Hrana ta zilnica!

13 AUGUST
Efeseni 3.13-21
Această nouă rugăciune a apostolului este adresată „Tatălui Domnului nostru Isus Hristos" (v. 14; comp. cu cap. 1.16,17). Fie ca Acela „care poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim" (v. 20) să ne răspundă fiecăruia dintre noi! Să ne dea să înţelegem câte ceva din gloria Lui, în toate sensurile de nemăsurat şi veşnică! Dar, oricât de măreţe ar fi perspectivele acestei glorii, ele nu fixează şi nu reţin afecţiunile noastre. De aceea apostolul adaugă fără tranziţie: „şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos..." (v. 19).
Închipuiţi-vă că eu aş fi dus dintr-o dată în palatul unui rege; aş fi acolo, fără-ndoială, orbit şi dezorientat. Dacă însă îl regăsesc în acel loc pe cel mai bun prieten al meu şi descopăr că el este chiar regele, imediat mă voi simţi fericit şi în largul meu. Astfel este cu gloria: este cea a lui Isus pe care II iubim.
Împreună cu apostolul, să cerem ca Duhul Lui să ne întărească „omul dinăuntru". Dacă Hristos locuieşte în noi (v. 17), nimic mai puţin decât „toată plinătatea lui Dumnezeu" ne va umple (v. 19; Coloseni 2.9,10) şi, odată cu ea, puterea, dragostea, credinţa, înţelepciunea.
Dragi prieteni, Tatăl ne-a făcut nouă loc în casa Lui (cap. 1 şi 2).
 Noi I-am făcut loc lui Isusîn inima noastră?

Hrana ta zilnica!

12 AUGUST
Efeseni 3.1-12
Acest capitol este constituit sub forma unei paranteze, ca pentru a scoate mai bine în evidenţă taina, „acum descoperită", care formează subiectul său (v. 3, 9), cea a lui Hristos şi a Adunării. Istoria omului este împărţită în perioade numite „veacuri" (1.21; 2.7; 3.9) - sau uneori dispensaţii, economii - pe parcursul cărora Dumnezeu Se descoperă sub un anumit nume unor anumite categorii de persoane. In cursul dispensaţiei harului, a noastră, caracterizată prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ, Dumnezeu Se descoperă ca Tată şi cheamă un popor ceresc.
Dacă înţelepciunea divină poate fi contemplată în creaţie (Psalmul 104.24; Proverbe 3.19), cu cât mai mult străluceşte ea în planurile de neclintit ale lui Dumnezeu, având în vedere gloria şi bucuria eternă a Fiului Său Preaiubit!
 Această înţelepciune „atât de felurită" s-a manifestat într-un mod suveran şi cu totul nou „prin Adunare". îngerii o admiră; naţiunile primesc „evanghelia (vestea cea bună)" (v. 8). Iar lui Pavel i-a fost dată, printr-o chemare deosebită, această descoperire a cărei măreţie îl umileşte în propriii ochi (v. 8). El era împuternicit să facă cunoscut tuturor bogăţiile harului (cap. 1.7; 2.7) şi gloriei divine (cap. 1.18; 3.16). Ca unii care suntem privilegiaţii acestor „bogăţii de nepătruns", să le preţuim mai mult decât orice.

Hrana ta zilnica!

11 AUGUST
Efeseni 2.11-22
Comparativ cu poporul iudeu, soarta naţiunilor era nespus de mizerabilă. Ele nu aveau niciun drept la promisiunile făcute de Domnul lui Avraam şi descendenţilor lui (Romani 9.4). Şi noi facem parte dintre aceşti străini. Într-adevăr, să ne aducem aminte (v. 11) de această tristă vreme când eram fără Hristos, în consecinţă fără speranţă şi fără Dumnezeu în lume. Astfel, tot ceea ce posedăm acum în El va fi cu atât mai de preţ pentru noi. Avem cu Dumnezeu mai mult decât un legământ: o pace gratuită (Romani 5.1), garantată prin prezenţa Domnului Isus din cer. „Pentru că El este pacea noastră" (v. 14). El de asemenea este Cel care a făcut-o (v. 15b) şi a plătit pentru ea preţul în întregime. In sfârşit, El este şi Cel care a vestit-o (v. 17). Nu dorea să lase în seama nimănui grija de a le-o transmite ucenicilor Săi dragi în seara învierii Sale: „Pace vouă", le spune El (loan 20.21; Isaia 52.7). Şi adaugă: „Vă trimit şi Eu pe voi...". Noi, care am auzit şi am crezut această veste bună a evangheliei, suntem responsabili, la rândul nostru, să o facem cunoscut altora.
Sfârşitul capitolului ne arată Adunarea lui Dumnezeu ca o clădire în construcţie (vezi Fapte 2.47), întemeiată pe Hristos, piatra din capul unghiului, pentru a fi locuinţa Lui aici, jos, în Duh.

Hrana ta zilnica!

10 AUGUST
Efeseni 2.1-10
In puţine cuvinte, versetele 1-3 zugrăvesc tragica noastră condiţie de odinioară. Copii ai mâniei, umblam în acelaşi timp potrivit lumii, potrivit căpeteniei acesteia şi potrivit poftelor noastre vinovate. Dumnezeu însă a intervenit (v. 4). „Dragostea Lui mare" s-a ridicat mai sus de această mizerie. El i-a adus la viaţă pe cei morţi. I-a înviat. Încă şi mai mult, i-a făcut să şadă în chiar cerul Său, în acelaşi loc unde este aşezat Hristos (v. 6; cap. 1.20). Sunt doar două poziţii: «mort în păcate» sau «aşezat în locurile cereşti»; nu există poziţie intermediară. Fiecăruia îi revine să ştie care este a lui.
Versetele 8-10 atestă inutilitatea lucrărilor noastre pentru mântuire şi deplina valoare a celei a lui Dumnezeu: „suntem lucrarea Sa". Dar faptul de a fi aşezaţi în locurile cereşti ne scuteşte de orice activitate pe pământ? Dimpotrivă! Mântuiţi prin har, am fost creaţi din nou (vezi cap. 4.24), aşa cum o unealtă este prelucrată în vederea unei întrebuinţări precise: pentru lucrările bune pe care acest Dumnezeu al bunătăţii (v. 7) le-a hotărât mai înainte pe calea noastră (Psalmii 100.3; 119.73). Aceasta nu pentru că El ar avea nevoie de lucrarea noastră, ci pentru că doreşte devotamentul nostru. De asemeni, să nu existe dimineaţă în care
să nu-I cerem: «Doamne, arată-mi ceea ce Tu însuţi ai pregătit pentru mine astăzi. Şi ajuta-ma să le împlinesc cu ajutorul Tău» (Evrei 13.21).

Hrana ta zilnica!

9 AUGUST
Efeseni 1.15-23
In rugăciunea adresată către „Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos" (v. 17), apostolul cere pentru sfinţi ca ei să ştie mai întâi care este poziţia lor (v. 18) şi apoi care este puterea care îi introduce în această poziţie (v. 19,20).
«Plinătatea binecuvântării noastre decurge din faptul că suntem binecuvântaţi împreuna cu Hristos. Asociaţi în ruină cu primul Adam, noi suntem acum asociaţi în glorie cu Cel deal doilea Om; ca atare, El nu posedă nimic în care noi să nu fim introduşi, semn al dragostei desăvârşite: gloria (loan 17.22), bucuria (loan 15.11), pacea (loan 14.27), dragostea Tatălui (loan 17.26). El nu-Şi va lua moştenirea fără cei împreună-moştenitori cu El. Pavel nu cere ca sfinţii să aibă parte de aceste lucruri - căci ele le aparţin deja - ci să se bucure de ele.»
Şi, să fim atenţi, ochii inimilor noastre sunt cei care trebuie să se deschidă asupra acestor realităţi glorioase. Dragostea este adevărata cheie a priceperii (Luca 24.31).
Limpezindu-ni-se afecţiunile, Duhul ne face să-L contemplăm pe Hristos, Omul înviat îmbrăcat cu putere şi cu glorie, potrivit Psalmului 8. Trupul Lui, Adunarea, II completează ca Om. El este „Capul" glorios în cer. Biserica este ,plinătatea Celui care umple totul în toţi" (v. 23).

Hrana ta zilnica!

8 AUGUST
Efeseni 1.1-14
Epistola către Efeseni îl priveşte pe creştin in poziţia sa cerească. Cerul nu este numai un loc de şedere în viitor pentru copilul lui Dumnezeu; el are chiar de acum în cer locuinţa sa în Hristos. Unui cap de familie care lucrează în altă parte decât acolo unde domiciliază nici nu-i trece prin minte să-şi confunde locuinţa cu uzina sau cu biroul. A fi absent din casă nu-1 împiedică nicidecum să aibă în aceasta un „acasă", loc al afecţiunilor şi al intereselor sale, loc în care se află tot ce posedă el. Astfel este cerul pentru cel răscumpărat: locul familiar unde se află deopotrivă comoara sa şi inima sa (Luca 12.34), pentru că Mântuitorul lui este acolo. Hristos este în cer şi noi suntem în Hristos. Acest dublu fapt ne asigură dreptul de acces la binecuvântările înalte şi preţioase care sunt ale Lui. Tot ceea ce-L priveşte pe Cel Preaiubit îi priveşte cu aceleaşi drepturi şi pe cei care sunt făcuţi plăcuţi în El (v. 6). De aceea apostolul desfăşoară ansamblul planului lui Dumnezeu în Hristos (sursă a oricărei binecuvântări) în această lungă frază (v. 3-14), care nu suportă nicio tăietură, pentru
că totul este menţinut şi legat de gândul lui Dumnezeu. în acelaşi fel, ceea ce El a făcut pentru noi este inseparabil de ceea ce El a făcut pentru Hristos şi trebuie să contribuie în final „spre lauda gloriei Sale" (v. 12) şi „spre lauda gloriei harului Său" (v. 6)

Hrana ta zilnica!

7 AUGUST

Galateni 6.1-18

Acest capitol 6 ne învaţă cum să ne purtăm: faţă de un frate căzut - fără a pierde din vedere responsabilitatea pe care o avem cu privire la el (v. 1); faţă de cei care sunt copleşiţi de poveri (v. 2); faţă de cei „din casa credinţei" şi faţă de toţi, făcând bine (v. 10). In prezent, noi semănăm, în vederea secerişului „la timpul potrivit". Şi un principiu este evident: recolta va fi, inevitabil, de aceeaşi natură cu sămânţa. Numai un nebun s-ar putea aştepta să culeagă grâu dintr-un loc în care a plantat scaieţi. Carnea generează întotdeauna corupţie, în timp ce roadă Duhului germinează pentru viaţa veşnică

 (v. 8; cap. 5.22; comp. cu Osea 8.7; 10.13).

De aceea acum trebuie făcută alegerea; mai târziu regretele vor fi zadarnice.

Creştinul a fost deja declarat mort faţă de lege (cap. 2.19) şi mort faţă de carne (cap. 5.24).

Aici el este recunoscut ca mort faţă de lume şi reciproc (v. 14). De acum încolo, lumea nu mai are drepturi asupra mea mai mult decât am eu asupra ei. Intre ea şi mine se ridică o barieră de netrecut, şi aceasta este „crucea Domnului nostru Isus Hristos", eliberarea mea şi gloria mea. De o parte, „o nouă creaţie", de cealaltă, „nu este ceva", Dumnezeu nu recunoaşte nimic acolo (v. 15). De am putea fi şi noi de acord cu El, atât în principiu, cât şi în practica!

Ce ceri, ce cauti si pentru ce bati?

• M-am pus sa citesc un indemn din Scriptura si ochii mi s-au abatut asupra acestui text din Matei,
• Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.
•  Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.
•  Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră?
•  Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe?
•  Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!
•  Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii.
• Matei 7:7-12

Cred ca ne place tuturor promisiunea pe care am primit-o de la Domnul Isus in acest text din Matei, sa ceri si sa primesti, sa cauti si sa gasesti, sa bati si sa ti se deschida.

Doamne cat de minunat este...!

 Nu este specificat in acest text care este domeniul la care se refera Domnul Isus si poate ca ne intrebam care este, cereri pe plan pamantesc sau cereri pe plan spiritual?

De vreme ce nu este specificat domeniul eu cred ca promisiunea este valabila atat pe plan pamantesc, cat si pe plan spiritual, dar atata timp cat cererea, cautarea si insistenta noastra la Tronul lui Dumnezeu este dupa voia Lui.

Cele trei verbe: a cere, a cauta si a bate implica insistenta si perseverenta.

Cere si vei capata!

Nimeni nu cere ceva fara sa aibe nevoie de acel lucru. Daca ceri Domnului mantuirea copiilor tai, cu siguranta constientizezi nevoia lor de Dumnezeu, constientizezi ca fara El ei nu vor putea avea izbanda in nimic, nu vor avea parte de mantuire, cu alte cuvinte viata lor nu are sens fara Hristos. 

Tu poti cere si un milion de dolari, insa daca acel milion il ceri cu scopul de a risipi si acel milion nu-L va onora pe Dumnezeu, atunci sa fii sigur ca nu-l vei primi.

Cautati si veti gasi!

Fiecare pamantean cauta ceva, iar cautarea noastra este permanenta. Omul cauta faima, cauta avere, cauta fericire, cauta liniste si multe alte lucruri.

Daca ne uitam in Matei 6 vers. 33, Cuvantul spune:

”Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”

Cautarea noastra trebuie sa aibe o prioritate, intai Voia lui Dumnezeu si pe urma restul. 

Dar de ce sa caut eu restul, daca Dumnezeu imi garanteaza ca voi primi celelalte lucruri ca bonus?

Nu ne ramane decat sa cautam sa ramanem in voia Lui, sa ramanem in ascultare, sa pazim poruncile date de El, iar de celelate lucruri se va ocupa Hristos.

Accepta omul aceasta oferta...? NU! Nu toti!

Nu, pentru ca omul nu este multumit cu cat ofera Dumnezeu ”celelate lucruri”.

Intr-adevar El ofera atat cat stie ca avem nevoie, iar daca ne ofera uneori mai mult sa nu o luam ca pe un merit deosebit, ci mai degraba ca pe un test. Ne da mai mult si urmareste  ce vom face cu acest belsug, ce vom face cu surplusul pe care il avem.

Problema este ca testul este picat de foarte multi, dar si cei care nu sunt in examen...tot  raman corigenti la acest capitol, asta pentru ca nu sunt multumiti cu oferta lui Dumnezeu si alearga dupa mai mult. Mai mult si mai mult...dar nu mai mult dupa Imparatie ci dupa lucruri fara de valoare in Imparatie. Poate ca Dumnezeu hotaraste ca ai destul o bicicleta sau o Dacia, tu in schimb vrei BMW. Dumnezeu nu onoreaza pretentiile noastre cu ”fite”, El onoreaza nevoile.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”

Bateti si vi se va deschide!

Atunci cand vrei ceva si  mergi la cineva, cu siguranta nu bati o data si pleci de la usa si nici nu bati incet incat sa nu te auda, cu siguranta bati insistent si bati tare.

La usa Tronului lui Dumnezeu mergem cu nevoile noastre. Nu intotdeauna se deschide usa la prima bataie si asta inseamna ca nu primim raspunsul imediat, de-aceea e nevoie de insistenta.

Sa nu ne imaginam ca in spatele Tronului este un ”batranel surd care abia mai misca” si nu aude bataile noastre...Nicidecum!

Dumnezeu este Suveran si sta pe Tron, este Acelasi din vesnicie in vesnicie si nu este schimbator.

 El aude glasul strigatului nostru dar El hotaraste cand ne raspunde si daca ne raspunde. Uneori chiar si prin faptul ca nu ne raspunde...este tot un raspuns. De-atatea ori am vazut cat de bine a fost ca nu mi-a raspuns Dumnezeu la toate cererile mele...si nu pot decat sa-I multumesc ca asa a gasit cu cale.

Cere, cauta si bate si daca toate acestea sunt dupa Voia lui Dumnezeu, cu siguranta vei primi raspuns.

O dupa-amiaza binecuvantata cu Domnul!