Hrana ta zilnica!

11 FEBRUARIE

Psalmii 126 şi 127

Ca unii care se trezesc dintr-un groaznic coşmar, credincioşii vor fi incapabili la început să conştientizeze eliberarea lor neaşteptată. Curând însă vor răsuna cântece de bucurie, cărora popoarele le vor răspunde în ecou: „Domnul a făcut lucruri mari pentru ei!" (v. 2; Psalmul 14.7). Lacrimile lor -am putea spune - vor fi stropit brazdele unui bogat seceriş (v. 5). Aşa a fost pe pământ lucrarea Domnului Isus (v. 6). El a urmat drumul crucii plângând. „Dar, dacă moare - spune Ioan 12.24 - aduce multă roadă". El va apărea triumfător, purtând rodul muncii sufletului Său: răscumpăraţii Lui, snopii Săi preţioşi strânşi la piept.

Psalmul 127 ne aduce aminte că orice lucru am întreprinde este sortit eşecului, dacă nu are de la început aprobarea Domnului. O activitate, deşi poate părea bună şi că ar merita mult timp şi eforturi, nu va duce la nimic, dacă nu a lucrat El acolo (comp. cu loan 15.5b).

Activitatea paşnică şi plină de încredere a creştinului, urmată de un somn liniştit, contrastează cu agitaţia febrilă şi ambiţioasă a oamenilor acestei lumi (Eclesiastul 2.23).

Versetul 1 le aminteşte îndeosebi tinerilor care se gândesc la căsătorie (să-şi zidească casa lor) de nevoia de a fi călăuziţi de Domnul, pentru a avea apoi binecuvântarea Sa.

Cea mai scumpa mama!

Inca un an....si il consider o mare binecuvantare. Binecuvantare, nu financiara si nici de alt gen, ci binecuvantare ca imi traieste MAMA!

Astazi mama mea implineste 74 de ani!

De fiecare data in aceasta zi, in mod special vin sa-i multumesc Domnului pentru MAMA MEA, si Il rog ca sa-i mai ingaduie in indurarea Lui  inca un an...si iata ca a facut-o. Si a facut-o minunat!

Un an fara boala, fara suferinta, fara dureri!

 Un an in care am beneficiat de sute de sfaturi intelepte, un an de povete, as putea sa spun chiar 365 de povete, pentru ca in fiecare zi indiferent de situatia prin care am trecut, fie buna, fie rea, m-a invatat cum sa trec biruitoare si cum sa vin sa-I multumesc Domnului pentru biruinta. 

In mod special am beneficiat inca un an de rugaciuni, atat pentru mine cat si pentru fratii mei.

Stiu ca nu exista rugaciune in care sa nu fiu amintita personal. De-aceea vreau sa-i multumesc Domnului pentru MAMA mea, si sa Il rog pe Dumnezeu, daca va ingadui inca un an in viata ei, sa fie inca un an fara suferinta, iar de va fi, sa-i dea putere sa treaca peste ele, dar mai ales sa fie inca un an in care sa-L proslaveasca doar pe EL.

 

Nu stiu cand, cum s-a-nceput, 
Nici nu pot sa imi dau seama,
Când gângurind făr-să fi vrut,
Am exclamat serafic: ,,Mama!"

Eram prea mic, să pot să ştiu 

Ce va însemna, acest cuvânt,
Dar peste ani pot ca să scriu:
Cel mai sfânt de pe pământ!

Nici-unul nu mi-e aşa de drag

Ca mama, când eu strig la ea
Când m-aşteaptă seara-n prag,
S-o îmbrăţişez, cu dor aş vrea.

S-o strâng la piept şi să-i sărut

Mâinele-i dragi, ce-au legănat,
Prin dragostea-i de neîntrecut
Când ,,nani! nani!’’mi-a cântat.

Nu ţin să ştiu, dar mult’nainte

Făr-a gândi, şi a-mi da seama,
Mi-a încolţit în mica-mi minte,
Şi-a răsărit cuvântul: ,,Mama!"

De-ar fi necazu-oricât de mare

Prin încercări, de multe de ori,
Cuvantul ,,Mama,’’ mi-e-alinare
Ca un balsam, din mii de flori.

 

Hrana ta zilnica!

10 FEBRUARIE

Psalmii 124 şi 125

Psalmii 120-123 ne-au descris poporul sub asuprire. Psalmii 124 şi 125 ne fac să asistăm la eliberarea lui. Credinciosul repetă cu plăcere că aceasta este numai prin intervenţia Domnului. Fără ea, ar fi fost înghiţiţi (Psalmul 124.3), înecaţi (v. 4, 5), devoraţi (v. 6).

Dar, dacă Dumnezeu este „pentru noi", ce pot face cei care sunt „împotriva noastră"? (v. 2;Romani 8.31). Domnul ştie să-i scape pe ai Săi din teribilul laţ al păsărarilor (v. 7). Păsărarii corespund, din punct de vedere profetic, Antihristului şi Asirianului, agenţi ai lui Satan împotriva rămăşiţei lui Israel. Pentru noi, ei îi evocă pe vrăjmaşii sufletelor noastre. Dacă ne punem încrederea în Hristos, El ne va face să scăpăm de plasa lor, adică de „păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne"

 (Evrei 12.1; Psalmul 91.3).

Iar această încredere este exact prima notă a Psalmului 125— încrederea în Cel care are puterea să ne păzească, fără de care ne-am poticni (Iuda 24). Sprijinindu-ne pe Domnul, nu ne vom clătina (v. 1). Pentru a merge bine nu este însă suficient ca picioarele noastre să fie ferme, ci trebuie, de asemenea, ca drumul nostru să fie drept. Să nu-i imităm pe „cei care se abat pe căile lor sucite" (v. 5) şi, de asemeni, să ne amintim că, înainte de a se manifesta în umblare, dreptatea trebuie să-şi aibă locuinţa în inimă (v. 4).

Strigatul Sodomei

Oamenii rai biruiesc pentru ca oamenii buni nu fac nimc!

Eşti epuizat spiritual?

Totul spre gloria Lui

             

Dumnezeul cel veşnic… nu oboseşte, nici nu osteneşte. lsaia 40:28

Epuizarea înseamnă că forţele noastre vitale sunt terminate. Epuizarea spirituală nu este niciodată urmarea păcatului, ci a lucrării; a fi sau nu epuizat depinde de sursa din care te alimentezi. Isus i-a spus lui Petru: ..Paşte oile Mele”, dar El nu i-a dat nimic cu ce să le hrănească. 

Procesul prin care eşti făcut pâine frântă şi vin turnat cere ca tu să fii hrană pentru alte suflete până când ele învaţă să se hrănească din Dumnezeu.

 Ele trebuie să te consume în întregime, până la ultima picătură. Dar ai grijă să te realimentezi, altfel, după scurt timp, vei fi complet epuizat. Înainte ca alte suflete să înveţe să-şi primească viaţa direct din Domnul Isus, ei trebuie să şi-o primească din El prin tine; va trebui să fi literalmente “supt”, până când ele vor învăţa să-şi ia hrana de la Dumnezeu. Îi suntem datori lui Dumnezeu să facem tot ce putem pentru mieluşeii Lui şi pentru oile Lui, precum şi pentru El Însuşi.Modul în care-L slujeşti pe Dumnezeu te-a dus cumva la epuizare? 

Dacă este aşa, atunci verifică-ţi dorinţele şi sentimentele! 

Pe ce bază a început slujirea ta? Pe baza compasiunii faţă de oameni sau pe baza Răscumpărării în Isus Cristos? Întoarce-te continuu la temelia sentimentelor tale şi verifică unde îţi este sursa puterii! N-ai nici un drept să te plângi: ..O, Doamne, sunt atât de epuizat!” El te-a mântuit şi te-a sfinţit tocmai ca să te epuizeze. Fii epuizat pentru Dumnezeu, dar aminteşte-ţi că El este sursa puterii tale. “Toate izvoarele mele sunt în Tine.”

                                                                       de Oswald Chambers

  

De sapte ori cazut!

Caci cel neprihanit de sapte ori cade, si se ridica, dar cei rai se prabusesc in nenorocire.

Proverbe 24:16

De foarte mult ori am citit acest verset si tot de atatea ori am ramas la fel de nedumerita.

Nedumerita intr-o singura privinta, ”cade de sapte ori”. Trebuie sa recunosc ca de nenumarate ori am cazut, m-am ridicat, iar am cazut si iar m-am ridicat, dar am avut  momente in viata cand mi-a fost rusine sa ma mai infatisez inaintea Domnului. Plecam dimineata de acasa, ceream Domnului protectie deplina, ma incredintam in Mana Lui, ceream ajutor si eram atat de sigura pe mine...ca n-am sa mai gresesc, pacatuiesc sau cad, cum vreti sa-i spuneti. Dar pe cat de sigura am fost, pe-atat de dezamagita veneam acasa ca ...iar am lovit cu batul in balta. Fie aveam o altercatie cu cineva si n-am putut sa tac, fie in trafic gaseam cate unul care din zori imi strica pofta de viata si nervoasa ii dadeam un claxon si saream verbal la gatul lui ca nu este atent, fie un gand nebun se plimba prin mintea mea, ori alte si alte lucruri care aveam convingerea ca nu sunt pe placul Domnului. Seara veneam in rugaciune, multumeam ca a fost cu mine, dar in acelasi timp imi venea in minte momentul in care am explodat ca un balon. Brusc ma rusinam si dintr-o data nu mai gaseam cuvintele sa continui. Maine zi porneam cu o hotarare mai mare in inima de a fi copilul ideal...si veneam acasa mai dezamagita de mine.

” Doamne, Tu care detii toata  puterea, de ce nu ma ajuti sa  pot fii perfecta?”

Mi-am adus aminte de acest verset, cel neprihanit cade....

Ca si crestini trebuie sa stim ca suntem in lupta. Nu exista o zi in care sa fim  ocoliti de necazuri, de ispite, de atacurile si cursele intinse de cel rau. Cu alte cuvinte suntem soldatii Domnului!

Acuma intelegeti de ce seara de seara suntem cu hainele stropite, murdare, poate uneori rupte, in coate si-n genunchi...pentru ca suntem in lupta

Ce soldat aflat in prima linie a razboiului are pantalonul  si camasa la dunga, curata si impecabila? 

Niciunul!

De-aceea trebuie sa nu ne lasam doborati de ganduri de acest gen. Gandul ca Dumnezeu nu ne m-ai asculta, nu-i mai pasa, etc. 

Chiar daca am gresit, constiinta noastra si duhul nu ne va da pace pana nu venim inaintea Lui si-I cerem iertare, dar trebuie sa nu ne lasam amagiti de soapte straine. 

Am gresit si vom gresi in continuare, dar Domnul ne va da putere sa ne ridicam iarasi.

Bineinteles sa nu gandeasca cineva acum ca ”pot pacatui ca Domnul e bun si ma iarta”.

Sa pacatuim sa se inmulteasca harul? Nici vorba!

Dar trebuie sa stim ca daca cumva am gresit, Il avem Mijlocitor pe Fiul Isus Hristos, Slava Lui!

Hrana ta zilnica!

9 FEBRUARIE

Psalmii 122 si 123

Dragostea pe care israelitul o încearcă pentru Ierusalim este o imagine a dorinţelor şi a afecţiunilor creştinului pentru Adunare, care este atât de dragă inimii lui Hristos. Mergem noi cu bucurie (v. 1), încă de acum, în locul unde El a promis prezenţa Sa, pentru a glorifica acolo Numele Lui (comp. cu v. 4)? Să reţinem promisiunea din versetul 6: „Cei ce Te iubesc vor prospera". Dragostea pentru Adunare este aşadar un izvor de prosperitate spirituală. Cum se manifestă această dragoste? Rugându-te pentru pacea ei! Urmărind binele ei sub toate aspectele (v. 6-9)! „Pacea să fie între zidurile tale", ne spune versetul 7, de aceea să nu uităm că liniştea este asigurată prin despărţirea de lume, reprezentată aici prin ziduri.

Psalmul 123 ne învaţă dependenţa. Cel credincios îşi ridică ochii spre Dumnezeul său cu sentimentul că toate resursele sunt în El (comp. cu 2 Cronici 20.12). Aici nu posedă niciun drept; totul este har. Din partea oamenilor, la ce să se aştepte? Doar la a fi săturat peste măsură de dispreţul şi de batjocurile celor care se află în largul lor aici, pe pământ (v. 3, 4; 1 Corinteni 4.13). El însă este capabil să îndure aceste lucruri, dacă-şi îndreaptă privirile credinţei spre Mântuitorul lui din ceruri (v. 1; Psalmul 141.8). Curând, această credinţă îşi va schimba priveliştea. Astăzi săturată de dispreţ, mâine va fi săturată de chipul Său (Psalmul 17.15).

Hrana ta zilnica!

8 FEBRUARIE

Psalmii 120 si 121

Constituiţi ca cincisprezece cântări ale treptelor, Psalmii 120-134 prezintă în mod ascendent eliberarea şi restabilirea rămăşiţei lui Israel.

Psalmul 120 îi găseşte pe aceşti credincioşi în captivitate printre naţiuni şi ne ajută să le auzim suspinul. Ei suferă pentru că a trebuit să locuiască „cu cei care urăsc pacea" (v. 6).

Creştini, să putem înţelege şi noi mai bine cât de mult se împotriveşte lumea lui Dumnezeu şi, în consecinţă, copiilor Săi!

 Ea nu cunoaşte pacea; cu atât mai mult, nu o poate oferi. Ce le spune însă Domnul alor Săi? „...Vă dau pacea Mea. Eu nu vă dau cum dă lumea" (Ioan 14.27).

Intorcându-şi privirile de la scena întristării, credinciosul din Psalmul 121 şi le ridică spre munţi (Sionul, obiect al speranţei sale: vezi Psalmul 87.1,2). Ajutorul lui însă vine şi mai de sus, de la Creatorul care a întemeiat aceşti munţi. Dumnezeu răspunde la această încredere prin emoţionante promisiuni personale (v. 3-8). Orice credincios ÎI poate auzi pe Domnul adresându-i-le lui. El se află în lume, dar acolo va fi păzit (verb repetat de şase ori) pretutindeni şi întotdeauna ca răspuns la această rugăciune a Mântuitorului său: „Nu cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de rău" (comp. v. 7 cu Ioan 17.15).