Hrana ta zilnica!

18 AUGUST
Efeseni 5.22-33
Până la capitolul 6, apostolul va introduce creştinismul în cercul familiei. Supunerea unei femei faţă de soţul ei, caz particular al versetului 21, este considerată astăzi, în ţările noastre, ca un principiu perimat. Dacă însă teama de Hristos este cea care constituie atmosfera unui cămin, soţul nu va impune nimic după bunul său plac, iar soţia, de partea ei, va recunoaşte că tot ceea ce el i-a cerut corespunde cu voia Domnului. De fapt, dragostea va şti să-i dicteze soţului atitudinea lui. Şi din nou este evocat Modelul perfect: Hristos în afecţiunile Sale divine pentru Adunare. In capitolele 1 (v. 23) şi 4 am văzut Adunarea ca Trupul Său, El fiind Capul. În capitolul 2, Biserica ne-a fost prezentată ca o clădire, în care El este piatra unghiulară. Aici, în sfârşit, ea este Soţia Lui. Cu acest titlu ea a primit,
primeşte şi va primi dovezile cele mai înalte ale dragostei Sale. Ieri, Hristos S-a dat pe Sine însuşi pentru Adunare (v. 2). Astăzi, El o înconjoară cu grija Lui, o curăţeşte, o hrăneşte, o îndrăgeşte şi o pregăteşte cu tandreţe pentru întâlnirea glorioasă (v. 26,29; vezi cap. 4.11...).
Mâine, El Şi-o va înfăţişa, demnă de El, pentru bucuria Sa, „neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci... sfântă şi fără cusur", pentru că ea va fi îmbrăcată în propriile Sale perfecţiuni
 (v. 27).

Tari in Domnul!

  Viata de zi cu zi ne cere sa fim puternici si chiar este o vorba prin popor, 
”doar cei puternici razbesc in viata”.
Nu stiu cat este de adevarata sau nu aceasta vorba, insa stiu un singur lucru: fara Domnul nu putem fi puternici.

 Cred ca fiecare dintre noi ne dorim sa avem aceasta calitate, dar din pacate nu toti suntem la fel.
A fi puternic inseamna a fi tare, iar cand rostim cuvantul tarie, ne gandim la ceva falnic, voinic, viguros, maret, mare, puternic, rezistent.
Citind acest verset mi-am dat seama ca oricat as vrea sau mi-as dori, eu personal nu am aceasta calitate fara de Domnul.
 ”Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10)
Au fost momente in viata cand am avut nevoie sa fiu foarte puternica datorita situatiei in care ma gaseam si slava Domnului ca atunci cand am avut nevoie, El mi-a dat tarie.
E nevoie sa fim puternici la aflarea  unei vesti, puternici in suferinta, puternici in boala, puternici in fata unor pierderi, fie pierderea unei fiinte dragi, fie pierderea unor lucruri pamantesti de care ne-am atasat mult, puternici in fata unui diagnostic crunt, puternici in fata ispitelor, puternici in fata tentatiilor si puternici in credinta.
Taria noastra insa nu vine de la noi, nu de la oameni, nu de la medici, nu din medicamente sau alte stimulente, ci de la Domnul.

• Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău! A Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!
• De la Tine vin bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta sunt tăria şi puterea şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.
• 1 Cronici 29:11-12
• Poate ca ai nevoie astazi sa fii puternic, ce faci...?
• La cine cauti ajutor, la oameni sau la Domnul?
•  Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, spune David. 
• Tentatia noastra ca oameni este sa cautam ajutor la oameni, fie ca sunt medici sau orice alta persoana ”autorizata” in problema pe care o avem, insa Singurul care este autorizat in TOATE problemele este doar Domnul. EL este taria noastra si in puterea tariei Lui noi putem fi intariti.

Hrana ta zilnica!

17 AUGUST
Efeseni 5.3-21
Atenţie la cuvintele deşarte şi nebune pe care le putem rosti (v. 3-5) sau asculta (v. 6)!
Odinioară întuneric, noi suntem acum lumină în Domnul; între cele două: întoarcerea noastră la Dumnezeu. Două stări cărora le corespund două umblări: cea de altădată (cap. 2.2 şi 4.17-19) şi cea care trebuie să ne caracterizeze de acum înainte. Creaţi pentru lucrări bune, să umblăm în ele (cap. 2.10)! Chemaţi la gloria lui Hristos, să umblăm într-un fel vrednic de aceasta chemare (cap. 4.1)!
 Ca unii care suntem copii ai Dumnezeului dragostei, să umblăm în dragoste (cap. 5.1)!
Deveniţi „lumină în Domnul", să umblăm ca nişte copii ai luminii (v. 8; comp. cu Ioan 11.10)!
 In zilele noastre periculoase şi rele, să fim atenţi unde ne punem piciorul; să umblăm cu grijă (v. 15)! Toate aceste condiţii să fie ele o dureroasă constrângere?
Nicidecum; versetele 19 şi 20 chiar arată în ce fel îşi exprimă creştinul bucuria şi recunoştinţa.
Să luăm versetul 16 ca dreptar! Fiecare dintre noi cunoaşte regretul de a fi lăsat să-i scape de nenumărate ori ocazia, atât pentru slujire, cât şi pentru mărturie! Cel puţin să ştim să le prindem pe cele care încă sunt în faţă. Şi să nu pierdem unica şi minunata ocazie de a trăi restul scurtei noastre vieţi pe pământ pentru Domnul Isus Hristos, Singurul care este demn de aceasta.

Hrana ta zilnica!

16 AUGUST
Efeseni 4.25-32; 5.1-2
Este trist, într-adevăr, că oamenilor care sunt aşezaţi în locurile cereşti, Dumnezeu este obligat să le facă recomandări atât de elementare: lepădaţi,... nu furaţi,... nu vă îmbătaţi, ... (cap. 5.18)... El însă ştie de ce sunt capabile sărmanele noastre inimi carnale, iar diavolul, care ştie şi el, nu va scăpa niciun prilej pe care i-1 vom oferi (v. 27).
Să remarcăm că fiecare îndemn este însoţit de un motiv deosebit de înalt şi de mişcător.
Trei Persoane divine sunt aici interesate:
 1. Duhul Sfânt este în noi; să ne ferim să-L întristăm (v. 30).
 2, Suntem copiii preaiubiţi ai lui Dumnezeu, iar Tatăl nostru, care este Dumnezeul dragostei, doreşte să vadă asemănarea Sa în noi (cap. 5.1). „Iertându-vă unii pe alţii, după cum şi Dumnezeu v-a iertat pe voi", este scris (v. 32).
Aceasta merge mai departe decât rugăciunea dată ca învăţătură ucenicilor iudei: „Şi ne iartă nouă păcatele noastre, pentru că şi noi iertăm oricui ne este dator" (Luca 11.4). 3. Isus însuşi este Modelul nostru (cap. 5.2; Ioan 13.14). El ne-a învăţat dragostea iubindu-ne până la moarte (1 loan 3.16).
Totuşi, să nu uităm niciodată că El S-a oferit lui Dumnezeu în primul rând, ca jertfa desăvârşită, de un miros infinit de plăcut...

Hrana ta zilnica!

15 AUGUST
Efeseni 4.15-24
Cea mai mare parte a tinerilor sunt nerăbdători să aibă acces la privilegiile adulţilor, în timp ce, din contră, le este indiferent dacă-şi prelungesc, uneori pe durata întregii vieţi, o stare spirituală copilărească.
Versetele 13-16 descriu dezvoltarea armonioasă a acestui trup al lui Hristos din care noi facem parte. Aceasta rezultă din creşterea fiecărui credincios. In Isus, „starea de om matur" îşi atinge statura completă. Hristos în el este plinătate" (v. 13; 1 loan 2.13). Spre deosebire de el, copilaşul, nefiind întărit în adevăr, rămâne receptiv la toate erorile. Ce stare periculoasă!
Şi putem constata în ce întuneric moral şi spiritual este scufundată lumea prin ignoranţă faţă de Dumnezeu (v. 17-19). Noi, care am fost învăţaţi potrivit adevărului care este în Isus, să arătăm prin purtarea noastră cum „L-am cunoscut (L-am învăţat) pe Hristos" (v. 20). Doctrina noastră, sau mai degrabă felul nostru de a trăi, este o Persoană. Hristos se învaţă. Să II studiem bine! Şi să-L trăim!
La fel cum dăm jos o haină pentru a lua o alta, tot aşa noi ne-am dezbrăcat de omul cel vechi şi ne-am îmbrăcat cu omul cel nou (v. 22-24). Îmbrăcămintea cuiva nu trece neobservată. Care este îmbrăcămintea noastră înaintea ochilor tuturor?
Hainele murdare ale omului vechi, sau mai bine vreo asemănare morală cu Domnul Isus?
(Fapte 4.13).

Hrana ta zilnica!

14 AUGUST
Efeseni 4.1-15
„Nu m-am ferit să vă fac cunoscut tot planul lui Dumnezeu. Luaţi seama deci la voi înşivă...". Acest cuvânt al lui Pavel către bătrânii din Efes (Fapte 20.27,28) corespunde celor două diviziuni ale Epistolei către Efeseni. De la capitolul 1 până la capitolul 3, apostolul expune minunatul plan divin. „Vă îndemn deci...", înlănţuie el, arătând prin capitolele 4 la 6 ce umblare corespunde unei chemări atât de înalte (1 Tesaloniceni 1.12). Ceea ce trebuie să o caracterizeze în primul rând este reversul unui spirit de superioritate: smerenia cu blândeţea şi îngăduinţa dragostei, în legătura păcii. Potrivit speranţei unei singure chemări, un singur Duh uneşte mădularele unui singur Trup (oamenii însă au înfiinţat numeroase biserici, fiecare dintre acestea numărându-şi membrii ei). Sub autoritatea unui singur Domn, este dată ca învăţătură o singură credinţa creştină şi un singur botez conferă numele şi responsabilitatea de creştin (oamenii însă vă vorbesc de botezarea în religia lor!).
In sfârşit, un singur Dumnezeu şi Tată, de la care sunt toţi şi toate, are asupra noastră drepturi divine. Domnul, ca Om glorificat, „S-a suit mai presus de toate cerurile", după ce a coborât în moarte. El le dă acum alor Săi felurite daruri din harul Său. Practicăm noi cu adevărat supunerea faţă de El?

Hrana ta zilnica!

13 AUGUST
Efeseni 3.13-21
Această nouă rugăciune a apostolului este adresată „Tatălui Domnului nostru Isus Hristos" (v. 14; comp. cu cap. 1.16,17). Fie ca Acela „care poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim" (v. 20) să ne răspundă fiecăruia dintre noi! Să ne dea să înţelegem câte ceva din gloria Lui, în toate sensurile de nemăsurat şi veşnică! Dar, oricât de măreţe ar fi perspectivele acestei glorii, ele nu fixează şi nu reţin afecţiunile noastre. De aceea apostolul adaugă fără tranziţie: „şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos..." (v. 19).
Închipuiţi-vă că eu aş fi dus dintr-o dată în palatul unui rege; aş fi acolo, fără-ndoială, orbit şi dezorientat. Dacă însă îl regăsesc în acel loc pe cel mai bun prieten al meu şi descopăr că el este chiar regele, imediat mă voi simţi fericit şi în largul meu. Astfel este cu gloria: este cea a lui Isus pe care II iubim.
Împreună cu apostolul, să cerem ca Duhul Lui să ne întărească „omul dinăuntru". Dacă Hristos locuieşte în noi (v. 17), nimic mai puţin decât „toată plinătatea lui Dumnezeu" ne va umple (v. 19; Coloseni 2.9,10) şi, odată cu ea, puterea, dragostea, credinţa, înţelepciunea.
Dragi prieteni, Tatăl ne-a făcut nouă loc în casa Lui (cap. 1 şi 2).
 Noi I-am făcut loc lui Isusîn inima noastră?

Hrana ta zilnica!

12 AUGUST
Efeseni 3.1-12
Acest capitol este constituit sub forma unei paranteze, ca pentru a scoate mai bine în evidenţă taina, „acum descoperită", care formează subiectul său (v. 3, 9), cea a lui Hristos şi a Adunării. Istoria omului este împărţită în perioade numite „veacuri" (1.21; 2.7; 3.9) - sau uneori dispensaţii, economii - pe parcursul cărora Dumnezeu Se descoperă sub un anumit nume unor anumite categorii de persoane. In cursul dispensaţiei harului, a noastră, caracterizată prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ, Dumnezeu Se descoperă ca Tată şi cheamă un popor ceresc.
Dacă înţelepciunea divină poate fi contemplată în creaţie (Psalmul 104.24; Proverbe 3.19), cu cât mai mult străluceşte ea în planurile de neclintit ale lui Dumnezeu, având în vedere gloria şi bucuria eternă a Fiului Său Preaiubit!
 Această înţelepciune „atât de felurită" s-a manifestat într-un mod suveran şi cu totul nou „prin Adunare". îngerii o admiră; naţiunile primesc „evanghelia (vestea cea bună)" (v. 8). Iar lui Pavel i-a fost dată, printr-o chemare deosebită, această descoperire a cărei măreţie îl umileşte în propriii ochi (v. 8). El era împuternicit să facă cunoscut tuturor bogăţiile harului (cap. 1.7; 2.7) şi gloriei divine (cap. 1.18; 3.16). Ca unii care suntem privilegiaţii acestor „bogăţii de nepătruns", să le preţuim mai mult decât orice.