

 şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.

Vei păşi peste lei şi peste năpârci şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi. –

„Fiindcă Mă iubeşte – zice Domnul – de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.

 Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.

Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.”