Hrana ta zilnica!

10 FEBRUARIE

Psalmii 124 şi 125

Psalmii 120-123 ne-au descris poporul sub asuprire. Psalmii 124 şi 125 ne fac să asistăm la eliberarea lui. Credinciosul repetă cu plăcere că aceasta este numai prin intervenţia Domnului. Fără ea, ar fi fost înghiţiţi (Psalmul 124.3), înecaţi (v. 4, 5), devoraţi (v. 6).

Dar, dacă Dumnezeu este „pentru noi", ce pot face cei care sunt „împotriva noastră"? (v. 2;Romani 8.31). Domnul ştie să-i scape pe ai Săi din teribilul laţ al păsărarilor (v. 7). Păsărarii corespund, din punct de vedere profetic, Antihristului şi Asirianului, agenţi ai lui Satan împotriva rămăşiţei lui Israel. Pentru noi, ei îi evocă pe vrăjmaşii sufletelor noastre. Dacă ne punem încrederea în Hristos, El ne va face să scăpăm de plasa lor, adică de „păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne"

 (Evrei 12.1; Psalmul 91.3).

Iar această încredere este exact prima notă a Psalmului 125— încrederea în Cel care are puterea să ne păzească, fără de care ne-am poticni (Iuda 24). Sprijinindu-ne pe Domnul, nu ne vom clătina (v. 1). Pentru a merge bine nu este însă suficient ca picioarele noastre să fie ferme, ci trebuie, de asemenea, ca drumul nostru să fie drept. Să nu-i imităm pe „cei care se abat pe căile lor sucite" (v. 5) şi, de asemeni, să ne amintim că, înainte de a se manifesta în umblare, dreptatea trebuie să-şi aibă locuinţa în inimă (v. 4).

Strigatul Sodomei

Oamenii rai biruiesc pentru ca oamenii buni nu fac nimc!

Eşti epuizat spiritual?

Totul spre gloria Lui

             

Dumnezeul cel veşnic… nu oboseşte, nici nu osteneşte. lsaia 40:28

Epuizarea înseamnă că forţele noastre vitale sunt terminate. Epuizarea spirituală nu este niciodată urmarea păcatului, ci a lucrării; a fi sau nu epuizat depinde de sursa din care te alimentezi. Isus i-a spus lui Petru: ..Paşte oile Mele”, dar El nu i-a dat nimic cu ce să le hrănească. 

Procesul prin care eşti făcut pâine frântă şi vin turnat cere ca tu să fii hrană pentru alte suflete până când ele învaţă să se hrănească din Dumnezeu.

 Ele trebuie să te consume în întregime, până la ultima picătură. Dar ai grijă să te realimentezi, altfel, după scurt timp, vei fi complet epuizat. Înainte ca alte suflete să înveţe să-şi primească viaţa direct din Domnul Isus, ei trebuie să şi-o primească din El prin tine; va trebui să fi literalmente “supt”, până când ele vor învăţa să-şi ia hrana de la Dumnezeu. Îi suntem datori lui Dumnezeu să facem tot ce putem pentru mieluşeii Lui şi pentru oile Lui, precum şi pentru El Însuşi.Modul în care-L slujeşti pe Dumnezeu te-a dus cumva la epuizare? 

Dacă este aşa, atunci verifică-ţi dorinţele şi sentimentele! 

Pe ce bază a început slujirea ta? Pe baza compasiunii faţă de oameni sau pe baza Răscumpărării în Isus Cristos? Întoarce-te continuu la temelia sentimentelor tale şi verifică unde îţi este sursa puterii! N-ai nici un drept să te plângi: ..O, Doamne, sunt atât de epuizat!” El te-a mântuit şi te-a sfinţit tocmai ca să te epuizeze. Fii epuizat pentru Dumnezeu, dar aminteşte-ţi că El este sursa puterii tale. “Toate izvoarele mele sunt în Tine.”

                                                                       de Oswald Chambers

  

De sapte ori cazut!

Caci cel neprihanit de sapte ori cade, si se ridica, dar cei rai se prabusesc in nenorocire.

Proverbe 24:16

De foarte mult ori am citit acest verset si tot de atatea ori am ramas la fel de nedumerita.

Nedumerita intr-o singura privinta, ”cade de sapte ori”. Trebuie sa recunosc ca de nenumarate ori am cazut, m-am ridicat, iar am cazut si iar m-am ridicat, dar am avut  momente in viata cand mi-a fost rusine sa ma mai infatisez inaintea Domnului. Plecam dimineata de acasa, ceream Domnului protectie deplina, ma incredintam in Mana Lui, ceream ajutor si eram atat de sigura pe mine...ca n-am sa mai gresesc, pacatuiesc sau cad, cum vreti sa-i spuneti. Dar pe cat de sigura am fost, pe-atat de dezamagita veneam acasa ca ...iar am lovit cu batul in balta. Fie aveam o altercatie cu cineva si n-am putut sa tac, fie in trafic gaseam cate unul care din zori imi strica pofta de viata si nervoasa ii dadeam un claxon si saream verbal la gatul lui ca nu este atent, fie un gand nebun se plimba prin mintea mea, ori alte si alte lucruri care aveam convingerea ca nu sunt pe placul Domnului. Seara veneam in rugaciune, multumeam ca a fost cu mine, dar in acelasi timp imi venea in minte momentul in care am explodat ca un balon. Brusc ma rusinam si dintr-o data nu mai gaseam cuvintele sa continui. Maine zi porneam cu o hotarare mai mare in inima de a fi copilul ideal...si veneam acasa mai dezamagita de mine.

” Doamne, Tu care detii toata  puterea, de ce nu ma ajuti sa  pot fii perfecta?”

Mi-am adus aminte de acest verset, cel neprihanit cade....

Ca si crestini trebuie sa stim ca suntem in lupta. Nu exista o zi in care sa fim  ocoliti de necazuri, de ispite, de atacurile si cursele intinse de cel rau. Cu alte cuvinte suntem soldatii Domnului!

Acuma intelegeti de ce seara de seara suntem cu hainele stropite, murdare, poate uneori rupte, in coate si-n genunchi...pentru ca suntem in lupta

Ce soldat aflat in prima linie a razboiului are pantalonul  si camasa la dunga, curata si impecabila? 

Niciunul!

De-aceea trebuie sa nu ne lasam doborati de ganduri de acest gen. Gandul ca Dumnezeu nu ne m-ai asculta, nu-i mai pasa, etc. 

Chiar daca am gresit, constiinta noastra si duhul nu ne va da pace pana nu venim inaintea Lui si-I cerem iertare, dar trebuie sa nu ne lasam amagiti de soapte straine. 

Am gresit si vom gresi in continuare, dar Domnul ne va da putere sa ne ridicam iarasi.

Bineinteles sa nu gandeasca cineva acum ca ”pot pacatui ca Domnul e bun si ma iarta”.

Sa pacatuim sa se inmulteasca harul? Nici vorba!

Dar trebuie sa stim ca daca cumva am gresit, Il avem Mijlocitor pe Fiul Isus Hristos, Slava Lui!

Hrana ta zilnica!

9 FEBRUARIE

Psalmii 122 si 123

Dragostea pe care israelitul o încearcă pentru Ierusalim este o imagine a dorinţelor şi a afecţiunilor creştinului pentru Adunare, care este atât de dragă inimii lui Hristos. Mergem noi cu bucurie (v. 1), încă de acum, în locul unde El a promis prezenţa Sa, pentru a glorifica acolo Numele Lui (comp. cu v. 4)? Să reţinem promisiunea din versetul 6: „Cei ce Te iubesc vor prospera". Dragostea pentru Adunare este aşadar un izvor de prosperitate spirituală. Cum se manifestă această dragoste? Rugându-te pentru pacea ei! Urmărind binele ei sub toate aspectele (v. 6-9)! „Pacea să fie între zidurile tale", ne spune versetul 7, de aceea să nu uităm că liniştea este asigurată prin despărţirea de lume, reprezentată aici prin ziduri.

Psalmul 123 ne învaţă dependenţa. Cel credincios îşi ridică ochii spre Dumnezeul său cu sentimentul că toate resursele sunt în El (comp. cu 2 Cronici 20.12). Aici nu posedă niciun drept; totul este har. Din partea oamenilor, la ce să se aştepte? Doar la a fi săturat peste măsură de dispreţul şi de batjocurile celor care se află în largul lor aici, pe pământ (v. 3, 4; 1 Corinteni 4.13). El însă este capabil să îndure aceste lucruri, dacă-şi îndreaptă privirile credinţei spre Mântuitorul lui din ceruri (v. 1; Psalmul 141.8). Curând, această credinţă îşi va schimba priveliştea. Astăzi săturată de dispreţ, mâine va fi săturată de chipul Său (Psalmul 17.15).

Hrana ta zilnica!

8 FEBRUARIE

Psalmii 120 si 121

Constituiţi ca cincisprezece cântări ale treptelor, Psalmii 120-134 prezintă în mod ascendent eliberarea şi restabilirea rămăşiţei lui Israel.

Psalmul 120 îi găseşte pe aceşti credincioşi în captivitate printre naţiuni şi ne ajută să le auzim suspinul. Ei suferă pentru că a trebuit să locuiască „cu cei care urăsc pacea" (v. 6).

Creştini, să putem înţelege şi noi mai bine cât de mult se împotriveşte lumea lui Dumnezeu şi, în consecinţă, copiilor Săi!

 Ea nu cunoaşte pacea; cu atât mai mult, nu o poate oferi. Ce le spune însă Domnul alor Săi? „...Vă dau pacea Mea. Eu nu vă dau cum dă lumea" (Ioan 14.27).

Intorcându-şi privirile de la scena întristării, credinciosul din Psalmul 121 şi le ridică spre munţi (Sionul, obiect al speranţei sale: vezi Psalmul 87.1,2). Ajutorul lui însă vine şi mai de sus, de la Creatorul care a întemeiat aceşti munţi. Dumnezeu răspunde la această încredere prin emoţionante promisiuni personale (v. 3-8). Orice credincios ÎI poate auzi pe Domnul adresându-i-le lui. El se află în lume, dar acolo va fi păzit (verb repetat de şase ori) pretutindeni şi întotdeauna ca răspuns la această rugăciune a Mântuitorului său: „Nu cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de rău" (comp. v. 7 cu Ioan 17.15).

Cuvantul Lui este o revelatie continuua”

Si iata un inger al Domnului a statut langa el pe neasteptate si o lumina a stralucit in temnita. Ingerul a desteptat pe Petru, lovindu-l in coasta si i-a zis: ”Scoala-te, iute!”

Lanturile i-au cazut jos de pe maini.

Fapte 12: 7

Daca citim versetul acesta cu mare atentie vedem ca in Cuvantul lui Dumnezeu zi de zi exista revelatie.

Imparatul Irod se pare ca-si gasea placerea in a-i chinui pe crestini, iar daca a vazut ca lucrul acesta place si poporului, le-a indeplinit dorinta. Dupa ce a chinuit pe multi din biserica si dupa ce a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan, a pus mana si pe Petru.

De-acum Petru era inchis in temnita si pazit de patru cete a cate patru ostasi. Cu alte cuvinte...nici o sansa de scapare. Cu toate acestea, biserica nu inceta sa se roage pentru el. Urma sa-l infatiseze pe Petru la judecata si cred  eu, ca si Petru s-a impacat cu acest gand...de a fi infatisat inaintea judecatorului. Numai ca citind versetul acesta realizez modul in care Dumnezeu surprinde, si asa cum l-a surprins pe Petru acelasi lucru il face si cu noi.

...a statut langa El pe neasteptate!

Atunci cand nu mai ai nici o speranta ca Dumnezeu te aude sau te vede...iata ca pe neasteptate si surprinzator Domnul e chiar langa tine. 

...lumina a stralucit in temnita!

Insasi prezenta Sa langa tine nu poate sa-ti aduca decat binecuvantare. El iti va aduce lumina si calauzirea de careai nevoie in problema ta. Oare de cate ori nu ai trecut prin diferite situatii si n-ai stiut ce sa faci...? N-ai stiut ce sa vorbesti, n-ai stiut ce decizii si hotarari sa iei, pentru ca in fiecare zi, trebuie sa decidem cate ceva. Nu ai simtit ca ”CEVA” te indeamna ce sa faci?

Ingerul a desteptat...!

Atunci cand Dumnezeu se aseaza langa tine, atunci cand ti-aduce lumina pentru ochii tai orbi(spiritual vorbind), iata ca prin Cuvantul Sau tu te trezesti la viata. Incepi sa vezi toate lucrurile prin prisma Adevarului lui Hristos.

Este drept ca uneori trezirea din somn este brusca si unori ne dezmeticim mai greu, iar altii chiar nu vor sa se trezeasca din somn,  insa si atunci Dumnezeu are grija de noi.

...lovindu-l in coasta...!

Adica...dupa ce ma trezesti brutal, ma m-ai si lovesti?

Da, ne mai si loveste! Trebuie sa fim convinsi ca Dumnezeu nu este un Dumnezeu sadic caruia sa-i placa sa ne vada suferind, insa daca ne uitam si la Petru, lovitura a avut drept scop eliberarea lui.

Poate ca uneori loviturile pe care le primim din partea lui Dumnezeu ne fac sa ne punem zeci de mii de intrebari: ”Doamne, de ce tocmai eu, de ce tocmai mie...?”

”Scoala-te, iute!”

N-avem voie sa ne lasam doborati de vrajmas. El ne impresoara cu probleme si ne vrea zdrobiti, deznadajduiti, culcati la pamant, insa Dumnezeu nu ne va lasa. Ne va atentiona printr-o lovitura care are drept scop, trezirea: ”Scoala-te, iute!”.

Scoala-te, iute din starea care esti...scoala-te, ridica-te si fugi!

Lanturile i-au cazut jos de pe maini!

Sunt dureroase...si trezite si loviturile, insa asta ne aduce eliberare din starea in care ne gasim.

Cad lanturi, cad legaturi, esti vindecat...pentru ca aceste lucruri le face doar Domnul cand patrunde in inima ta si doar daca te gasesti in lumina. 

Isus este lumina lumii!

Hrana ta zilnica!

7 FEBRUARIE

Psalmul 119.161-176

Credinciosul, persecutat fără motiv de cei mari, are frică, însă nu de aceştia, ci de Cuvânt, temându-se ca nu cumva să-i fie neascultător (v. 161). Şi totuşi, Cuvântul este bucuria lui (v. 162). Cuvântul Dumnezeului nostru să fie şi pentru inimile noastre o comoară! 

Bogăţii inepuizabile sunt ascunse în el, dar le descoperă numai acela care isi dechide inima pentru a-l primi, vom putea apoi să aducem: versetul 171 ne aminteşte că lauda este rodul unei inimi instruite de rânduielile divine. Bine hrăniţi de acestea, vom şti apoi să-I vorbim Domnului, să-L adorăm cu pricepere, dar şi să vorbim cu putere, în jurul nostru, despre tot ce va face subiectul meditaţiilor noastre (v. 172; comp. cu Efeseni 5.11).

Cele din urmă versete ale psalmului sunt totodată şi cele care-i fac rezumatul, permiţându-ne acum să desprindem gândul său central. Israel va fi adus, prin necaz, la a-şi recunoaşte rătăcirea (v. 176). In întristare, el va fi învăţat să iubească legea Domnului (v. 163,167,174), să i se supună (v. 165-167), să urască răul (v. 163) şi, de asemeni, să nu aştepte mântuirea decât de la Dumnezeu (v. 166). Înainte să intervină eliberarea finală (v. 174), în el va fi fost deja produsă restabilirea lăuntrică, fapt ce Îi va permite lui Dumnezeu să acţioneze în favoarea alor Săi şi să-i introducă în binecuvântarea împărăţiei.