Pe fondul unei sonerii de telefon sarim din pat grabiti, punem expresso sa facem o cafea, mergem la baie sa ne invioram cu un dush, sorbim cateva inghitituri de cafea, aruncam pe paine o felie de sunca si un cascaval, le spunem celor dragi care raman in urma noastra "ca ii iubim" si cu haina aruncata pe mana, geanta pe umar si un sendvici in cealalta, ne incepem ziua o mare parte din noi, gandindu-ne ca la intoarcere o sa avem mai mult timp. Insa nu stiu cati dintre noi ne gandim ca plecam de acasa, dar nu stim daca ne mai intoarcem.
Plecam grabiti azi, plecam grabiti maine, plecam grabiti in fiecare zi. Pentru toate ne facem timp, macar asa in graba, insa pentru a sta de vorba cu Isus nu ne facem.
Uitam sa Ii multmim pentru ziua pe care ne-a daruit-o, uitam sa ii multumim pentru somnul linistit pe care l-am avut, pentru sanatatea din trup si pentru faptul ca nu avem dureri de nici un fel, uitam sa Ii multumim ca suntem acasa langa sot(sotie), copii si nu suntem pe un pat de spital. Uitam sa-I multumim pentru fiecare raza de soare care patrunde prin geamul camerei noastre, uitam sa-I multumim pentru apa care o bem, uitam sa-i multumim pentru faptul ca traim si ne bucuram de viata.
Uitam sa-I multumim tocmai Aceluia care ni le daruieste.
Din mana Lui primim in fiecare zi binecuvantarea!
La cuvantul Lui luna apune si soarele rasare, la cuvantul Lui norii se ridica si ceata se imprastie, la cuvantul Lui mai adauga o zi vietii noastre si prin harul Sau inca suntem in viata si azi.
„Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns
ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul, şi dealurile, cu cumpăna?
Înainte ca să se fi născut munţii şi
înainte ca să se fi făcut pământul şi lumea, din veşnicie în veşnicie, Tu eşti
Dumnezeu!
Căci iată că El a întocmit munţii, a făcut vântul şi
spune omului până şi gândurile lui. El preface zorile în întuneric şi umblă pe
înălţimile pământului: Domnul Dumnezeul oştirilor este numele Lui
Se opreşte şi măsoară pământul cu ochiul; priveşte şi face pe neamuri să
tremure; munţii cei veşnici se sfărâmă, dealurile cele
vechi se pleacă; El umblă pe cărări veşnice.
La vederea Ta se cutremură munţii; se năpustesc râuri de
apă; adâncul îşi ridică glasul şi îşi înalţă valurile în sus.
El priveşte pământul, şi pământul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.
Sub El se topesc munţii, văile crapă ca ceara înaintea
focului, ca apa care curge prin râpe.
Se clatină munţii înaintea Lui, şi dealurile se topesc;
se cutremură pământul înaintea Lui, lumea şi toţi locuitorii ei.
In Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ
şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.
In Numele lui Isus vin si eu si-I multumesc pentru tot ceea ce mi-a daruit,
in Numele lui Isus vin si eu sa-I multumesc pentru ceea ce sunt, in Numele lui Isus vin si eu sa Ii multumesc pentru ca exist.
Inaintea Lui imi plec genunchii si imi ridic mainile si spun inca o data:
"TATA ITI MULTUMESC"
