Versetul zilei

6 ianuarie 2015

O dorinta pentru anul 2015...!

Cu ceva vreme in urma am postat acest video si se gaseste in arhiva blogului. Astazi pe blogul http://rodiagnusdei.wordpress.com/ a aparut din nou acest video.
Intr-adevar este o inchinare din toata inima, inchinare pe care doresc sa o vad si in viata mea si a tuturor crestinilor.
Mi-a venit in minte acum ceva....
La fiecare inceput de an facem o lista de angajamente si dorinte pe care vrem sa le aducem la indeplinire in anul care intram.
Ma intreb cati oare ne-am pus pe lista si aceasta dorinta, "sa fim plini de Duh"!?
Eu recunosc ca nu am trecut pe lista dorintelor acest lucru, dar ma gandesc ca nici data de 05 ianuarie nu este tarziu pentru a-mi pune aceasta dorinta in inima mea...
Vreau sa fiu in clocot pentru Domnul!

Hrana ta zilnica!

6 IANUARIE
Psalmul 46

Cât de mulţi credincioşi aflaţi în necaz au făcut preţioasa experienţă din versetul 1! In ceasul încercării, şi mai ales în clipa ispitirii, tânărul creştin nu trebuie nicidecum să uite că are la dispoziţia sa acest adăpost, această putere, acest ajutor întotdeauna uşor de găsit. Astfel de resurse nu se găsesc nicidecum în el însuşi, nici în hotărârile înţelepte pe care el le-a luat, ci în Dumnezeu, în comuniunea cu El.
În timp ce Core fusese înghiţit de viu într-o răsturnare de pământ acţionată de însuşi Dumnezeu, de felul celei sugerate în versetul 2, fiii săi au fost scăpaţi în acelaşi fel în care vor fi salvaţi şi credincioşii rămăşiţei iudaice. Ei vor fi în siguranţă, pentru că adăpostul lor va fi însuşi Iahve (Psalmul 91.9,10). Ce mare va fi contrastul între această rămăşiţă credincioasă şi ceilalţi oameni de pe pământ care vor traversa aceeaşi perioadă apocaliptică (comp. cu Luca 21.26 şi cu Apocalipsa 6.14-17)! În faţa acestor ape spumegânde şi care vuiesc, ape ale judecăţii (v. 3), Dumnezeu aminteşte că este un râu al harului răspândindu-se în pâraie generoase - sugerând multiplele sale manifestări - care „înveselesc cetatea lui Dumnezeu", precum şi pe cei care şi-au găsit acolo adăpostul (v. 4).
Finalul psalmului ne ajută să-i privim pe cei credincioşi cum urmăresc liniştiţi, din „turnul lor înalt, împlinirea celor din urmă judecăţi ale lui Dumnezeu.

5 ianuarie 2015

Protectie deplina pentru cei ce se incred in Domnul!

Nu stiu cati dintre d-voastra v-ati propus sa invatati cele 365 de versete din acest an, eu insa ma rog Domnului sa ma ajute sa continui.
Versetul de ieri este atat de frumos cu toate ca cel mic l-a retinut foarte greu, desi are o memorie excelenta. M-am tot framantat cum sa-l determin sa-l retina, desi pare un verset atat de usor, insa m-am apucat mai intai sa-l descriu cu cuvintele mele.
Doamne, Tu esti o stanca unde ma ascund, o cetatuie unde ma adapostesc si un Izbavitor care ma scapi!
Sunt folosite in acest verset cateva cuvinte care se repeta si parca au acelasi inteles,"stanca, scut, tarie, cetatuie", insa daca le luam in parte pe fiecare, vedem semnificatia fiecaruia.
Prin aceste metafore  folosite in acest verset inteleg cat de mare si puternica este protectia lui Dumnezeu fata de cei care se incred in El.
Daca esti un mijlocul naturii si se dezlantuie furtuna, oare te-ai gandit cata siguranta iti ofera o stanca inalta pe are o intalnesti in calea ta?
 Daca tuna sau fulgera, adapostindu-ne sub un mic coltisor din ea  ne simtim mai protejati, mai in siguranta, oare cat siguranta avem la adapostul lui Dumnezeu care este stanca noastra cea puternica?
Doamne Tu esti stanca mea! In multe locuri din Scriptura intalnim aceste cuvinte si in mod special David spunea despre Dumnezeu ca este stanca Lui.
Dragii mei, indiferent cat de mare este furtuna, indiferent cate de mari sunt amenintarile care se abat asupra noastra zi de zi, El ne ofera siguranta si protectie.
Dumnezeu este cetatuia mea!
O casa sau o cetate are rolul de a oferi adapost, iar daca cetatea este si pazita atunci nimic si nimeni nu poate patrunde in acel adapost.
Daca un simplu paznic la usa ne da siguranta, oare cu cat mai mult ne este Dumnezeu protectie atunci cand incearca sa patrunda cel rau in interiorul inimii noastre?
 Dumnezeu este cetatuia mea, iar eu m-adapostesc in El.
Izbavitorul si scutul meu!
Orice atac asupra mea El, Hristos ma izbaveste!
Scutul care ma protejeaza de orice sageata a celui rau, imi ofera protectie. El, Dumnezeu intotdeauna face un zid de protectie intre mine si tot ce vine din exterior. Duhul Lui face un invelis de protectie in jurul meu si indiferent cat de multe sageti arunca cel rau, El imi este pavaza si scut!
Si chiar daca ingaduie sa fim atinsi El este taria noastra! Mana Lui puternica si tare ne va scapa din toate necazurile, insa pentru ca sa fim sub aceasta protectie trebuie sa fim adapostiti la umbra aripilor Sale.
Iata ce extraordinar verset am avut ieri: 
Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
Iar prin versetul de astazi David confirma protectia lui Dumnezeu pentru toti cei care isi pun increderea in Domnul,
Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic,
zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”


  

Hrana ta zilnica!

5 IANUARIE
Psalmul 45

Sub acţiunea Duhului Sfânt, „scriitor iscusit" (v. 1), acest psalm ne invită să-L lăudăm pe Hristos, Preaiubitul, Cel care-i întrece în frumuseţe şi în har pe toţi fiii oamenilor. Înainte însă de a ţâşni de pe buze, lauda a fost pregătită, contemplată într-o inimă care clocoteşte (comparaţi cu Matei 12.34); ea celebrează Persoana lui Hristos, cuvintele Sale, lucrările Sale.
Cineva a spus că închinarea de duminică este cântarea care îngemănează toate strofele pe care Duhul le-a insuflat răscumpăraţilor în timpul zilelor săptămânii, având ca temă inepuizabilă gloriile şi harurile Domnului Isus. El este „Împăratul", însă versetele 6 şi 7, citate în Evrei 1.8,9, îl numesc „Dumnezeu". Când apare în măreţia şi în splendoarea Sa, El este obiectul unei admiraţii universale. Puterea Lui se afirmă în judecata înfricoşătoare pe care o înfăptuieşte (v. 3-5). Veşmintele Sale sunt pline de parfumuri: smirna aminteşte de suferinţele Sale, aloea, de moartea Sa (loan 19.39), iar casia, de înălţarea Sa. 
Dar ce va preţui cel mai mult pentru Hristos dintre toate gloriile Sale va fi frumuseţea Miresei care îi va fi dăruită (aici Ierusalimul) şi dragostea pe care ea I-o va arăta.
 Drag prieten creştin, este privilegiul tău de a-ţi exprima încă de acum această dragoste născută din recunoştinţă. „Este Domnul tău: adoră-L" (v. 11)!

4 ianuarie 2015

Am nevoie de Tine!




Unde sunt oamenii rugăciunii?


Descurajare - incurajare!

Incurajare sau descurajare!
Doua cuvinte care cuprind doua stari. Doua stari sufletesti prin care am trecut deseori fiecare dintre noi. Fie ca uneori am fost in postura in care am incurajat pe altii, fie ca noi am fost aceia care am avut nevoie de a fi incurajati, cu alte cuvinte am fost descurajati. 
Care dintre noi am putea spune ca nu am trecut niciodata prin ambele stari sufletesti?
Le numesc sufletesti pentru ca sunt stari ale sufletului. Cand vorbesc despre descurajare, vorbesc despre o stare a interiorului nostru, cum de-altfel si starea de imbarbatare, de incurajare, de fapt curajul este o stare care vine tot din interiorul sufletului. 
Cand am inceput sa scriu aici pe blog, mi-amintesc ca eu am fost cea care am avut nevoie de incurajare, eu eram cea descurajata. De ce am inceput sa scriu? In acel moment nu stiu exact....
Dar pe masura ce scriam simteam ca ceea ce scriu s-ar putea sa incurajeze pe altii. De fapt era si este si acum, o dorinta a sufletului meu ca prin ceea ce fac sa incurajez, iar daca a fost incurajat macar un suflet in fiecare zi, eu sunt mai mult decat multumita.
Astazi tot mai multi si tot mai des se intampla sa trecem prin astfel de stari de descurajare. De fapt descurajarea este o stare de deprimare, demoralizare, o stare in care nu mai ai nici un curaj, o stare in care aproape ca ti-ai pierdut speranta. 
De-altfel ce  este mai tragic, decat sa traiesti fara nici o speranta...?
Cand ajungem in astfel de stare este bine sa cautam punctul de plecare. De unde a plecat aceasta stare? Ce ne-a determinat sa intram in aceasta stare, care la urma urmei nu este numai o stare neplacuta si daunatoare pentru sanatatea omului, dar este si un mare pacat.
Cred ca este un pacat foarte raspandit astazi. De fapt diavolul nici nu vine la inceput cu ceva greu, ci vine cu aceasta stare de descurajare care de-altfel duce la una din cele mai raspandite boli de pe glob, depresia ca sa folosesc acest termen care este de actualitate.
Depresia este a patra boala ca raspandire pe glob si pe zi ce trece face tot mai multe victime. 
De-aceea este nevoie ca noi cei care-L cunoastem pe Dumnezeu sa fim acei care aduc un cuvant de incurajare celor care trec prin aceasta stare.
Insa nu intotdeauna suntem alaturi de cei care trec prin aceste situatii, poate ca stam alaturi de ei si nici macar nu le cunoastem nevoia.
Daca ne uitam in Scriptura il vedem pe David intr-o situatie similara.
 In prima carte a lui Samuel il vedem pe David ca trece printr-o perioada de descurajare fugind de Saul. Istoria este lunga si puteti citi textul acesta (1 Samuel cap. 27,28,29,30), dar ce este de remarcat la David, gasim in cap.30 versetul 6/b,-"Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui."
Primul lucru pe care trebuie sa il faci atunci cand esti descurajat, ROAGA-TE!
Poate ca nu vei avea un prieten langa tine sa-ti spuna cuvinte incurajatoare, dar in schimb vei primi curaj cand vi tu inaintea Domnului si ii vei spune starea ta, cand ii vei spune tot ceea ce simti in sufletul tau. El va fi Acel care iti va da curajul care iti lipseste.
Al doilea lucru pe care trebuie sa-l faci cand esti descurajat- CITESTE!
Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, ori in asemenea momente este bine sa vezi ce are Dumnezeu sa-ti spuna. 
Este foarte important in aceste momente sa preiei tu controlul sentimentelor tale, al starii tale, nu astepta sa treaca totul de la sine, nu astepta sa vina un prieten in ajutor, poate ca nu va fi nimeni in acel moment langa tine, poate ca nici macar nu va stii prin ce treci, mai ales daca nu spui nimic despre starea ta, insa ceea ce poti face este sa cauti ajutorul la Cel mai bun prieten care este disponibil 24/24, care sta mereu la dispozitia ta, iar acesta este Isus Hristos.
Multi oamenii care trec prin aceste stari cauta ajutor  la psihologi, insa vindecarea deplina o face doar Isus.
In vers. 10 din psalmul 27 avem una dintre cele mai frumoase incurajari:
Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.
Indiferent cat de dezamagit esti de cei sau de ceea ce este in jurul tau, nu uita:
Domnul te primeşte!

 

Hrana ta zilnica!

4 IANUARIE
Psalmul 44.9-26
Începând cu versetul 9, tonul psalmului se schimbă. În loc să continue să privească la Dumnezeu, la lumina feţei Sale şi la puterea Numelui Său (v. 3 şi 5), cei credincioşi măsoară încercările care se abat asupra lor. Sufletul celui răscumpărat nu este întotdeauna într-o stare înaltă - ştim aceasta din experienţă. Cu toate acestea, credinţa celor credincioşi nu este descumpănită; ei ştiu să pună în seama lui Dumnezeu tot ceea ce întâmpină şi primesc loviturile ca venind din mâna Lui (lov 1.21). Au conştiinţa dreaptă şi nu numai că paşii nu li s-au „abătut din calea" ascultării, dar nici inima lor „nu s-a întors înapoi" (v. 18). Şi martor la aceasta este Dumnezeu, ( el care „cunoaşte tainele inimii"'.
 Să nu dăm niciodată uitării acest verset, 21!
Cum ar trebui înţeleasă expresia din versetul 22 - care ne sună atât de străină - „daţi morţii toată ziua"? Citarea ei în Romani 8.36 ne ajută să înţelegem motivul, anume că, prin intermediul încercărilor, ne este împrospătat sau rememorat sentimentul nimicniciei şi al totalei noastre incapacităţi. Acelaşi pasaj însă ne invită să urcăm triumfători şi celălalt versant: „Dar, în toate acestea, suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit" (Romani 8.37).