Versetul zilei

9 septembrie 2014

Veniti sa ne inchinam si sa ne smerim!

Stiu ca Dumnezeul in care mi-am pus increderea este un Dumnezeu Suveran peste toate lucrurile, inclusiv peste viata mea si peste viata ta.
De nenumarate ori am citit in Scriptura o multime de versete si capitole care vorbesc despre maretia lui Dumnezeu, despre Atotstiinta si Intelepciunea Lui, despre Puterea Lui si despre suveranitatea Lui.
Cartea Geneza arata Intelepciunea Lui atunci cand a creat pamantul cu tot ce este pe el. 
A creat pamantul, apele, luna, soarele. A creat toate vietuitoarele pamantului, a pus hotare marilor si a creat omul dupa chipul si asemanarea Sa. El a hotarat masurile pamantului, El a pus hotare apelor, El porunceste zorilor sa rasara, El este Stapanul universului.
Astazi parca mai mult ca oricand mi-a fost dat sa cunosc cine este puternicul meu TATA.
Cititi va rog cu atentie acest capitol, desi l-am citit de atatea ori, dat fiind faptul ca Iov este unul din eroii credintei pe care il admir, insa astazi am citit asa cum nu am citit niciodata acest capitol:

Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:
„Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?
Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi. 
 Unde erai tu (unde eram eu)când am întemeiat pământul? 
Spune, dacă ai pricepere.
Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el? Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?  
Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric; când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi; când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale”?
De când eşti, ai poruncit tu
(sau eu) dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor, ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el? Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? 
 Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
Ai pătruns tu
(sau eu) până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu(sau eu) prin fundurile adâncului?
Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu
(sau eu) porţile umbrei morţii? Ai cuprins tu(sau eu) cu privirea întinderea pământului? 
Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa? Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor? 
 Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
Ai ajuns tu
(sau eu)până la cămările zăpezii? Ai văzut tu(sau eu) cămările grindinei, pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?  
Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?  
Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni; pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? 
 Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca cerului, ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adâncului să se întărească?
Poţi să înnozi tu
(sau eu) legăturile Găinuşei sau să dezlegi frânghiile Orionului?
Tu
(sau eu) faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu(eu)cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?
Cunoşti tu
( sau eu) legile cerului? Sau tu(ori eu) îi orânduieşti stăpânirea pe pământ? 
 Îţi înalţi tu(sau eu) glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?
Poţi tu
(sau eu)să arunci fulgerele ca să plece? 
Îţi zic ele: „Iată-ne”? Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului? 
 Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor, pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pământ să se lipească împreună? 
 Tu (eu) izgoneşti prada pentru leoaică şi tu(eu) potoleşti foamea puilor de lei, când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor? Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?
Ştii tu(sau eu) când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu(sau eu)pe cerboaice când fată?  
Numeri tu (sau eu) lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu(sau eu) vremea când nasc?
Ele se pleacă, fată puii şi scapă iute de durerile lor.
Puii lor prind vlagă şi cresc sub cerul slobod, pleacă şi nu se mai întorc la ele.
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură?
I-am dat ca locuinţă pustiul şi pământul sărac ca locaş.
El râde de zarva cetăţilor şi n-aude strigătele stăpânului, care-l mână. Străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde. Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta
(sau a mea)? Şi stă el noaptea la ieslea ta(sau a mea)?
Îl poţi lega tu
(sau eu)cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine(mine), ca să grăpeze bulgării din văi?
Te încrezi tu
(sau eu)în el, pentru că puterea lui este mare? Şi-i laşi tu(sau eu) grija lucrărilor tale(mele)?
Te laşi tu
(sau eu) pe el, pentru căratul roadelor tale(mele), ca să le strângă în aria ta(mea)?
Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei. Dar struţoaica îşi încredinţează pământului ouăle şi le lasă să se încălzească în nisip.
Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare.
Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum! 
  Căci Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune şi nu i-a făcut parte de pricepere. Când se scoală şi porneşte, râde de cal şi de călăreţul lui. Tu(eu) dai putere calului, şi-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie? Tu-l (eu)faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândeşte groaza. Scurmă pământul şi, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi; îşi bate joc de frică, nu se teme şi nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
Zăngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc, fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbiţa. La sunetul trâmbiţei parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor şi strigătele de luptă.
Oare prin priceperea ta
(sau a mea)îşi ia uliul zborul şi îşi întinde aripile spre miazăzi? 
  Oare din porunca ta(sau a mea) se înalţă vulturul şi îşi aşază cuibul pe înălţimi? 
  El locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor. De acolo descoperă el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
Puii lui îi beau sângele; şi acolo unde sunt hoituri, acolo-i şi vulturul.”
 Domnul a vorbit lui Iov şi a zis:
„Eşti încredinţat acum tu, care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic? Tu care mustri pe Dumnezeu, mai ai vreun răspuns de dat?”

Iov a răspuns Domnului, şi a zis:
„Iată, eu sunt prea mic; ce să-Ţi răspund? Îmi pun mâna la gură.


In fata unui Asemenea Dumnezeu Puternic mai putem spune ceva?

Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre.
Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui!
Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare mai presus de toţi dumnezeii. El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile munţilor sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul: 
 veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru!

Hrana ta zilnica!

9 SEPTEMBRIE
Ieremia 7.1-34

Domnul îl trimite pe Ieremia la poarta templului, pentru a rosti acolo o cuvântare aspră; aceasta deoarece, în ciuda stării sale de răzvrătire, poporul de la Ierusalim, în timp ce continua să practice un cult doar de formă, se fălea în mod zgomotos că are „Templul Domnului". Câtă inconsecvenţă! Oare ceea ce dădea valoare templului nu era însuşi Cel care locuia în el? (Matei 23.21). Ei însă tocmai pe Acela îl renegau prin faptele lor rele, a căror listă îngrozitoare ne-o prezintă v. 9. Călcau în picioare aproape toată legea lui Dumnezeu şi, fără să se teamă de Domnul, continuau să se înfăţişeze înaintea Lui în Casa Lui (v. 10). Făcuseră din aceasta o peşteră de tâlhari (v. 11, citat de Domnul), pângărind-o prin urâciunile lor (v. 10). Şi astăzi, aşa-zisa creştinătate (cea mărturisitoare) oferă aceeaşi imagine cu două feţe: respect pentru formele religioase exterioare şi totodată o tragică absenţă a vieţii lăuntrice (Apocalipsa 3.1). Fiecare dintre noi, dacă nu veghem, ne expunem aceluiaşi pericol, de a ne mulţumi cu forme de evlavie, în timp ce îi tăgăduim puterea,... care este dragostea pentru Domnul (2 Timotei 3.5). Dumnezeu doreşte realitate în vieţile noastre, iar a face caz de relaţia cu El fără a fi despărţiţi de rău înseamnă a-L insulta.
Domnul a vorbit mult timp, iar poporul a refuzat să asculte. Acum este rândul Lui să refuze să asculte, chiar dacă este vorba de însăşi rugăciunea profetului (v. 16)

8 septembrie 2014

Iubesc pe Domnul

 "Iubesc pe Domnul caci El aude
Glasul meu, cererile mele
Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea"


Iubesc pe Domnul caci EL aude
Glasul meu
Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea

Ma-nfasurasera legaturile mortii
Eram prada necazului din bezna noptii
Da, am strigat la Tine Doamne Sfant:
Te rog, mantuieste-mi sufletul infrant
Caci Tu esti bun si drept si-ndurator
Nu-ngadui sa se clatine al meu picior

Iubesc pe Domnul caci EL aude
Glasul meu
Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea

Da, mi-ai izbavit sufletul de la moarte
Caci Tu pazesti pe cei fara rautate
Intoarce-te suflete la odihna ta
Domnul sa-ti fie de-acum desfatarea
Cum voi putea rasplati Domnului
Toate binefacerile Lui


Iubesc pe Domnul caci el imi aude
Glasul meu
// Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea //

 

Hrana ta zilnica!

8 SEPTEMBRIE
Ieremia 6.1-30

Treptat-treptat, profetul schimbă tonul, nemaipunând de acum accentul pe dragostea divină, ci pe mânie. Domnul este pregătit să-Şi „viziteze" poporul în judecată (v. 6,15; Isaia 10.3). Pentru aceasta Se va folosi de un vrăjmaş venind din nord (v. 22), după cum prevestea cazanul „fierbând" din cap. 1, gata să-şi reverse conţinutul înspăimântător şi să inunde ţara lui Israel. Un nou apel al harului se interpune însă între aceste pedepse. Să-1 ascultăm; el se adresează fiecăruia în parte: „Staţi pe căi şi vedeţi şi întrebaţi de cărările cele vechi, care este calea cea bună; şi umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre" (v. 16; cap. 7.23). Aceste cărări vechi, ale credincioşiei şi ale despărţirii de lume, nu sunt nicidecum cele mai uşoare; ele se străbat adesea de unul singur. Sunt însă căi sigure, căi de odinioară, marcate şi verificate de înaintaşii noştri, căi ale puterii, «pe care este belşug de fericire, pe care totul este pace, în ciuda locului arid». Să refuzăm deci drumurile largi şi atât de plăcute care ni se deschid şi să căutăm cu atenţie această „cale bună”, aceste „cărări ale dreptăţii" (Psalmul 23.3) şi ale adevărului, în «ghidul» nostru care este Cuvântul lui Dumnezeu si să mergem pe ele!

7 septembrie 2014

Eroii slavei vin acum acasa!

Se va canta cantarea minunata
Mireasa-si va canta imnul dorit
Si se va-ncepe nunta asteptata
Cu-acei ce-n lupte si prigoane-au biruit

Eroii slavei vin acum acasa
Au biruit in marele necaz
Si ei vor sta cu Domnul lor la masa
El le va sterge lacrima de pe obraz

Din orice neam din orice semintie
Din orice limba din orice norod
O mare gloata pentru-mparatie
Isus va strange-al suferintei rod

In fata scaunului de domnie
S-or arunca cu fata la pamant
Vor preamari vor lauda pe Domnul
Pe-acel ce este Sfant de trei ori Sfant


Interesanta declaratie a fostului lider israelian!

„Astăzi ne confruntăm cu sute, sau poate cu mii de mişcări teroriste care spun că ucid în numele lui Dumnezeu”, a spus Peres. „Este un război cu totul nou faţă de cele din trecut, atât în ceea ce priveşte tehnica şi în special în ceea ce priveşte motivaţia. Pentru a ne opune  acestor derive, avem ONU.  Este un organism politic care nu are nici armata pe care o au naţiunile şi nici convingerile pe care religia le produce. Şi ca să fim mai clari: atunci când ONU trimite în Orient forţele de pace şi acestea pot veni din Insulele Fiji sau Filipine, iar când aceşti soldaţi sunt sechestraţi de către terorişti, ce poate să facă Secretarul General al Naţiunilor Unite?
O declaraţie frumoasă, care nu are nici forţa şi nici eficienţa in orice predica  a Papei, care doar în Piaţa Sfântul Petru atrage o jumătate de milion de persoane”.
„Prin urmare, ținând cont de faptul că ONU este depășit, avem nevoie de o Organizație a religiilor unite, un ONU al religiilor” a continuat Peres. „Ar fi cel mai bun mod de a ne opune teroriștilor care ucid în numele credinței”, deoarece majoritatea persoanelor nu sunt ca şi ei, ci îşi practică religia fără să omoare pe nimeni şi nici măcar nu se gândesc la aceasta. Eu cred că ar trebui să avem o Cartă a religiilor Unite, aşa cum este Carta Naţiunilor Unite. Noua cartă ar stabili în numele tuturor crezurilor că acei care omoară pe alţii sau produc masacre masive, aşa cum am văzut aceste săptămâni, nu au nimic în comun cu religia. Aceasta este ceea ce eu i-am propus papei”.

Cardul de sanatate si semnul 666

In urma cu numai cateva zile, am citit o stire privind distribuirea cardurilor de sanatate. S-a tot vehiculat prin mass-media si prin alte mijloace ca se va implementa un nou sistem in ce priveste sanatatea, ca vom avea carduri cu cip, dar totul era la nivel de "discutii", nimic concret. Iata ca aceste discutii s-au concretizat si incepand cu 18 septembrie aceste carduri vor veni prin posta acasa fiecarui cetatean.Bineinteles ca si discutiile pe aceasta tema nu au ezitat sa apara.Unii oameni sunt speriati la auzul acestei vesti, altii refuza sa primeasca, cu alte cuvinte s-a lasat o agitatie peste oameni, ba mai mult citeam adineauri ca circula pe internet o petitie de acest fel:
“Din motive bazate în principal pe libertatea credinţelor religioase, pe libertatea gândirii şi a opiniilor şi pe libertatea conştiinţei (drepturi fundamentale care nu pot fi îngrădite sub nicio formă), precum şi din dorinţa de a mi se respecta dreptul la viaţa intimă şi privată, (toate fiind drepturi fundamentale garantate prin Constituţia României), vă aduc la cunoştinţă faptul că nu doresc să primesc un card electronic de sănătate, cu cip, ca dovadă de asigurat şi nu doresc să mi se întocmească un dosar electronic, cerând dreptul la alternativă (document non-electronic), pentru a beneficia în continuare de serviciile medicale garantate prin lege. (...) Alternativa pe care o solicit este să pot face dovada plăţii contribuţiei la fond cu adeverinţă eliberată de Casa de Asigurări, ca şi până acum, sau să mi se ofere o variantă în care nici nu-mi este atribuit numelui un număr şi nici nu mi se oferă un document cu cip cu care să mă identific”. 
Cum petitia este online si comentariile au inceput sa apara, unele pro, unele contra.
Dar ce facem noi crestinii?

Biblia ne spune clar despre vremurile sfarsitului si referitor la tot ceea ce ni se pregateste.Nu cardul de sanatate este acel semn 666 despre care ne vorbeste Scriptura, ci cardul de sanatate este doar un preambul, pe langa multe altele care au fost deja , la ceea ce va urma.
Nu trebuie sa fii savant sau mare filozof ca sa iti dai seama ca ceva  nu merge bine in lumea aceasta, iar daca urmaresti cu regularitate stirile cotidiene toate acestea le poti observa.
Intreaga lume este bulversata, razboaie, boli, eruptii vulcanice, cutremure, inundatii, epidemii de tot felul, iar daca ne uitam putin si la starea omenirii la care s-a ajuns, ne ingrozim si ne intrebam adesea...."Doamne cata rabdare mai ai?"
Noi, oamenii care nu suntem fara de pacat am ajuns sa privim cu scarba la ceea ce se intampla in jurul nostru, si atunci ma intreb oare cum mai poate Dumnezeu sa priveasca spre omenire?
 El care este sfant si ochii Lui nu pot sa priveasca raul?
Dar, iata ca in ciuda starii  depravate in care a ajuns omul, in ciuda nelegiurilor in care se complace omul, Dumnezeu inca  ne iubeste si inca mai are rabdare cu noi.
Cei care citim Biblia stim ca in ea se vorbeste mult despre lucrurile care vor predomina in vremurile din urma.
Pavel ii vorbeste  lui Timotei  despre vremurile  din urma, " Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă",ii vorbeste  despre zilele din urma, " să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele",  Daniel ne vorbeste in cartea sa despre sfarsitul zilelor,  "iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor”,  si mai direct  Matei in cartea sa ne vorbeste chiar de sfarsitul veacului, "El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”
Deci suntem avertizati asupra acestor vremuri de sfarsit si nu putem spune ca ne-a luat prin surprindere. Chiar tehnica zilelor noastre a avansat atat de mult, incat suntem uimiti zi de zi sa descoperim lucruri pe care alta data nici macar nu visam la ele.
Versetul din 2 Timotei caracterizeaza generatia zilei de azi:
Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.
De-aceea Dumnezeu a hotarat o vreme de stramtorare peste locuitorii pamantului, iar in aceasta vreme ingrozitoare isi va face aparitia asa zisul salvator al omenirii"anticristul" sau "fiara" cum mai este numit, care va incerca la inceput sa arate multa grija si intelegere pentru umanitate, insa nu dupa multa vreme va cere ca toti sa i se inchine, dandu-se drept dumnezeu.El va avea o putere deosebita  facand multe semne si minuni.
Semnul fiarei va fi 666.
Scriptura insa ne avertizeaza asupra acestui lucru:
Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor.Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, si nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. 
Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

Hrana zilnica!

7 SEPTEMBRIE
Ieremia 5.1-31

În ciuda frumoaselor mărturisiri de credinţă, trebuia multă osteneală pentru a găsi în Ierusalim un om „care să facă judecată, care să caute adevărul" (v. 1; vezi şi Ezechiel 22.30). Dumnezeul îndurării ar fi fost gata să ierte cetatea vinovată, pentru un singur om (v. 1; comp. cu Geneza 18.23...). Din nefericire, această credincioşie plăcută lui Dumnezeu nu putea fi găsită nici printre oamenii de rând, nici printre cei mari, care erau mai învăţaţi şi deci mai responsabili (comp. cu Psalmul 62.9).
 Finalul capitolului, ca de altfel întreaga istorie a lui Ieremia, confirmă aceasta în mod trist.
„Iată, ei sunt sărmani, sunt fără minte..." (v. 4).
 Oare nu acelaşi lucru se poate spune şi astăzi despre mulţimile care merg inconştiente spre pierzare?
În zadar Şi-a pedepsit Domnul poporul: „Ei nu simt durere, ... au refuzat să primească disciplinarea,... au refuzat să se întoarcă" (v. 3; Ţefania 3.2). 
Ce poate face un medic când pacientul său, pretinzând că nu suferă de nimic, refuză să-şi ia medicamentele? Să nu ne sustragem niciodată de la această corecţie necesară, ci să ne păstrăm o conştiinţă cât mai sensibilă la ceea ce vrea Domnul să ne vorbească pe această cale. 
Dacă nu, „ce veţi face la sfârşit?", întreabă profetul (v. 31).