Hrana ta zilnica!

22 OCTOMBRIE
Ieremia 38.14-28
Sărmanul Zedechia!

 Chinuit de griji şi de nesiguranţă, îl cheamă din nou în secret pe Ieremia. Acesta îl îndeamnă să meargă „de bunăvoie" la căpeteniile caldeenilor şi să se pre-dea. De asemenea, îl previne cu privire la ceea ce avea să i se întâmple dacă nu s-ar fi supus: era în primejdie să i se afunde picioarele „în noroi" (v. 22). Cu siguranţă, profetul spunea acestea gândindu-se şi la recenta lui experienţă, dar ce mare diferenţă era între cei doi! Deşi cunoştea bine care era voia lui Dumnezeu, Zedechia nu avea puterea s-o împlinească, pentru că era stăpânit de teama de oameni: teama de caldeeni, teama de căpetenii (v. 5 şi v. 25), teama de evreii deja strămutaţi (v. 19; vezi Proverbe 29.25).

 Numai adevărata teamă, cea faţă de Dumnezeu, părea să lipsească din gândurile sale. 

In adevăr, ce mare contrast se aşterne între teama lui Zedechia şi siguranţa pe care credinţa i-o dădea lui Ieremia! 

Întrevederea lor ne poartă cu gândul înspre scena din Fapte 26, în care îl vedem pe întemniţatul Pavel înfăţişându-se înaintea împăratului Agripa şi vorbindu-i „cu îndrăzneală" (v. 26), încheind cu cuvintele: „Să dea Dumnezeu ... în orice fel, să deveniţi aşa cum sunt eu, în afară de aceste lanţuri" (v. 29). Să ni se dea şi nouă harul de a fi ca Pavel şi ca Ieremia, întotdeauna plini de curaj înaintea oamenilor, pentru că Domnul este cu noi (Evrei 13.6)!

Marturiseste-ti pacatul si vei fi iertat!

 Orice pacat este invins daca este adus la lumina.
Marturisirea pacatelor este ogorul in care creste iertarea lui Dumnezeu.
 El da iertare si celui mai mare pacatos, insa fiecare trebuie sa-si recunosca pacatul si sa-l paraseasca.
Pana nu si-a marturisit David pacatul, nu a avut liniste si pace.
 Psalmi 32:5

Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” 

Simtea apasarea mainii lui Dumnezeu asupra sa, simtea ca se usuca pe picioare, simtea ca se usuca toata vlaga din el, atunci a luat hotararea sa-si marturiseasca vina si Domnul l-a primit si l-a iertat.
 Dumnezeu este un Dumnezeu milos, asa stim si asa spun multi, chiar si cei care nu-L cunosc cu adevarat, insa mila si indurarea Lui este aratata noua doar atunci cand marturisim si cerem iertare pentru faradelegile noastre. Nu exista om fara de pacat, doar Unul este Sfant, si Acela este Fiul Sau ISUS HRISTOS. Putem fi morali, putem fi buni la suflet, putem face acte de caritate si de milostenie in fiecare zi, insa sfinti si desavarsiti, nu suntem. Fiecare pacatuim inaintea lui Dumnezeu, prin vorba, prin gand, prin fapte, pacatuim cu voia sau fara voia noastra, pacatuim cu buna stiinta sau din nestiinta, insa oricum am fi, avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu.
Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.
De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi, chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc.
Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire.Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.
 De multe dureri are parte cel rău, dar cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui. Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi înveseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!

Ps.32

VREDNIC ESTE MIELUL!

Ebola, inundatii, grindina, calamitati, cutremure si mari dezastre!

Daca doresti sa afli secretul fericirii, hai si tu cu noi!

Un nou mesaj, o noua cercetare, un nou motiv de a ne ruga la Domnul pentru aceasta intalnire, si fie ca biruinta sa fie doar a LUI.

Chiar daca nu esti la prima tinerete, ai toate motivele sa afli

 SECRETUL FERICIRII, asa ca...hai si tu!

O zi binecuvantata!

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”

 S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele.
Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Şi-au pierdut mintea toţi cei ce săvârşesc fărădelegea, de mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea, şi nu cheamă pe Domnul? 

 Ei vor tremura de spaimă, când Se va arăta Dumnezeu în mijlocul neamului neprihănit. 

 Râdeţi voi de nădejdea celui nenorocit…, dar scăparea lui este Domnul. 

 O! de ar porni din Sion izbăvirea lui Israel!… 

Când va întoarce Domnul înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va înveseli, şi Israel se va bucura.

Ps.14 

Hrana ta zilnica!

21 OCTOMBRIE
Ieremia 38.1-13
Căpeteniile, exasperate, se ridică împotriva lui Ieremia, acuzându-l că a ţinut discursuri exagerate, menite să slăbească rezistenţa morală a poporului, şi obţin de la împărat aprobarea de care au nevoie pentru a-1 arunca într-o groapă unde îşi propuseseră să-1 lase să moară.

 Ce cumplită este mizeria omului lui Dumnezeu în această fântână murdară şi mocirloasă! 

El însă II cheamă pe Domnul şi primeşte acest răspuns preţios: Nu te teme" (citiţi Plângeri 3.52-57). Scăparea este pregătită. Dumnezeu Se îngrijise de instrumentul pentru aceasta: cineva care nu făcea parte din popor, un slujitor negru de la palat, pe nume Ebed-Melec (el ne face să ne gândim la tânărul de care S-a folosit Dumnezeu pentru a-1 salva pe Pavel: Fapte 23.16). Cum Zedechia era influenţabil şi spre bine şi spre rău, el se lasă înduplecat, iar acum asistăm la operaţiunea dificilă de a-1 scoate pe Ieremia din groapa cea întunecoasă, faptă care scoate în evidenţă devotamentul lui Ebed-Melec.
Acuzat pe nedrept, bătut şi aruncat în groapă, Ieremia este în special aici o imagine a Domnului Isus. Sfârşitul v. 6 ne poartă cu gândul la Psalmul 69.2: „Mă afund în noroi adânc şi nu este loc de pus piciorul..." - imagine a suferinţelor şi a morţii Domnului Hristos", în timp ce v. 13 poate fi asemănat cu începutul Psalmul 40, privind învierea Lui: „M-a scos din groapa pieirii, din noroiul mocirlei...".

Ospat nu din cauza mesei, ci din cauza inimii tale multumitoare!

 Ne aflam intr-o perioada a anului in care majoritatea serbeaza ziua roadelor sau ziua multumirii, fie in biserici, fie o sarbatoare a orasului.

Nu stiu de ce trebuie sarbatorita o zi anume, deoarece multumire si recunostinta trebuie  sa Ii aratam in fiecare zi lui Dumnezeu, nu doar intr-o zi anume, dar cred ca pe tema aceasta se poate vorbi mult.

Multumirea! 

Vorbim de o sarbatoare pentru care se face atata fast, insa nu stiu cati avem aceasta sarbatoare in suflet, cati sarbatorim  cu adevarat dintr-o inima curata? Intr-o lume atat de nemultumita, organizam totusi ziua multumirii. Oare multumirea aratata lui Dumnezeu doar in cele 2-3 ore in care este organizat acest eveniment, este indeajuns?

Organizam o zi a multumirii, dar oare chiar suntem multumiti?

Zilnic aducem tot felul de comentarii si epitete la adresa alesilor din fruntea tarii, cartim despre situatia economica a tarii in care ne aflam, cartim de salariul pe care il avem, suntem nemultumiti de masina cu care circulam, nu ne mai ajunge spatiul in care locuim, cartim la durerea de spate sau de stomac pe care o avem, suntem nemultumiti ca vecinul are... si noi nu, suntem nemultumiti de comportamentul copiilor, al sotiei, poate al sotului, al soacrei, al norei, s.a.m.d., insa cu toate acestea sarbatorim ziua multumirii si ne prefacem ca suntem multumiti.
 Oare nu suntem farisei uneori?

Nu vorbesc in dreptul nimanui, imi vorbesc in primul rand mie. Nu judec pe nimeni, insa ma judec si ma cercetez eu insumi, iar daca fiecare am privi in interiorul nostru si ne-am face o cercetare a ultimei luni, poate chiar saptamani, am gasi cel putin 2-3 nemultumiri in inima noastra, daca nu chiar mai multe.
Pavel spune:

"Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos". Facem acest lucru?

Multumim Domnului si-atunci cand  durerea din trup ne apasa uneori? Multumim si-atunci cand masina da semne de oboseala, o duci la service iar cei de-acolo iti spun o suma ca nu mai sti sa gasesti nici macar iesirea? Multumim noi oare cand vine seful si ne-anunta ca suntem pe lista disponibilizatiilor...? Multumim noi oare si cand ne taie seful cateva sute din salar? Multumim noi oare si-atunci cand vecinul isi ridica o casa impunatoare langa noi?

Exemplele ar putea continua, insa cu cat le-as scrie mai mult, cu-atat mai mult am realiza ca sarbatoarea multumirii a devenit doar o rutina si nu este o virtute a noastra.
Sunt momente in care viata noastra o ia razna, cand parca toate corabiile se ineaca, cand nu merge bine nici un lucru, si totusi suntem indemnati de  Scriptura sa fim multumitori.
De ce sa fim multumitori?
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.(1 Tes.5:18) 
Iata de ce trebuie sa fim multumitori in toate, pentru ca este voia lui Dumnezeu!
 Cred ca, multumirea din inima noastra este semnul recunostintei fata de bunatatea lui Dumnezeu.
Faptul ca avem cele de trebuinta si intotdeauna, mai mult decat cele necesare este o binecuvantare a lui Dumnezeu si pentru asta trebuie sa fim multumitori.
Deseori ma surprind eu singura( pe mine) avand o privire incruntata. Ma intreb, daca s-ar uita cineva in acel moment la mine, expresia fetei mele arata multumire? Cu siguranta, NU!
Nu putem vorbi de recunostinta si de multumire avand  o fata posomorata. Incotro te uiti si iti intorci privirea vezi oameni care, mai de care tristi, incruntati si suparati, ori expresia fetei arata ca nu ne incredem pe deplin in Dumnezeu.
La urma urmei a fi multumitor nu este un dar de la Domnul ci este o alegere a mea personala.
Aleg sa ma incred in EL, si sa-I fiu multumitor in toate. De ce? Pentru ca stiu ca toate lucrurile lucreaza spre binele meu, si mai mult de-atat stiu ca aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la viata mea, fie ca sunt in belsug, fie ca sunt in saracie.
Dar pot oare sa accept acest lucru?  Da!
Chiar daca este greu, este un lucru pe care trebuie sa il invat sa-l fac, iar in acest sens trebuie ca fiecare din noi sa ne autodisciplinam.
Cand vom reusi sa facem acest lucru, atunci rezultatul  si efectul multumirii va fi vazut de cei din jurul nostru.

Multumirea nu este o stare a sufletului care trebuie declarata, ci este o stare a sufletului manifestata. Cand sunt multumitor, sunt bucuros, si asta se poate vedea pe chipul meu, se poate vedea prin tot ceea ce fac. Si...mai este un mod prin care putem recunoaste un om multumitor, "cantecul".

Un om care este multumitor, acela Il lauda pe Domnul neincetat. 

"Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui: faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui înalte! 

Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”

 

"....dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat"

Ospat, nu din cauza mesei, ci ospat din cauza inimii mele multumitoare!