Versetul zilei

15 august 2015

Identitatea lui Antichrist

Hrana ta zilnica!

15 AUGUST
Ioan 18.12-27
„Stând acolo" şi „încălzindu-se" cu cei care-L luaseră şi-L legaseră pe învăţătorul său, Petru practic deja îl tăgăduise. 
Alegându-ne de bunăvoie tovărăşia celor din lumea care L-a răstignit pe Isus şi împărtăşind relaxările ei, ne expunem, într-un fel sau altul, la a-L dezonora pe Domnul. Pentru că nu putem conta pe faptul că vom fi păziţi (ca răspuns la rugăciunea Lui din cap. 17.15-17), dacă nu realizăm separarea de care ne vorbeşte El în aceleaşi versete! Prin infidelitatea lui, Petru scapă pe moment de ruşine şi de persecuţie - ca şi cum ar fi fost „mai mare decât Stăpânul său" (cap. 15.20), care întâmpină fără rezerve ura şi dispreţul oamenilor. La interogatoriul ipocrit al marelui preot, Isus nu are nimic de răspuns. El îşi dăduse mărturia în mod public. 
Judecătorilor Lui le revenea acum să-L dovedească vinovat,... dacă ar fi putut!
Această evanghelie subliniază mai mult decât celelalte trei demnitatea şi autoritatea Fiului lui Dumnezeu. In ciuda umilinţelor pe care trebuie să le cunoască şi a modului în care este tratat, El domină într-un mod absolut aceste scene, ca Cel care „S-a dat pe Sine însuşi" lui Dumnezeu, ca ardere-de-tot desăvârşită (Efeseni 5.2).

14 august 2015

O meditatie a acestei lumi...!

Cu cateva zile in urma, o stire abolut paradoxala, spun aceasta pentru ca lumina si rasul nu au nici o legatura cu modul de deprimare in care a trait si sfarsitul tragic pe care l-a avut acest om, actor, nu conteaza numele lui.
 Comparatia este total deplasata ca sa atraga atentia  cititorilor, insa intr-un alt mod, citez: "un om care a adus lumina si ras"...era vorba despre acest actor faimos care a avut un sfarsit nefericittraind in mare parte a vietii in depresie cu medicamente, terapeuti si practici ale lumii acesteia si sfarsind prin a se sinucide.

Socant este ca lumea aceasta nu mai face deosebirea intre lumina si intuneric!
Nu trebuie sa ai prea multe invatatura crestina, trebuie doar sa citesti in dictionar, sa distingi ca lumina aduce bucurie, veselie, lumina clarifica, straluceste, iar rasul este o stare care genereaza aceasta lumina care este o sensibilitate invizibila, interioara.
Ochii nostri sunt insensibli in a intelege absolut tot ceea ce ne inconjoara, intensitatea este diferita la fiecare, dar totusi aceasta limitare poate fi depasita, atunci cand doresti sa afli adevarul si atunci cand in mod normal toti ne punem aceasta intrebare, indiferent de ceea ce afisam la exterior: 
este pentru mine sau nu... ce este adevarul, ce este pacea?
Trist este ca valorile sunt rasturnate si intentionat este transmisa confuzia si manipularea, cu atat mai mult cu cat vine printr-o persoana faimoasa, dar care poate avea consecinte dezastruoase asupra multora.Oare, lumina si ras a adus acest om?
Lumina este foarte clar perceputa de cine este intruchipata, nu de OM !
Pentru ca omul este limitat, ceea ce ne limiteaza este moartea, dupa cum stim cu totii.
Omul nu poate aduce lumina, poate fi cel mult un canal de a-i face pe cei din jurul lui sa vada mai mult din Lumina care trebuie si care este Dumnezeu!
Dumnezeu a trimis in aceasta lume o LUMINA, noi trebuie doar sa o primim!!!
Este atat de simplu!
De ce oamenii au impresia ca stiu si pot mai mult?
Doar...PRIMITI!

Hrana ta zilnica!

14 AUGUST
Ioan 18.1-11
După „gloria pe care Mi-ai dat-o Tu" (cap. 17.22) urmează „paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-1 beau" (v. 11). Într-o dependenţă totală, Isus le primeşte şi pe una şi pe alta din mâna Tatălui. Potrivit cu caracterul acestei evanghelii însă, aici nu avem prezentată neliniştea luptei (Luca 22.44). 
In gândul Fiului ascultător, lucrarea este deja încheiată (cap. 17.4).
Josnicul Iuda ştie unde să conducă gloata înarmată care trebuie să-L prindă pe Domnul. Pentru că este locul celor mai intime şi mai preţioase întâlniri, la care luase parte şi el!
Cel numit cu dispreţ „Isus din Nazaret", nu era altcineva decât Fiul Iui Dumnezeu. In deplină cunoştinţă de ce avea să I se întâmple, El iese înaintea acestei gloate ameninţătoare, dând o probă a puterii Sale suverane care-I va permite să fie recunoscut după Scripturi (Psalmul 27.2): un singur cuvânt îi aruncă la pământ pe vrăjmaşii Săi. Dar care este gândul inimii Lui în aceste clipe atât de cumplite pentru El? Din nou şi întotdeauna ucenicii Lui dragi!
 „Lăsaţi-i pe aceştia să se ducă" (v. 8), le porunceşte El celor care veniseră să-L prindă. Până în cea din urmă clipă, Păstorul cel bun va veghea asuprii oilor Sale. Acum a sosit ceasul în care îşi va da viaţa pentru ele (cap. 10.11).

13 august 2015

Hrana ta zilnica!

13 AUGUST
Ioan 17.14-26
Nu numai că cei credincioşi nu sunt luaţi din lume (v. 15), ci chiar sunt trimişi expres acolo de Domnul (v. 18), pentru a împlini lucrarea pe care le-a încredinţat-o să o facă (comp. cu ,v. 4). Totuşi, ei nu sunt din lume, cum nici Isus nu era din ea. Poziţia lor este cea de străini chemaţi să slujească suveranului lor într-o ţară vrăjmaşă. Acest capitol unic prin mesajul său ne arată că, departe de a fi uitaţi pe pământ, cei credincioşi sunt aduşi înaintea tronului harului de un „mare preot însemnat" (comp. cu Evrei 4.14-16). Să ascultăm ce îi cere Tatălui pentru ei:
„Să-i păzeşti de [cel] rău", ei fiind expuşi într-o lume plină de rău(v. 15).
„Sfinţeşte-i în adevărul Tău" (v. 17): este partea celor care ascultă de Cuvânt.
„Toţi să fie una ..." (v. 21): este dorinţa inimii Lui şi cât de mult ne umileşte ea când ne gândim la diviziunile dintre creştini!
„Să fie şi ei cu Mine unde sunt Eu ..." (v. 24). Cei care nu sunt din lume nu vor rămâne în lume. Partea lor veşnică este cu Isus, pentru a vedea gloria Lui. „Vreau ...", spune Domnul Isus, deoarece prezenţa alor Săi în cer împreună cu El, mărturie a plinătăţii rezultatelor lucrării Sale, face parte din gloria Sa şi din cea a Tatălui.

12 august 2015

Lauda-L pe Domnul!

„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
Psalmii 18:1-3

Citeam aceste cuvinte in aceasta dimineata si in mod special aceste versete mi-au ramas in minte " Eu strig lăudat fie Domnul si sunt izbăvit...", dar psalmul începe, "Te iubesc din inima, Doamne".
Ca sa aduci lauda...trebuie sa iubești!
Care dintre noi nu am avut parte de necaz niciodată?
Dar oare, cați dintre noi am adus lauda Domnului in mijlocul necazului?
Dumnezeu nu este un om ca să-mi schimb sentimentele mele fata de El in funcție de starea in care ma gasesc. Nici macar fata de cel de langa mine nu fac acest lucru, când iubesc, iubesc pur si simplu, fara a astepta nimic in schimb.
Dar in acest verset Dumnezeu ne-a dat ceva mai mult, ne-a dat soluția de a scăpa din necaz, "aduc lauda si scap de necaz".
Știți ca Dumnezeu coboară in mijlocul laudelor?
Indiferent cat de mare-i încercarea, trebuie sa avem tăria sa-I aducem laude. Da, nu este ușor atunci când esti împresurat de probleme sa ai puterea sa canti, ba chiar risc sa fiu privit de alții cu mare suspiciune cat privește caracterul meu, insa Domnul meu mi-a făcut o promisiune, eu trebuie să-mi fac partea mea, iar El se va ocupa de restul.
Esti cumva in necaz? Atunci  lauda-L pe Domnul!



Hrana ta zilnica!

12 AUGUST
Ioan 17.1-13
După ce le-a transmis ucenicilor dragi cele din urmă recomandări ale Sale şi cuvintele Lui de rămas-bun, Isus Se întoarce înspre Tatăl Său. El, care n-a solicitat niciodată nimic pentru Sine însuşi, cere acum gloria. Pentru că gloria lui Dumnezeu, a acestui „Tată drept" (v. 25), va fi onorată, glorificându-L pe Fiul ascultător!
Ca un mesager credincios, Isus dă socoteală de misiunea pe care a împlinit-o aici, pe pământ (v. 4). Una dintre direcţiile acestei lucrări a fost să le vorbească alor Săi despre Tatăl (v. 6 şi v. 26). Acum Ii vorbeşte Tatălui despre ai Săi, pentru a-i încredinţa Lui, de vreme ce El îi va părăsi. Şi argumentele Sale sunt infinit de mişcătoare: „Au păzit Cuvântul Tău (altfel spus: au arătat dragoste pentru Mine - cap. 14.9),... au crezul că Tu M-ai trimis", spune El, deşi ştim cât de firavă era credinţa sărmanilor ucenici (v. 6-8; comp. cu cap. 14.9).
De altfel, ei „sunt ai Tăi..." (v. 9), continuă Domnul cum să-i părăseşti? „Eu sunt glorificat în ei" (v. 10), adaugă El, făcând apel la interesul Tatălui ca Fiul să fie glorificat.
De asemenea, subliniază situaţia dificilă a răscumpăraţilor Săi aflaţi într-o lume atât de periculoasă şi de provocatoare pentru credinţă, lume pe care El o cunoaşte prea bine. In calitate de Mijlocitor desăvârşit, Isus pledează pentru cauza ucenicilor Săi... şi astăzi pentru a noastră.

11 august 2015

Hrana ta zilnica!

11 AUGUST
Ioan 16.19-33
Ucenicii urmează să cunoască durerea despărţirii. Isus însă mai întâi îi mângâie, vorbindu-le de bucuria care îi aşteaptă atunci când îl vor revedea după învierea Sa (cap. 20.20). Câte motive are cel credincios pentru a se bucura: speranţa întoarcerii Domnului (comp. cu v. 22); ascultarea de poruncile Lui (cap. 15.10,11 - am experimentat noi bucuria care rezultă din aceasta?); dependenţa şi răspunsul la rugăciunile noastre (cap. 16.24); descoperirile Domnului din Cuvântul Său (cap. 17.13); comuniunea cu Tatăl şi cu Fiul (1 loan 1.3,4)! 
Acestea sunt surse inepuizabile ale unei „bucurii depline".
De ce oare preferă Isus să nu le spună alor Săi că Se va ruga Tatălui pentru ei (v. 26), când aceasta va fi exact tema capitolului următor? Pentru că, departe de a revendica afecţiunea ucenicilor numai pentru El, măreţul Său gând este să-i pună în relaţie directă cu Tatăl.
Domnul nu le promite alor Săi o viaţă fără încercări, nici pacea în jurul lor, ci înăuntrul lor. Prin urmare, El concluzionează: „îndrăzniţi". Lumea, duşmanul nostru comun, este puternică, dar „Eu am biruit-o".
Şi, prin credinţa în victoria Lui, o vom învinge şi noi (I loan 5.4)!