Hrana ta zilnica!

9 DECEMBRIE
1 Corinteni 15.1-19
O gravă problemă rămânea de lămurit: câteva persoane din Corint negau învierea. Pavel arată că nu poţi să te atingi de această doctrină fără să răstorni întreg edificiul credinţei creştine. Dacă nu există înviere, Hristos însuşi n-a înviat; lucrarea Lui n-a primit aprobarea lui Dumnezeu; moartea rămâne neînvinsă şi noi suntem tot în păcatele noastre. În acest caz, Evanghelia nu mai are niciun sens şi credinţa noastră şi-a pierdut orice temei. Viaţa de renunţări şi de separare a creştinului devine absurdă, iar dintre toţi oamenii, el este cel mai de plâns, pentru că şi-a pierdut deopotrivă viaţa prezentă şi viaţa veşnică.
Dumnezeu fie binecuvântat, nimic din toate acestea! „Domnul a înviat cu adevărat!" (Luca 24.34). In faţa importanţei acestui adevăr înţelegem de ce Dumnezeu a avut atâta grijă să-1 întărească. În primul rând prin Scripturi (v. 3,4). Apoi prin martori care nu pot fi respinşi nici prin calitatea lor: Chifa, Iacov, Pavel însuşi (în timp ce se declară nevrednic), nici prin numărul lor. în jur de cinci sute de fraţi, care puteau fi încă întrebaţi. Şi, fără îndoială, mai mult de un cititor, fără să-L fi văzut încă pe Domnul Isus cu ochii săi, a ex-perimentat pentru el însuşi că Salvatorul său este viu (comp. cu Iov 19.25).

Hrana ta zilnica!

8 DECEMBRIE
1 Corinteni 14.20-40
Darul limbilor era dat nu pentru zidirea Adunării, nici pentru evanghelizare, ci pentru a-i convinge pe iudeii necredincioşi (pe acest popor) că Dumnezeu oferea naţiunilor harul (v. 21,22) - demonstraţie care nu mai este necesară astăzi! Ori zidirea este cuvântul cheie al acestui capitol, piatra de încercare la care trebuie supusă orice activitate: ceea ce mi-am propus să spun sau să fac este în mod real spre binele fraţilor mei? (Efeseni 4.29). De altfel, dacă eu am în vedere folosul lor, voi găsi în aceasta întotdeauna şi o binecuvântare pentru mine. În schimb, dacă mă gândesc la interesul meu sau la gloria mea, va urma în final o pierdere atât pentru alţii, cât şi pentru mine (cap. 3.15).
Două alte condiţii ocupă un loc de frunte în viaţa Adunării: „cum se cuvine şi cu ordine" (v. 40). Ele impun reguli practice care ating bunul simţ (v. 26-33) sau rânduiala divină (v. 34,35). Apostolul nu dorea ca fraţii din Corint să fie neştiutori (cap. 12.1). Totuşi, dacă vreunul neglijează (sau „nu vrea") să se instruiască cu privire la subiectele privind Adunarea, ei bine!, să rămână neştiutor (v. 38). Dumnezeu este Dumnezeul păcii (v. 33) şi doreşte ca Adunarea, reflectând propriile Sale caractere, să fie locul unde să poată aduce neconvertiţi care vor recunoaşte acolo prezenţa Sa (v. 24,25).

CRUCEA!

Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. 

1 Petru 5:8 

Nu stiu cat de serios tratam acest avertisment, insa chiar ar trebui sa-l tratam cu maxima seriozitate pentru ca, pe zi ce trece vedem ca ocupatia despre care am fost avertizati, este cat se poate de reala.

Diavolul tese impotriva noastra tot felul de planuri zi de zi. Nu-i iese unul, faureste altul, nu-i iese nici acela, incearca altul, si uite asa zi de zi suntem bombardati de atacurile lui.

Avem o veste extraordinara, ”ingerii Domnului tabarasc zi si noapte in jurul nostru”, iar asta ne aduce speranta.

Din momentul in care Lucifer a vrut sa se inalte si sa fie CA DUMNEZEU, din acel moment a fost declansat un conflict intre Dumnezeu si el, conflict care dainuieste si astazi si va dainui pana in ziua in care va fi aruncat in iazul de foc. Privind la tot ceea ce se intampla, tind sa cred si afirm cu tarie ca acest conflict este din ce in ce mai intens si se accentueaza pe zi ce trece. De ce? Pentru ca stie ca timpul sau se apropie, timpul este foarte scurt si va trebui sa-si incheie lucrarea sa de nimicitor, de-aceea si-a strans toata armata pornind la lupta cu  intreg arsenalul lui..

El si-a luat arsenalul, s-a inarmat...dar noi ? Noi ne-am inarmat impotriva lui?

 De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.
 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
  Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune...

Efeseni 6:13-18

Un domeniu care este foarte mult atacat in mod special in aceasta vreme si cred ca vedem cu totii, este familia. Tot mai multe atacuri primeste familia crestina si spre nefericirea noastra ( a unora), picam testul. In fiecare familie exista ”o cruce” de dus si pentru unii aceasta cruce poate fi: sotia, sotul, copiii, vecinul, soacra, serviciul sau multe alte lucruri, insa important este cum reusim fiecare sa purtam crucea. Mi-e greu sa cred ca exista vreo familie care n-are o cruce.
Mi-amintesc de poezia lui Costache Ioanid, ”Nu taia din cruce”...
Uneori am vrea alta cruce, ni se parca prea lunga sau prea grea si am vrea sa primim alta, desi in inima noastra chiar am vrea sa scapam de cruce, insa trebuie sa stim ca fara lupta...nu-i cununa.
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
1 Tesaloniceni 5: 18 
In cuvantul TOATE, intra si crucea care uneori ne ingenuncheaza, crucea pentru care ne framantam de atatea ori.

Hrana ta zilnica!

7 DECEMBRIE
1 Corinteni 14.1-19
Mulţi se plâng de slăbiciunea actuală cauzată de lipsa de daruri în adunări. Doresc ei însă arzător darurile, aşa cum versetul 1 îi invită să o facă? Domnul poate Şi-a propus să vă încredinţeze un astfel de dar şi amână pentru a face descifrabilă în voi această dorinţă arzândă. Cereţi-I Lui... în acelaşi timp cu smerenia care vă va împiedica să vă făliţi cu acest dar; nu este pentru voi, ci pentru Adunare (v. 12). Corintenii, cu siguranţă, se foloseau de darurile lor pentru propria glorie, iar din aceasta rezulta cea mai mare dezordine. Apostolul îi aduce la o dreaptă apreciere a lucrurilor, arătându-le că darul cu care se lăudau ei cel mai mult, cel al limbilor, era, de fapt, un dar nu atât de însemnat (v. 5). Darul profeţiei, în schimb, era - şi rămâne - de dorit în mod deosebit. 

El nu mai cuprinde, ca altădată, revelarea viitorului, ci slujeşte la zidire, la îndemnare, la mângâiere...
Versetul 15 ne aminteşte că, pentru a ne ruga, ca şi pentru a cânta, este nevoie de o participare a minţii. Noi, care suntem adesea atât de distraţi în prezenţa Domnului, să ne gândim la ce exprimăm înaintea lui Dumnezeu; şi să punem în aplicare meditaţia în profunzime, având duhul nostru condus de Duhul Sfânt.

As vrea sa opresc timpul in loc, dar sunt neputincioasa!

Daca n-as avea in jurul meu nepoteii, chiar asa crede ca am  oprit timpul in loc, multumita doar lui Dumnezeu pentru sanatatea care mi-o da. 

Insa de la o saptamana la alta atunci cand merg la ei sa-i vad, observ cum cresc, se schimba, ii vad cum se maturizeaza pe zi ce trece tot mai mult si realizez de fiecare data ca oricat de mult as vrea sa opresc timpul pe loc, sunt neputincioasa. 

”Pe masura ce inaintam in varsta dobandim un simt mai acut al valorii timpului. Se pare ca nimic altceva nu are importanta si in aceasta privinta  devenim avari” William Hazlitt

Dau la schimb...

Inc-o iarnă se culcă pe inima mea
Îmbrâncită de vânt, cotropită de nea,
Mă voi vinde pe-o creangă de brad încă-un an 

Sau cu drag voi petrece în alb diafan?

Mă voi vinde, ori nu, sigur voi cumpăra
Inc-un strop de speranţă şi-o rază de stea,
Dau la schimb, de găsesc, timpul ce l-am pierdut,
Pe un bob de iubire ce abia s-a născut...

 

Dacă vreţi vă mai dau un pocal cu tristeţi

..........

citeste mai departe: http://hailaplimbare.blogspot.ro/

Hrana ta zilnica!

6 DECEMBRIE
1Corinteni 13.1-13
După diferitele mădulare ale trupului lui Hristos: picior, mână, ureche, ochi... ale capitolului 12, este ca şi cum am găsi inima, în capitolul 13. Rolul ei este de a însufleţi şi de a încălzi toate celelalte organe. Remarcăm că dragostea nu este un dar printre cele ale capitolului 12, ci mobilul necesar exercitării tuturor darurilor. Este „o cale" deschisă la toate şi care conduce spre toate (cap. 12.31). Din moment ce o cale este făcută pentru a merge pe ea, dragostea nu se cunoaşte cu adevărat decât prin experienţă. De aceea, acest capitol minunat nu ne dă nici o definiţie. El întocmeşte o listă — nu închisă, dar suficientă pentru a ne umili profund - a tot ceea ce face dragostea, dar, mai presus de asta, a ceea ce nu face ea. Această cale a fost cea a lui Hristos aici, jos; şi remarcăm că Numele Său poate fi substituit cuvântului dragoste în acest capitol fară să-i schimbăm sensul (vezi 1 loan 4.8).

 In cunoştinţele noastre în legătură cu lucrurile încă nevăzute, totul este incomplet, confuz, şubred. Curând însă vom vedea „faţă către faţă" (v. 12). Atunci Salvatorul nostru, care ne-a cunoscut profund, ne va face să intrăm în întreaga cunoaştere a Lui însuşi (Psalmul 139.1...). 

Şi dragostea nepieritoare va fi perfect şi etern satisfăcută în inima noastră şi în alor Săi.

Timisoara a imbracat haina de sarbatoare!

Daca n-ati ajuns inca in Timisoara sau poate nici nu veti ajunge de sarbatori in oras, am postat cateva imagini cu zona centrala a Timisoarei. 

Este superb!

Fiecare oras impodobit arata deosebit, la fel si orasul in care locuiesc de aproape 30 de ani.