Hrana ta zilnica!

26 IUNIE
Luca 23.13-32
Mai încurcat ca oricând, Pilat adună preoţii, mai-marii şi poporul şi afirmă în faţa lor, în trei rânduri, că el n-a găsit în Isus nimic vrednic de moarte. Dar insistenţa lui de a-L elibera nu face altceva decât să întărâte poporul să ceară răstignirea Lui. O mulţime se arată cu uşurinţă laşă şi crudă, pentru că, sub anonimat, omul dă frâu liber celor mai josnice porniri, şi aceasta cu atât mai mult când este împinsă de conducătorii ei. In final, strigătele lor au biruit şi, în schimbul eliberării ucigaşului Baraba, ei obţin ca Isus să fie „lăsat în voia lor" (v. 25), pentru că, pentru Pilat, om fără scrupule, viaţa unui om are mai puţin preţ decât favoarea popularităţii.
Printre cei care însoţesc Condamnatul nevinovat, mulţi sunt cuprinşi de milă şi plâng. Emoţia însă nu este o dovadă a lucrării lui Dumnezeu în inimă, pentru că, altfel, acele femei s-ar fi plâns pe ele însele şi ar fi plâns şi cetatea criminală, aşa cum făcuse Isus în capitolul 19.41. Mulţi sunt emoţionaţi de viaţa minunată a Domnului Isus şi indignaţi de nedreptăţile pe care le-a suferit El, fără să se gândească la păcatele lor și la faptul că şi ei personal sunt răspunzători de moartea Lui (Isaia 53.6).

Luigi Mitoi- Parcul Rozelor!

Oridecate ori se anunta o seara de evanghelizare, ma gandesc ca bunatatea Domnului nu a ajuns la capat si inca se indura, de noi, de cei dragi ai nostri si prin asemenea evenimente ne arata ca inca mai are rabdare cu noi oamenii si ne indeamna duios sa ne pocaim.

Sambata, 27.06  in parcul Rozelor suntem invitati sa luam parte la un serviciu de evanghelizare, incepand cu ora 18.

Dumnezeu sa dea o vreme prielnica, atat ca si temperatura, dar si o inima deschisa pentru ascultarea Cuvantului.

Hrana ta zilnica!

25 IUNIE
Luca 23.1-12
Unanimitatea împotriva lui Isus se face cu uşurinţă. Mai-marii poporului se ridică toţi împreună pentru a-L conduce la Pilat, singurul care are dreptul să-L condamne la moarte. De ce îşi acuză ei prizonierul?

 De pervertire adusă naţiunii, cu alte cuvinte, de deturnare spre rău - când El nu a căutat nimic altceva decât să aducă inima poporului la Dumnezeu. De interzicere a da tribut Cezarului - când, dimpotrivă, El spusese: „daţi deci Cezarului cele ale Cezarului..." (cap. 20.25). Dar aceste minciuni nu au asupra lui Pilat efectul pe care îl aşteptau iudeii. In dezorientarea sa, guvernatorul caută un mijloc de a se sustrage. Îl trimite pe Isus la Irod, cel care încearcă în privinţa Sa un amestec de teamă (cap. 9.7), de ură i(cap. 13.31) şi de curiozitate (v. 8). Când însă nu îi este satisfăcută curiozitatea, acest om sus-pus îşi descoperă toată josnicia morală: batjocoreşte cu plăcere un prizonier fără apărare, despre care auzise că făcuse atâtea minuni ale dragostei. Apoi Irod, decepţionat, îl trimite înapoi la Pilat.
Privindu-L pe Cel purtat astfel, batjocorit şi dispreţuit, inimile noastre se bucură gândindu-se la clipa când El va apărea In glorie şi când fiecare va trebui să recunoască, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, că El este Domn (Isaia 53.3; Filipeni 2.11).

Hrana ta zilnica!

24 IUNIE
Luca 22.54-71
Sărmanul Petru! In timp ce Isus Se ruga, Petru dormea; în timp ce El Se lăsa luat şi purtat „ca un miel blând dus la înjunghiere" (Ieremia 11.19; Isaia 53.7), Petru lovea cu sabia; în timp ce Domnul mărturisea adevărul înaintea oamenilor, Petru rostea minciună şi de trei ori se lepăda de El! 

Se aşezase în curte în tovărăşia celor care veniseră să-L aresteze pe învăţătorul său şi care vorbeau împotriva Lui (Psalmul 69.12 şi Psalmul 1.1b). Cum ar fi putut el să dea mărturie de pe o asemenea poziţie?
O simplă privire a Domnului zdrobeşte inima bietului ucenic cu mult mai mult decât ar fi putut-o face reproşurile. 

O, ce privire! Ea pătrunde în conştiinţa lui şi începe acolo o lucrare de restaurare. Această tăgăduire, atât de dureroasă pentru Domnul, se adaugă peste toate insultele primite (v. 63-65).
Oamenii răi înaintea cărora S-a aflat au fost şi ei siliţi să recunoască faptul că „Fiul Omului” (v. 69) este în acelaşi timp Fiul lui Dumnezeu" (v. 70). Iată pentru ce Isus poate să le răspundă: „voi ziceţi că Eu sunt"; şi, de asemenea, iată pentru ce ei sunt infinit mai vinovaţi, condamnându-L după astfel de cuvinte!

Hrana ta zilnica!

23 IUNIE
Luca 22.39-53
Această relatare solemnă a scenei din Ghetsimani prezintă detalii pe care numai Luca ni le redă. Acolo îl vedem pe Isus în genunchi, în versetul 41; un înger I se arată ca să-L întărească, în versetul 43. Era neliniştea luptei şi ştim ce inamic avea de înfruntat. Lupta a fost atât de crâncenă, încât, la un moment dat, „sudoarea Lui s-a făcut ca picături mari de sânge" (v. 44). Dar tocmai această nelinişte arată perfecţiunea Lui - pentru că răul adesea impresionează prea puţin inimile noastre împietrite, în timp ce, pentru Omul sfânt prin excelenţă, gândul de a purta păcatul nu putea decât să-L facă să Se înfioare şi să Se îngrozească.
Apoi Isus vine la ucenicii Săi, pe care îi găseşte dormind. Copleşiţi de somn pe munte în prezenţa gloriei Sale (9.32), la fel sunt şi aici, în faţa suferinţelor Sale! El îi învăţase să ceară „nu ne duce în ispită, ci scapă-ne de rău" (cap. 11.4; (Matei 6.13). De s-ar fi rugat ei aşa în ceasul când se apropia Satan...!
Iată-1 pe Iuda şi gloata care-1 însoţeşte. Este minunat să vedem cum Domnul, Cel care cu câteva clipe înainte traversase cea mai aprigă luptă, arată acum înaintea oamenilor o răbdare, un har şi un calm desăvârşite (v. 51).

Hrana ta zilnica!

22 IUNIE
Luca 22.24-38
Este cea din urmă stare de vorbă a învăţătorului cu ucenicii Săi. Dar ce fac ei în timpul acestui sfânt moment? Îşi disputau întâietatea: „care dintre ei să fie considerat a fi mai mare"!

 Cu câtă răbdare şi cu câtă blândeţe îi mustră Domnul!

 Pentru o ultimă dată El le aminteşte (de asemenea şi nouă) că a fi mare înseamnă a-i sluji pe alţii. Aceasta El însuşi n-a încetat să facă (comp. v. 27 cu cap. 12.37). Şi nu numai că nu le-a adresat niciun reproş, ci chiar a găsit plăcere în a recunoaşte devotamentul şi credincioşia lor: „voi sunteţi aceia care aţi rămas mereu cu Mine în încercările Mele" (v. 28). Totuşi, pentru ucenicii cei şubrezi mai erau ispite care riscau să le răstoarne credinţa. Atunci Isus le descoperă în ce fel îi slujeşte şi îi va sluji de atunci încolo pe ai Săi: mijlocind pentru ei înainte să vină încercarea şi susţinându-i în timp ce trec prin încercare (loan 17.9,11,15). Cât timp fusese cu ei, n-au avut nevoie de nimic; El Se îngrijise de toate şi îi protejase. Acum, când urma să-i părăsească, le venea rândul să lupte pe socoteala lor - dar nu cu armele cărnii (v. 38; 2 Corinteni 10.4), nici „împotriva cărnii şi sângelui" (Efeseni 6.12). La acest ceas se apropie Satan, adversarul înspăimântător (1 Petru 5.8).

O inima deschisa...!

O inima pregatita nu este nimic altceva decat sa am in inima mea ce este in inima Celui ce m-a rascumparat.

Aceasta imagine inseamna ca si noi avem de-a lungul calatoriei, de tot ce a avut El parte, de suferinta...dar si de drepturi si de autoritate, de o relatie deplina cu Tatal.

 Asa cum Domnul Isus a avut parte si s-a bucurat de toate privilegiile pe pamant pe care I Le-a dat Tatal, asa ni le acorda si noua :'In adevar, fagaduintele  lui Dumnezeu, oricate ar fi ele, toate in El sunt "da" si prin El este "Amin"(2Corinteni 1:20).

Cand citim Cuvantul cum il descifram?

Nu ca pe un beneficiu de care ai parte cu regularitate?

De a vedea cum esti? Incapatanat, mandru, laudaros, manios.....

Atunci cand citim nu trebuie sa ne  verificam, cum suntem...? Nu pentru aceasta ne-a fost lasat Cuvantul...? 

"Cuvantul Tau este o candela pentru picioarele mele.."

Daca inima iti este deschisa ai deja diagnosticul corect, daca nu...atunci bajbai, nu L-ai lasat sa se ocupe de tine, nu L-ai lasat sa-ti deschida ochii sa vezi ceea ce inainte era ascuns de ei.

Pentru Iacov, cea mai buna noapte a fost cea in care a avut o piatra drept perna si cerurile au fost perdelele cortului sau. Atunci a avut inima pregatita, deschisa si a vazut ceea ce trebuia sa vada in totii ani in care a bajbait. A capitulat si L-a lasat pe Dumnezeu sa se ocupe de el.

Oare de cate ori ne-am continuat drumul mai departe, ambitionandu-ne sa nu capitulam?

De  cate ori nu am refuzat sa ne deschidem inima inaintea Domnului...? 

O inima pregatita ai doar atunci cand capitulezi si mergi pe Mana Celui care stie cum functionezi, cand deschidem cele mai ascunse cotloane ale fiintei noastre si putem primi intelegeri mai profunde in umblarea noastra.

De cate ori am putut rosti si noi :'Dumnezeule,sunt uluit si mi-e rusine,Dumnezeule,sa-mi ridic Fata spre Tine'(Ezra9:6).

Daca nu am rostit inca ...poate e vremea....sa nu-L mai vedem mic ci asa cum este EL.."Da" si "Amin"!

Hrana ta zilnica!

21 IUNIE

Luca 22.1-23

Căpeteniile poporului sunt încurcate în realizarea planurilor lor criminale, deoarece ştiu că mulţimea găseşte plăcere în a-L asculta pe Isus (cap. 19.48). Dar Satan le vine în ajutor. El şi-a pregătit instrumentul: Iuda, iar acum intră în el, substituind voinţa nefericitului ucenic care, în curând, va ajunge să-şi încheie groaznicul drum.

Când este vorba să celebreze Pastele - şi Cina, astăzi -nimic nu este lăsat la iniţiativa ucenicilor. Isus le cere să facă pregătiri, dar El aşteaptă şi să fie întrebat, pentru a le descoperi unde trebuia să aibă loc. 

Câţi creştini, în loc să pună această întrebare Domnului, au ales ei singuri locul lor pentru strângere! Cu toate acestea, totul este atât de simplu: ei nu trebuiau decât să meargă după omul care ducea ulciorul cu apă, simbol al Duhului Sfânt prezentând Cuvântul. Camera mare aşternută gata sugerează că este loc pentru toţi cei credincioşi acolo unde Se află Domnul Isus. „am dorit mult...", le spune El alor Săi atunci când a sosit ceasul. 

Câtă dragoste!

 Domnul le vorbea nu despre o favoare pe care le-a făcut-o El lor, ci despre o nevoie a propriei Sale inimi, «ca şi cum cineva, înainte de a-şi părăsi familia, doreşte să mai aibă cu ea încă o Strângere de rămas-bun»