Voi cautati si Eu va dau!

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Luca 12:31 

Cu alte cuvinte, ocupa-te ca partea spirituala sa-ti fie in regula si de restul se ingrijeste Domnul.

Restul fiind hrana, imbracamintea si restul necesitatilor pentru a putea duce o viata decenta. Daca Domnul considera ca meritam mai mult de-atat, El poate revarsa peste noi binecuvantari mai mult decat am avea nevoie, dar in nici un caz nu vom duce lipsa de cele de trebuinta.

Omul are doua mari necesitati in viata: nevoia lucrurilor necesare pentru viata pamanteasca, dar si nevoia spirituala a sufletului. Daca noi ne ocupam de cea spirituala, Domnul a promis ca ne va purta de grija de cea pamanteasca. De fapt este o rasplata a ascultarii de Domnul, " voi cautati"  si "Eu va dau".

Intr-adevar orice cautare cere un sacrificiu. "Cautarea" nu este un actiune pe care o facem azi si am terminat, ci este o actiune de durata, un efort din partea noastra, un scarificiu, dar un sacrificiu rasplatit de Dumnezeu.

In fiecare zi sa caut sa pazesc si sa implinesc poruncile Lui, sa caut sa fiu placut inaintea Lui.

Nu este suficient doar a gasi Imparatia lui Dumnezeu ci trebuie sa si raman in Imparatia lui Dumnezeu, de-aceea este necesara o cautare permanenta din partea noastra ca si Dumnezeu sa ne rasplateasca permanent. 

Care si-ar dori ca Dumnezeu sa-i dea ce are de trebuinta doar azi, sau doar o saptamana sau o luna, un an....? 

Nevoia de Dumnezeu este permanenta, de-aceea si actiunea noastra de "cautare " trebuie sa fie continua.

Doamne ajuta-ne si azi si maine, si in fiecare zi sa cautam mai intai Imparatia Ta si-atunci avem siguranta ca nu vom duce lipsa de nimic!

 

Cata vreme in tacere

Cata vreme in tacere
Vina mi-am acoperit
Ceasuri negre de durere
Sufletul mi-a chinuit

Refren:
Dar in ziua biruintei suferinta s-a sfarsit
Mi-am marturisit pacatul si de-atunci sunt fericit
Vina mea mi-a fost iertata sufletul eliberat
Viata mea de altadata intr-o clipa s-a schimbat :/

Numai umbre de-ntristare
Zilnic imi dadeau ocol
Ma vedeam cu-nfricosare
Parca zi de zi mai gol

Sub povara de pacate
Oasele mi se topeau
Chinuit eram de soapte
Ce mereu imi amintea

Hrana ta zilnica!

19 DECEMBRIE
Marcu 12.1-17
Conducătorii poporului sunt constrânşi să se recunoască în zdrobitoarea parabolă a viticultorilor răi.
Remarcaţi cum este desemnat (numai în Marcu) cel din urmă trimis al Stăpânului viei: „mai având deci un singur fiu preaiubit.." (v. 6). Această expresie ne aminteşte de cuvântul Domnului către Avraam, „Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti" (Geneza 22.2), şi totodată ne traduce, într-un mod emoţionant, afecţiunile Tatălui pentru Preaiubitul pe care L-a sacrificat pentru noi.
Astfel demascaţi, fariseii şi irodienii caută să riposteze. Cu complimente ipocrite, care însă, fără voia lor, sunt totuşi o mărturie în favoarea Domnului Isus („Tu eşti adevărat ... Tu înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu", v. 14), ei încearcă să-L încurce cu o întrebare deosebit de subtilă. „Da”-ul Său L-ar fi descalificat ca Mesia, în timp ce „nu”-ul Său L-ar fi condamnat din partea romanilor. El însă le răspunde într-un fel cum nu se aşteptau, făcând apel la conştiinţa lor.
Ce divină şi admirabilă înţelepciune!
Cu toate acestea, de câte ori nu a trebuit Mântuitorul - Cel care este Dragoste şi Adevăr - să sufere din cauza acestei rele credinţe, a răutăţii, a acestei necontenite şi „aşa mari" împotriviri „de la păcătoşi ... faţă de Sine"! (Evrei 12.3; vezi şi Ezechiel 13.22).

Hrana ta zilnica!

18 DECEMBRIE
Marcu 11.15-33
Domnul curăţă acest templu pe care îl cercetase în ajun; râvna Slujitorului desăvârşit II mistuie în cele privitoare la Casa Dumnezeului Său (Ioan 2.17).
La căderea serii, El părăseşte cetatea întinată, însă Se va întoarce în ea în ziua următoare, trecând prin faţa smochinului. Răspunzând la remarca lui Petru, Isus nu subliniază nicidecum propria Sa putere, ci îndreaptă gândurile ucenicilor spre Dumnezeu, ca şi cum le-ar spune: Cel care Mi-a răspuns Mie este gata să vă asculte şi vouă rugăciunile şi să vă înlăture orice obstacol din calea voastră, fie cât un munte de mare.

 A avea credinţă în Dumnezeu nu înseamnă să ne străduim să credem în împlinirea dorinţelor noastre, ci înseamnă să ne sprijinim pe Cineva pe care II cunoaştem, care ne-a dat promisiuni, care este credincios în a împlini aceste promisiuni şi care ne iubeşte. Există însă un caz când Dumnezeu nu ne poate răspunde sub nicio formă: atunci când avem „ ceva împotriva cuiva " (v. 25). 

Iată pe calea relaţiilor noastre cu Dumnezeu un munte de netrecut! 

Trebuie să ne ocupăm de el pe loc (imediat), pentru a regăsi înspre El, ca şi înspre fraţii noştri, acele „drumuri croite" ale inimii, despre care ne vorbeşte Psalmul 84.5.
Odată cu v. 27 încep şi cele din urmă conversaţii ale Domnului, pe parcursul cărora El îi va uimi, unul după altul, pe adversarii Săi de diferite feluri.

Pomul bun cu roade bune!

De multe ori am avut si cred ca la fel ca mine si altii au cazut in acest pacat de ai judeca pe cei din jur dupa faptele pe care le fac. Citind acest verset mi-am dat seama ca a judeca pe cei din jur in vreun fel este cea mai grava fapta. Citeam adineauri Matei 7:1, "Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi". Ducandu-ma pe una din trimiterile la  acest verset, am ajuns la Luca 6, unde spre finalul capitolului scrie in felul urmator:

"căci orice pom se cunoaşte după rodul lui".

Fiecare crestin sau mai bine zis fiecare om face si fapte in functie de ceea ce are in inima. Daca in inima lui exista o samanta rea, este logic ca nu va avea cum sa-i fie viata insotita de fapte bune.O om plin de rautate n-are cum sa exprime bunatate, un om plin de ura n-are cum sa ofere dragoste.
Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun.(v.43)

Orice crestin adevarat care traieste in frica de Domnul si cauta sa pazeasca poruncile Lui se va stradui in permanenta sa fie gasit placut inaintea lui Dumnezeu.

De-altfel orice "pom rău nu are care să facă rod bun", asa ca nu este treaba noastra sa-i judecam, fiecare da ce are, judecata este a Domnului si nu a noastra.

Dar cred ca inainte de a-i judeca pe cei din jur, ideal este ca fiecare sa-si faca o analiza personala si cu siguranta vom descoperi lucruri care ne fac sa nu ne mai asumam rolul de judecator.

Doamne fereste-ne de acest pacat care asa lesne  poate cuprinde pe multi dintre crestini.

 

Hrana ta zilnica!

17 DECEMBRIE
Marcu 11.1-14
Drumul Domnului Isus se apropie de sfârşit. Işi face intrarea solemnă în Ierusalim, după care intră în templu, unde, pentru început, îşi roteşte privirea în toate părţile „ la toate " (v. 11), ca pentru a Se întreba: Mă aflu Eu aici la Mine?

 Acest detaliu, specific lui Marcu, ne arată că Dumnezeu nu judecă niciodată în pripă starea lucrurilor înainte de a condamna (comp. cu Geneza 18.21). Cum trebuie să fi fost însă sentimentele Domnului văzând această casă de rugăciune ajunsă într-un asemenea grad de profanare...!
El părăseşte acest loc pângărit şi Se retrage în Betania, împreună cu micul număr al celor care îl recunosc şi care II iubesc. Betania semnifică „casa întristatului" sau a smochinelor" (dubla semnificaţie este caracteristică Scripturii, fiind deseori întâlnită). În momentul în care Domnul Isus este constrâns să blesteme smochinul cel fără rod, care îl reprezintă pe Israel aşa cum 1-a găsit El, este ca şi cum El, întristatul, Săracul (Psalmul 40.17), ar întâlni acolo, şi numai acolo, roade pentru Dumnezeu („smochinele cele bune", potrivit expresiei din Ieremia 24.2), mângâiere pentru inimă, gustând mai dinainte „rodul muncii sufletului Său" la cruce (Isaia 53.11). 

In ciuda frunzişului bogat, imagine a unei religii frumoase, „nu sunt smochine în smochinul" lui Israel, după cum constată acelaşi profet (Ieremia 8.13).

Si acum, ca si atunci!

Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.

Matei 24:36-37 

Se face o comparatie tare mult in Scriptura  intre vremea lui Noe si vremea de azi, a zilelor noastre.

Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si in zilele din urma. Cand ne referim la zilele din urma, stim ca aceste zile sunt zilele in care Hristos revine pe pamant. Revenirea Lui pe pamant va fi diferita fata de venirea din Betleem. Venirea  Fiului Sau Isus Hristos a facut parte din planul lui Dumnezeu.

Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. (Galateni4:4)

Este cel mai mare act de smerenie, insa nu este singurul act  in care Dumnezeu s-a coborat printre noi, muritorii de rand de a fi cat mai aproape de noi, de a ne vorbi.

 El, Cel plin de slava si glorie s-a coborat la noi umil, insa revenirea fiului Sau va fi in cea mai mareata splendoare!

Dar revenind la comparatiile despre care ne vorbeste Scriptura, puteam vedea asemanarile oamenilor din ziua lui Noe cu oamenii din ziua de astazi.

Cateva caracteristici ale oamenilor din vremea lui Noe:

Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. Geneza 6:5

Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.
Dumnezeu S-a uitat spre pământ şi iată că pământul era stricat; căci orice făptură îşi stricase calea pe pământ. Geneza 6:11-12

Caracteristicile oamenilor din ziua de azi:

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea (2 Timotei 3:1-5), iar in 2 Petru 3:3 spune, "Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor

La fel cum asemanarile sunt identice si sfarsitul este identic.

La fel cum nici pe cei din vremea lui Noe as putea spune ca nu i-a luat prin surprindere potopul, nici sfarsitul care ii asteapta pe cei ce fac raul nu va fi o surpriza. Si ei au fost avertizati, dar si noi suntem avertizati, insa nu luam in seama.

Dumnezeu i-a vorbit lui Noe si i-a transmis hotararea pe care o are cu privire la oameni. Timpul in care Noe isi construia corabia, a fost un timp in care oamenii s-au putut intoarce de la faptele lor rele, insa au continuat in rautatea si pacatele lor, tocmai pentru ca nu au crezut si au luat in deradere mesajul care le-a fost adus.
Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau....(Evrei 11:7/a)

Astazi intreagului univers vorbeste cuvantul Domnului prin Scriptura, prin profeti, prin diferite metode si ne spune ca Isus va reveni, insa prea putini i-au aminte la acest lucru.Lumea continua sa fie preocupata cu aceleasi lucruri cu care erau preocupati si cei din vremea lui Noe, de-aceea si sfarsitul va veni la fel.  

Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.

Salvarea a fost doar pentru cativa, doar pentru cei care au ascultat.

Cativa din familia lui Noe au fost salvati, la fel si la revenirea lui  Hristos, doar fecioarele intelepte cele care au vegheat vor fi salvate.

Suntem noi printre aceste fecioare? 

Hrana ta zilnica!

16 DECEMBRIE
Marcu 10.35-52
Nu ne sustragem de la a face o remarcă în legătură cu credinţa lui Iacov şi a lui Ioan. Deşi ştiau că învăţătorul lor era Mesia, Moştenitorul împărăţiei, şi că vor avea parte împreună cu El, cererea lor dă totuşi la iveală ignoranţa şi deşertăciunea inimii lor fireşti. Plin de har, Domnul îi strânge pe ucenici în jurul Lui şi foloseşte această intervenţie nefericită a celor doi fraţi pentru a le da o învăţătură (atât lor, cât şi nouă). Să nu înţeleagă ei oare că au înaintea lor pe Modelul smereniei prin excelenţă, pe Acela care, având tot dreptul să I se slujească, a dorit să devină Rob pentru a-Şi elibera făptura şi a plăti cu viaţa Sa preţul răscumpărării cerute de Marele Judecător? Versetul 45 poate fi numit versetul cheie al Evangheliei, fiind un rezumat al acesteia.
Duhul Sfant ne înfăţişează în acest capitol trei atitudini foarte diferite: omul pe care Domnul îl invită să-L urmeze şi care pleacă (v. 21,22); ucenicii chemaţi şi ei şi care Îl urmează, dar îngroziţi (v. 32) şi făcând caz de renunţările lor (v. 28); şi cerşetorul orb, căruia Isus nu îi cere nimic când îl vindecă, dar care, fără niciun cuvânt şi, aruncându-şi haina care ar fi putut să-1 stânjenească pe cale, îl urmează „pe drum” (v. 52).
Remarcăm nestatornicia mulţimii, cea care la început îl mustră pe orb, dar care, peste numai câteva clipe, îi va spune: „îndrăzneşte...!" (v. 48,49).