Priviti in ascuns si rasplatiti la vedere!

Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic.

.....................

Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat.

......................

În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.
Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!”

 1 Imparati 18:21, 30, 36, 37

Il avem in fata pe prorocul Ilie, un prorooc care traia in vremea domniei lui Ahab.

Iata-l acum vorbind  in fata unui  popor care s-a departat de Domnul, un popor cu inima impartita, un popor dezbinat condus de un imparat decazut. Ahab era imparat in vremea aceea si in timpul domniei lui pacatele cresteau si erau din ce in ce mai mari. Ridicase Ahab un altar in cinstea lui Baal si facuse un idol Astarteei.Tot ceea ce a facut Ahab depasea cu mult pacatele imparatilor care au fost inaintea lui, de-aceea Dumnezeu a hotarat ca sa-l trimita pe Ilie, la Ahab.Dupa discutia dintre cei doi, putem vedea cat de orb este Ahab, din moment ce il invinovateste pe Ilie ca nenoroceste poporul Israel. Numai ca Ilie ii arata vina lui Ahab si porunceste sa stranga poporul  la muntele Carmel.Multi la numar prorocii lui Baal si ai Astarteei se infatiseaza inaintea lui Ilie.

Stim discutia care a urmat intre Ilie si acestia, ea fiind consemnata in 1 Imparati cap. 17, 18.Uitandu-ma in textul acesta, vad atitudinea lui Ilie. In timp ce altii darama altarul, el il zideste, de fapt cu acest lucru incepe Ilie.
Raspunsul la rugaciunea lui scurta nu intarzie sa apara. Practic Ilie se roaga doar cateva cuvinte si iata ca  Domnul ii raspunde.
Poate Dumnezeu sa raspunda la o rugaciune scurta?
Cum este facuta rugaciunea noastra, dintr-o inima sincera sau facuta doar de pe buze sau de forma, doar sa vada cei din jurul nostru cat suntem de spirituali?
Chiar daca Ilie a rostit doar cateva cuvinte, rugaciunea lui a primit raspuns, pentru ca Ilie avea o legatura stransa cu Dumnezeu. Ilie avea altarul cladit in relatia lui cu Dumnezeu.
Primul lucru pe care l-a facut Ilie, a zidit altarul!
Ne intrebam de multe ori de ce nu primim raspuns la problema noastra?
Sunt zile in care ''suntem sus pe munte" si toate lucrurile sunt bune, si de ce sa nu recunoastem ca in astfel de momente tare greu ne mai plecam genunchiul. Insa vin zile mai grele, apar problemele, apare o boala, apare ceva din care chiar nu vedem iesire, si-atunci asa usor ingenunchem....
Asa de mult invatam sa strigam la Dumnezeu...
Uneori strigam in disperare si ne intrebam mirati, "Doamne, unde esti"?
Ne agatam de promisiunea lui Dumnezeu "tot ce veti cere cu credinta, veti primi", si ne intrebam...oare acuma, de ce nu primesc ajutor?
Cred ca in acel moment nu trebuie sa fim preocupati de aflarea raspunsului la intrebarea "de ce nu ne raspunde Dumnezeu", ci mai degraba sa cautam, sa vedem care este situatia altarului nostru. 
Poate ca ne place sa ne rugam, insa nu cumva suntem si noi ca acesti fatarnici?
Matei 6:5
Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni.
 Mi s-a intamplat sa fiu intr-o adunare si sa fie alaturi de mine cineva, alaturi de care nu-mi mai gaseam cuvintele la rugaciune. Se ruga cu atata foc, cu atata pasiune, spunea atatea cuvinte, cita atatea versete, incat ma facusem "chitic", cuvintele mele erau atat de sarace, incat am preferat sa le spun in gand.La terminare n-am putut decat sa exclam..."Doamne, ce foc are in rugaciune..!"
Aceeasi persoana daca o intalnesti pe strada, in afara bisericii...nici prin cap nu-ti trece ca este crestin...nici prin fapte si nici prin vorbe.
Oare cati nu sunt asa...?
Oare nu cumva facem si noi fapte si rugaciuni doar de ochii lumii?
Nu cumva, dorim uneori sa fim mai mult decat ceea ce suntem in realitate? 
Imi amintesc cand baietelul meu cel mic avea 3-4 anisori, incerca sa-si imite tatal. Oridecate ori prindea momentul, lua servieta sotului cu care venea de la birou, (desi mai mult o tragea dupa el, nefiind chiar asa usoara), isi punea telefonul mobil la ureche si mergea cat ii camera de la un capat la altul si vorbea de zor. L-am intrebat odata, "Robert, ce faci?" Raspunsul a venit prompt: "acuma, sunt tata".
El nu era tata, dar vroia sa fie ca tata.
Uneori dorim sa fim priviti mai mult decat ceea ce suntem in realitate, numai ca Dumnezeul care este in ascuns, priveste la noi, iar pe El nu-L putem amagi.
....încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
Am doua prietene dragi( mama si fiica)  intoarse de curand la Domnul si deseori imi spun ca ele nu stiu sa se roage asa frumos cum stiu altii. Da, poate ca nu stiu asa frumos, insa stiu un singur lucru, "ele stiu sa se roage sincer", si aceste rugaciuni Dumnezeu le asculta si da raspuns. 
Dumnezeu sta in ascuns si priveste tot in ascuns, numai ca rasplata ne-o da la vedere!

Hrana ta zilnica!

27 OCTOMBRIE
Ieremia 42.7-22
În Isaia 30.2, Domnul declarase: „plecând să coboare în Egipt, ei n-au întrebat gura Mea" (citiţi tot paragraful), în timp ce aici Dumnezeu chiar a fost consultat, prin intermediul profetului Său; poporul însă îl va asculta numai dacă răspunsul Său va corespunde intenţiilor lor.
Se scurg zece zile. Profetul nu se grăbeşte să răspundă, aşteptând el însuşi descoperirea gândului divin.
Pentru ce întârzie adesea Domnul în împlinirea rugăciunilor noastre? Vrea să pună la încercare încrederea noastră în El Şi, cum credinţa este întotdeauna răbdătoare, numai cu timpul se poate vedea dacă rugăciunea noastră a fost cea a credinţei sau dacă, dimpotrivă, obosiţi de aşteptare, am sfârşit prin a căuta noi înşine o soluţie a dificultăţilor noastre.
Întrebarea era: să coboare în Egipt, sau să rămână în ţară?! 

Prin gura lui Ieremia, Domnul le făcuse cunoscut răspunsul Său plin de har şi totodată de netăgăduit: Rămâneţi în ţară! Veţi fi binecuvântaţi în ea! Împăratul Babilonului va fi înclinat spre bunăvoinţă şi spre milă! Dacă veţi merge în Egipt, aceasta va fi spre pierzarea voastră!
Prieteni credincioşi, oricare ar fi drumul care ne stă înainte, să ne păzim să ne angajăm pe el înainte de a cunoaşte voia Domnului!

Hrana ta zilnica!

26 OCTOMBRIE
Ieremia 41.11-18; 42.1-6
De îndată ce vestea despre măcelul înfiorător de la Miţpa ajunge la urechile sale, Iohanan porneşte să înfrunte ceata lui Ismael. La vederea lui Iohanan, întreg poporul pe care Ismael îl ducea cu sine în robie la fiii lui Amon se grăbeşte să treacă în tabăra celuilalt. Ismael, constatând că de acum are de-a face cu forţe mai puternice decât ale sale, scapă împreună cu opt oameni şi se adăposteşte la Baalis, protectorul său. De partea lor, Iohanan şi poporul eliberat se aşază în hanul lui Chimhan, lângă Betleem (poate acelaşi han în care, mai târziu, nu se va găsi loc pentru Fiul lui Dumnezeu - Luca 2.7).
Pericolul însă tot nu este în întregime îndepărtat de peste sărmanii aceştia. Asasinarea guvernatorului rânduit de împăratul Babilonului îi expune acum pe iudei mâniei sale, de îndată ce va fi informat. Nebucadneţar, scos din sărite de revoltele succesive ale poporului lui Iuda, nu poate să nu intervină cu maximă duritate, fâcându-i de astă dată pe cei nevinovaţi să plătească pentru cei vinovaţi. În teama şi dezorientarea lor, Iohanan şi tovarăşii lui se întorc cu aparentă umilinţă spre Ieremia, pe care aici îl găsim în mijlocul lor. El este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, Cuvânt care, repetăm, este singura sursă de lumină pentru noi, cum era şi pentru acest popor (Psalmul 119.105).

Secretul fericirii!

Sunt doar cateva imagini de la conferinta tinerilor din aceasta seara  de la Elim.

A fost minunat sa vezi mii de tineri care il cauta pe Dumnezeu si vin sa I se inchine, ba mai mult interesati de acest subiect atat de actual,

" SECRETUL FERICIRII"

Seara a inceput cu un moment  de inchinare in care au cantat Alin si Emima Timofte alaturi de tineri bisericii, dupa care pastorul Nelu Brie a avut un mesaj de actualitate, special pentru tineri.

Stim si nu este ceva nou, ca toti tinerii isi doresc sa fie fericiti, si-atunci cu aceasta dorinta pleaca in cautarea fericirii, numai ca fericirea nu sta in lucrurile valoroase, nu sta in bani, nu sta in BMW, nu sta in cariera, fericirea tine atat de mult de relatia ta ca tanar, cu parintii tai.

Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă, 

„ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”

Mesajul a fost atat de complex si Duhul Sfant a dat raspuns la o multime de framantari din viata lor.Sunt convinsa ca multor tineri Dumnezeu le-a vorbit in mod special si fie ca invataturile auzite sa nu fie trecute doar intr-un jurnal al amintirilor ci aceste povete sa le fie perna de capatai.

Toamna se numara bobocii!

sursa foto-http://imaginidesktop.blogspot.ro/

Nu stiu cat de mult realizam ca si viata noastra este formata tot din  anotimpuri?!

Daca anotimpurile naturii revin an de an, viata noastra aici pe pamant nu este asa. Fiecare din noi am trecut din etapa in etapa, din anotimp in alt anotimp. 

Intrebarea este - in ce anotimp al vietii te situezi?

Copil fiind esti in primavara vietii tale, iar daca esti un tanar proaspat casatorit te gasesti in cel mai frumos anotimp - vara. Anii insa nu stau pe loc si poate ca multi dintre noi ne vedem copiii mari, ne vedem nepotii crescand frumos si asemeni copacilor din imagine, frunzele vietii noastre incep sa prinda o culoare ruginie. Este frumos si acest anotimp, insa trebuie sa stim ca aceste frunze ruginii incep sa cada rand, pe rand, iar mai apoi vine frigul, vine gerul, vine viscolul care aduce mantia zapezii acoperindu-ne anii vietii.

Nu stiu daca este momentul sa fim melancolici sau nu, insa trebuie sa fim realisti cu noi insine. Mai mult de atat stiu ca Copiii lui Dumnezeu nu sunt speriati de nici un anotimp, cu-atat mai mult de anotimpul iernii.

Noi nu suntem creati doar pentru viata aceasta scurta si trecatoare, noi am fost creati sa avem o viata vesnica alaturi de Hristos, insa ca sa mostenim aceasta vesnicie, trebuie sa calcam pe urmele pasilor Sai.

Trebuie sa pazim poruncile Lui, trebuie sa credem in fagaduintele Sale si numai asa vom avea parte de promisiunea vietii vesnice.

Nu stiu in ce anotimp al vietii te gasesti dragul meu cititor, insa trebuie sa stii un lucru: 

"oamenilor le este randuit sa moara o singura data"

Poti muri fie ca esti in cel mai timpuriu anotimp, poti muri in cel frumos anotimp, poti muri si daca nu ti-au ingalbenit toate frunzele sau ti-au cazut frunzele pe jos, poti muri oricand, pentru ca nu noi suntem stapani pe viata noastra. Si imparatii si robi sunt datori cu o moarte, dar nici imparatul si nici robul nu cunoaste ziua mortii.

Insa trebuie sa te intrebi: " faci tu tot cat iti sta in putinta, sa implinesti si sa pazesti poruncile lui Dumnezeu"?

 Gresim toti in multe feluri, si multe din pacate le facem poate fara sa ne dam seama, insa stradaniile noastre Dumnezeu le vede si mai mult cunoaste inima noastra. Nu trebuie sa ne uitam la cel de langa noi, fiecaruia i se cere atat cat i s-a dat. Celui caruia Dumnezeu i-a dat mult, ii cere mult, cui i s-a dat putin i se cere putin. 

Nu stiu cat ti-a dat Dumnezeu tie, nici intelepciune, nici bogatie, nici cati talanti ai primit, insa stiu un singur lucru, si eu si tu vom da socoteala pentru fiecare investitie pe care Dumnezeu a facut-o in noi.

Talantii pe care i-am primit, i-am ingropat sau la randul nostru i-am pus in negot?

Este un proverb "toamna se numara bobocii".

Daca tot suntem in acest anotimp cred ca este bine sa ne facem o analiza a vietii noastre, a faptelor noastre, a tot ceea ce facem si cum traim, insa inaintea de a ne face aceasta analiza trebuie sa ne cercetam in lumina Cuvantului Sau. 

Numai asa vom putea sa vedem starea noastra reala.

Noi suntem soferii propriului nostru destin!

De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.

Evrei 2:1

Nu exista versete in Scriptura  care sa nu fie demne de luat  in seama, dar iata ca in vremurile in care traim astazi, trebuie sa luam aminte mai mult ca oricand la Cuvantul lui Dumnezeu.Citeam acest verset din Evrei care se refera la noi, cei care am cunoscut mantuirea si nasterea din nou. Este atat de important sa ramanem la cele ce am primit si sa umblam sub calauzirea Duhului Sfant.Iata ca din nou ajung la acest cuvant, "veghere".

Atunci cand veghezi asupra cararii tale, asupra faptelor tale, asupra a tot ceea ce faci, este imposibil sa aluneci de pe cale. Este asemanator cu mersul pe o sosea. Fiind si eu participant la trafic stiu ce inseamna sa fiu atenta la  traseu sau nu. Daca plec intr-o calatorie si sunt atenta la toate indicatoarele de pe traseu, este imposibil sa ma abat de la drum sau sa platesc amenda, ori daca nu sunt atenta la indicatoare, daca nu sunt atenta cu ce viteza am dreptul sa merg pe acel drum, am toate sansele sa ma ratacesc sau sa platesc bani frumosi pentru neatentia si nevegherea mea.

Imi amintesc de o experienta pe care am avut-o la scurt timp dupa ce sotul meu a murit.Pana atunci la  orice drum lung, el era soferul si eu pasagerul, si ca orice pasager nu esti atat de atent la semne sau la traseu. Dar fiindca nu aveam de ales trebuia sa imi iau rolul de sofer in serios, asa ca la scurt timp am facut un drum mai lung, pana la nasii din Baia Mare(nefiind intoarsa la Domnul, copilul are nasi si mentionez acest lucru, pentru ca la crestini cuvantul "nasi" nu exista, desi iata ca si in acest domeniu s-au cam incalcat invataturile primite). Bineinteles ca spre Baia Mare am fost foarte atenta, dar la intoarcere capatasem curaj si am fost poate umpic cam sigura pe mine.Avand niste nasi extraordinari de grijulii si pot spune ca sunt niste oameni extraordinari cum rar mi-a fost dat sa intalnesc, pe tot traseul m-au sunat sa vada daca suntem in regula, in masina fiind eu si micutul  de 6 anisori, care la vremea aceea era pasagerul meu, undeva la intrare in Sacuieni ne-au sunat sa vada pe unde suntem. Bineinteles ca fiind atenta la convorbire, povestindu-i de cel mic, am ajuns intr-un mic sens si fara sa fiu atenta, am luat-o pe prima iesire la dreapta si m-am tot dus, si vreau sa va spun ca atat de mult m-am dus, incat m-am trezit ca ma apropi de granita cu Ungaria. E amuzanta poate experienta mea, dar in urma acestei experiente am invatat un lucru, "la orice calatorie, trebuie sa fiu atenta la traseu si la indicatoarele de pe acest traseu". V-am povestit aceasta experienta nu pentru altceva ci doar cu scopul de a va arata cat de mult este necesar sa veghem, pentru ca neglijenta mea din traseu este asemanatoare cu neglijenta  si indiferenta noastra  in viata spirituala.

Noi am pornit intr-o calatorie cu o destinatie precisa, si fiecare suntem soferul propriului nostru destin. Noi nu suntem pasageri intr-o caruta, nici intr-o masina, ci de noi depinde daca ajungem sau nu la destinatie, insa daca nu privim la indicatoare si daca nu suntem vegheatori asupra Cuvantului si invataturilor lasate de Hristos, avem toate sansele sa ne ratacim si sa nu ajungem la destinatie sau fi-vom ca fecioarele neintelepte, ajungem cand usa s-a inchis.

....trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit!

Astazi multi neglijeaza Cuvantul lui Dumnezeu si din acesta cauza cuvintele Domnului Isus se implinesc:

"Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu"

Apar tot felul de invataturi si tot felul de invatatori, insa daca cunoastem invataturile Domnului Isus este cu neputinta sa ne lasam atrasi de aceste curente. Noi avem Scriptura ca si calauza pe drumul nostru si in Ps. 119 cuvantul spune: "Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea".

Stim ca o candela are lumina, ori Cuvantul  Sau este o candela care ne lumineaza cararea. Dar cum e luminata cararea noastra daca noi nu cunoastem Cuvantul?

Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.

Ori ca eu sa ma indrept trebuie sa cunosc Cuvantul!

 Nimeni nu-L poate inlocui pe Dumnezeu si nimeni nu poate sa ne calauzeasca asa bine cum o face El. Psalmul 48 incheie asa frumos:

Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci;

 El va fi călăuza noastră până la moarte. 

"Doamne nu ne lasa sa ne abatem nici la stanga, nici la dreapta si mai mult nu lasa ca privirea noastra sa se dezlipeasca de Tine. Tine-ne ochii atintiti spre Tine, iar daca cumva ne-am pierdut sau ne-am abatut de la traseul Tau, arata-ne, cerceteaza-ne si du-ne pe calea vesniciei" 

Hrana ta zilnica!

25 OCTOMBRIE
Ieremia 40.11-16; 41.1-10
Odată cu distrugerea Ierusalimului şi cu capturarea celui din urmă împărat, Nebucadneţar a anihilat orice posibilitate de revoltă în ţara lui Iuda. A lăsat totuşi acolo un număr de locuitori dintre cei mai săraci, pentru a nu rămâne ţara pustie, punându-1 ca şef peste aceştia pe Ghedalia, un guvernator agreat de toţi. În tot acest timp vedem cum Domnul veghează în har asupra celor cruţaţi de deportare, făcându-i să aibă recolte bogate (v. 12; comp. cu Proverbe 30.25).
Regretabil însă, această perioadă favorabilă nu este de durată. Dumnezeu, Cel care cunoaşte inimile, permite accesul altor evenimente tragice, menite să le descopere starea inimii.

 Sub înfăţişarea împăratului fiilor lui Amon (v. 14), apare pe scenă vechiul vrăjmaş al lui Israel, pe care poate îl credeam zdrobit. El există însă întotdeauna şi nu-şi schimbă pornirile rele; dimpotrivă, şi le manifestă ori de câte ori slăbiciunea poporului îi dă ocazia. Este vorba de Satan, marele nostru vrăjmaş, şi acesta este felul său de a acţiona: niciodată nu depune armele, ci întotdeauna caută să profite de tot ceea ce ne slăbeşte rezistenţa: oboseală, comoditate, lipsă de vigilenţă... Cu ajutorul lui Baalis, Ismael, fără-ndoială invidios pe Ghedalia pentru autoritatea lui, organizează un complot şi îi ucide mişeleşte pe Ghedalia şi pe evreii aflaţi cu el la Miţpa.

Hrana ta zilnica!

24 OCTOMBRIE
Ieremia 40.1-10
Ce s-a întâmplat oare cu Ieremia în vâltoarea tuturor acestor evenimente? 

Rămas în curtea gărzii „până în ziua când a fost luat Ierusalimul" (cap. 38.28), el a fost apoi pus în lanţuri împreună cu toţi ceilalţi captivi şi, până la Rama, a făcut parte, alături de ei, din sinistrul cortegiu al deportaţilor conduşi în exil. Între timp, Nebuzaradan, şeful gărzilor, cel care răspundea de prizonieri, a primit de la însuşi împăratul Babilonului instrucţiuni binevoitoare în legătură cu Ieremia. Nu numai că nu trebuia să i se facă niciun rău, ci profetului i se dă chiar libertatea de a-şi hotărî singur soarta. Este invitat să aleagă între a merge în Babilon, unde se găseau „smochinele cele bune" din cap. 24, acei exilaţi cu privire la care Domnul promisese că îi va proteja şi că îi va face să prospere, şi a rămâne cu săracii ţării, cei lăsaţi în Iudeea. În ciuda libertăţii care i se acordă, profetul se abţine să facă o alegere de unul singur (v. 5), dându-ne astfel o nouă lecţie despre dependenţă. El nu şi-a pus problema binelui său personal, ci dorinţa lui era să se găsească în locul în care Dumnezeu voia să îl aşeze ca să îi slujească. În lipsa îndrumărilor de sus, el îl lasă pe şeful gărzilor să hotărască pentru el, recunoscând voia Domnului în sfatul dat de acesta: iată un exemplu de luat în seamă ori de câte ori nu ne este clar încotro să mergem (comp. cu Geneza 13.9).