Nu doar Iuda...

Uramarind toate evenimentele aceste saptamani, astazi a fost una din cele mai importante zile in care ucenicii inca Il mai aveau pe Isus printre ei.

Cu ceva timp in urma, mai marilor preoti si carturari din vremea aceea le-a venit in minte gandul pacatos de a-I face rau lui Isus si au planuit ca atunci cand va veni la Ierusalim, o sa il omoare. Numai ca ceea ce au planuit ei nu s-a putut realiza deoarece intrarea Lui a fost invers decat s-au asteptat ei. Isus a fost primit cu osanale, cu ramuri de finic si lumea intreaga mergea dupa El si asculta mesajul plin de putere pe care Il rostea, iar acestia se minunau cata intelepciune avea.Astfel, Isus devenise "persona non-grata",

de-aceea hotarasc sa se uneasca in curtea marelui preot Caiafa si acolo pun  la cale, cum sa aduca la indeplinire acest  gand marsav. Insa riscul era prea mare in preajma  Pastelui, in conditiile in care Isus era binevenit printre popor, asa ca amana. Numai ca planurile cad, reinvie altele, si vine Iuda, omul care s-a departat de Dumnezeu si I-l pune pe tava pe Isus. Hotarasc pretul si Isus este tradat si vandut.

Tradat si vandut, Omul care a fost nevinovat si in care nu s-a gasit vreo vina, omul fara de pret, pe capul caruia s-a negociat un pret. Omul care a rabdat toata batjocura si umilinta pana la moarte, si inca moarte de cruce.
Dar oare, sa fie doar Iuda vinovat de toate acestea?

Nu-i singur Iuda vinovat

de sângele ce se dădu.

Nici marii preoţi, nici Pilat,

ci lumea-ntreagă prin păcat!

Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,

nici biciul, când Isus căzu.

Şi dacă crucea grea era,

povara noastră şi mai grea!

Şi eu, şi tu…

Nu patru cue L-au pătruns,

când El pe cruce se-aşternu.

Ci noi, cu sufletul ascuns,

cu mii de patimi L-am străpuns!

Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,

nu doar mai marii preoţi, nu!

Şi noi am râs cu ochii murdari,

şi noi suntem cei doi tâlhari!

Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi

cămaşa albă Şi-o dădu.

Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!

Şi, fără ea, toţi suntem morţi!

Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,

nu doar sub lespede zăcu.

Ci L-am ascuns ca pentru veci

sub piatra unor forme reci,

Şi eu, şi tu…

Şi-acum Isus cel condamnat

azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?

Eşti tu sau nu eşti vinovat?”

Eu am spus da! Şi-am fost iertat.

Eu am spus da.

Dar tu ? Dar tu?…

Hrana ta zilnica!

17 APRILIE
Proverbe 11.18-31
Tendinţa inimii noastre egoiste este de a acapara şi de a reţine mai mult decât avem nevoie (v. 24,26). Să citim în Luca 6.38 ce drum ne recomandă Domnul Isus. Vom găsi aici că adevărata cale de a fi binecuvântaţi este să ne ocupăm de binele altora. Uneori, aceasta sfidează prevederea şi înţelepciunea omenească, dar Dumnezeu nu are aceeaşi aritmetică cu cea pe care o are omul. El răstoarnă calculele şi previziunile acestuia. Bogăţiile sunt întotdeauna o piedică pentru cei care se încred în ele (v. 28; comp. Marcu 10.24 cu 1 Timotei 6.17,18). Ambiţia noastră trebuie să fie aceea de a fi „bogaţi în fapte bune".
Cu toate acestea, există în lume un lucru de cea mai mare valoare, pe care suntem invitaţi să-1 căutăm şi să-1 câştigăm. Ce poate avea mai mare preţ decât sufletul! Pentru a-1 răscumpăra pe al nostru, Domnul „a vândut tot ce avea" (Matei 13.44-46). Da, „cel înţelept câştigă suflete" (v. 30). Cunoaştem noi această fericită slujbă? Era a ucenicului Andrei (Ioan 1.41-43), dar poate fi şi a noastră, indiferent de vârstă sau de nivelul de cunoştinţă. De ce anume are nevoie în mod deosebit cel care vrea să câştige suflete pentru Domnul? Cu siguranţă, de o înţelepciune promptă în a prinde ocaziile (Efeseni 5.15,16) şi de o dragoste dispusă să găsească drumul înspre inimi (1 Corinteni 9.19,22)!

Nu exista o veste mai frumoasa!

           Intotdeauna sarbatoarea Invierii Domnului Isus aduce in suflet multe bucurii, insa bucuria multora difera.

Pentru unii sarbatoarea aceasta aduce bucuria intalnirii cu cei dragi, altora aduce bucuria zilelor libere pentru altii inseamna mancare buna si odihna, insa ne simtim bine atunci cand avem parte de toate acestea. As putea spune ca sunt intr-adevar binecuvantata din acest punct de vedere, chiar de azi ma voi bucura de toate aceste bucurii marunte pamantesti, beneficiind  de o mini-vacanta de o saptamana, insa toate acestea  sunt bucurii trecatoare, ele vor trece dupa cateva zile. Singura bucurie care ramane si care ma face sa fiu fericita cu adevarat, este alegerea pe care am facut-o, aceea de-a ma bucura in Domnul.  

Doresc ca fiecare sa aveti parte de aceasta bucurie si de vestea extraordinara  pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Salvarea noastra am capatat-o prin ISUS, si darul cel mai minunat este dragostea SA!

BUCURATI-VA IN DOMNUL!

                       

Isus revine, esti pregatit?

De ceva vreme lucrarile pe care le-a avut sotul au implicat deplasari, fie la noi in tara cat si afara, insa am observat un lucru, dragostea care ne leaga  naste acel dor si indiferent unde este si cat sta, abia asteptam sa ne revedem.

Spun acest lucru pentru ca are mare legatura cu ceea ce vreau sa spun in continuare.Noi suntem mireasa, iar Isus este Mirele drag pe care Il iubim si asteptam sa revina.

  Atunci cand iubesti  iti este dor, iar cand iti este dor abia astepti sa te intalnesti  cu persoana iubita. Corect?

 Cat de mare este dorul nostru dupa EL?

Ma uitam adineauri  cu ingrijorare la ultimele vesti primite de la tara vecina, Ucraina. Intreaga lume pare sa fie in stare de alerta din aceasta cauza si nu numai. Nu exista tara in care sa nu existe probleme si conflicte.Situatia in care ne gasim, de-altfel criza care a pus stapanire pe economia tuturor tarilor, conflictele care iau amploare din ce in ce mai mult la nivel international, toate acestea oare nu sunt metodele diavolului de a ne distrage si de a ne acapara toata atentia noastra, de la cel mai important eveniment?

Ochii nostri par sa fie atintiti asupra evenimentelor care se petrec  si din pacate evenimentul cel mai mare si cel mai importanta care urmeaza a fi, a trecut pe plan secundar.

Eu cred ca da, este si asta una din metodele lui si fac parte din strategia celui rau.

Insa  noi, ca si crestini care traim cu nadejdea mostenirii vietii vesnice,

El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice (Tit 3:5-7), noi ne bucuram mai mult ca oricand de revenirea Mirelui nostru drag.

Traim in mijlocul multimilor de vesti rele, insa ne bucuram ca exista o veste extraordinara, 

"ISUS REVINE"

Cat de mult iti doresti aceasta intalnire?

Frunze, insa nu si roade!

Ne aflam in cea mai importanta perioada, in Saptamana Mare.

Incepand cu intrarea triumfala din Ierusalim, in care Isus era primit si declarat Rege, iata ca la nici cateva zile lucrurile iau o mare intorsatura.Acolo, in Ierusalim ucenicii au facut tot ce le-a stat in putinta sa-L puna in evidenta si sa-L scoata in prim plan pe Isus, iata ca la nici cateva zile aceeasi ucenici Il parasesc. Multimea care era adunata L-au intampinat cu ramuri de finici si asterneau pe jos hainele de bucurie ca in sfarsit au un Rege.Numai ca se intampla ceva ciudat, aceeasi multime care striga "Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului", striga la doar cateva zile, "Rastigneste-L"

Exista un contrast atat de mare, intre aceste cuvinte:"OSANA" si "RASTIGNESTE-L". De fapt exista un contrast foarte mare intre tot ceea ce se petrece acolo, intre actiunile si vorbele lor.Acelasi pericol de fapt insoteste pe foarte multi crestini si azi.Contrastul este izbitor vizibil intre ceea ce arata duminica la adunare si ceea ce arata in cursul saptamanii. Duminica se canta osanale lui Dumnezeu, iar peste saptamana se da osanale celuilat "dumnezeu".
Interesant este modul cum este prezentata pilda smochinului. Prima data are loc intrarea in Ierusalim, apoi intalneste smochinul, dupa care merge in Templu si in urma a ceea ce vede Isus acolo, mahnit rastoarna mesele celor care faceau comert in Templu.
Smochinul suntem noi, crestinii care din pacate ne asemanam cu acest smochin. La exterior aratam foarte bine, plini de frunze ca si acest smochin, numai ca apropiindu-se de el, Isus a vazut ca nu avea nici un rod.

Frunze avem slava Domnului plin, programe extraordinare in adunare, insa pe Isus nu Il impresioneaza nimic din toate astea, El cauta roade. Dupa cum arata smochinul verde, putem spune ca nu era un copac mort, din contra traia, insa fara nici un rod el nu era de folos. Imi amintesc ca ani de zile am avut pe balcon o floare care de felul ei era o planta frumoasa care facea flori, insa nu si planta mea. Mi-amintesc ca de zeci de ori am pus mana pe ghiveci sa o arunc, insa mi-a tot parut rau, pentru ca nu era moarta, din contra era verde, insa nu facea nici un fel de floare. Asa ca pana la urma, m-am saturat si am aruncat-o. 

Isus a cautat smochinul de roade si nu L-a interesat frunzele lui frumoase, asa ca neavand rod, smochinul a fost blestemat.Nu stiu ce folos ar fi pentru Dumnezeu toata inchinarea noastra, daca nu avem si roade?

Roadele vin in urma unei trairi autentice cu Dumnezeu, si asta nu se intampla doar o zi, ci in fiecare zi.

Fara nici un fel de mila, Isus spune: „În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!”

Cu ce L-ar fi impiedicat oare  smochinul acela daca ar fi ramas acolo, macar asa ca decor...?!

Iata ca nici macar ca si decor Isus nu il vrea! 

Pilda ne-a fost data noua spre a invata din ea. Crestinul care are frunze si nu este gasit ca face si roade, Isus Il va arunca deoparte.

 La fel este si starea celor din Templu.Locul sfant in care Dumnezeu  trebuia sa coboare cu prezenta si locul care trebuia sa fie umplut cu Slava Sa, iata ca s-a transformat intr-o pestera de talhari. Acest loc care mai degraba se transformase intr-un talcioc, decat in casa de rugaciune. Isus, mahnit pentru ceea ce a vazut, rastoarna mesele si scoate afara pe cei care au intinat acest loc sfant.

Templul este locul in care Dumnezeu coboara cu prezenta Sa, si acest lucru ar trebui sa ne  faca sa tremuram, numai ca din pacate locul acesta si-a pierdut valoarea si semnificatia. Noi trebuie sa fim constienti ca nu este doar o cladire frumoasa sau mai putin frumoasa , ci Templul este locul in care noi ca si madulare a lui Hristos ii dam valoarea pe care Dumnezeu  o doreste. 

1 Corinteni 6:19

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu?

 

Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.

 2 Corinteni 2 :27

Ca atare, FIINDCA SUNTEM TRUPUL LUI HRISTOS, TREBUIE SA  NE SI COMPORTAM CA SI HRISTOS!

Hrana ta zilnica!

16 APRILIE
Proverbe 11.1-17
Putem remarca cum, în aproape fiecare verset al acestui capitol, partea şi caracterul celui drept sunt puse în antiteză cu cel rău. La fel este şi în viaţa de zi cu zi a copilului lui Dumnezeu: aşezat alături de cei necredincioşi din această lume, credincioşia sa scoate în evidenţă (prin contrast) nelegiuirea lor (şi invers): un om drept în mijlocul perversiunii, un om integru între oameni ai necredinţei...
Versetele de la 9 la 14 prezintă în special aspectele vieţii în societate. Cel drept nu este chemat să trăiască singur. Prezenţa lui în mijlocul lumii care-l observă este o mărturie. Epistola către Tit ne îndeamnă să trăim drept... în veacul acesta, „pentru a împodobi" - precum fac ilustraţiile unei cărţi - „învăţătura Dumnezeului nostru Mântuitor" (Tit 2.10-12).
„Inţelepciunea este cu cei smeriţi" (v. 2). Credinciosul care rămâne lângă Dumnezeu nu are niciodată o părere înaltă despre sine. Cel mai bun remediu împotriva mândriei este să ne îndreptăm gândurile spre măreţia Domnului Isus.
Versetul 12 pune în contrast mândria cu priceperea: astfel, în timp ce mândria este însoţită de nedreptăţirea aproapelui, priceperea mă va ajuta întotdeauna să găsesc motive de a-1 considera pe celălalt superior mie (Filipeni 2.3).

Hrana ta zilnica!

15 APRILIE
Proverbe 10.16-32
Un om drept este recunoscut mai ales după limbajul său (comp. cu Matei 26.73). Acordăm noi suficientă atenţie acestui aspect, de a nu rosti vorbe grele, cuvinte necu-viincioase sau nebune? (Efeseni 4.29; 5.4). Dacă suntem dintre aceia care obişnuim să spunem orice ne trece prin minte, atunci v. 19 şi 20 ni se adresează în special nouă.
„Limba celui drept este argint ales": ea filtrează necurăţiile şi nu lasă să treacă decât ceea ce are valoare. În inima credinciosului pulsează două izvoare şi amândouă curg prin aceeaşi poartă a buzelor (Iacov 3.9-11): fântâna vieţii (v. 11; comp. cu Ioan 4.14), care îi poate înviora
pe mulţi (v. 21), şi izvorul de necurăţie al cărnii, din care ţâşnesc toate gândurile rele (Matei 15.18,19; Proverbe 12.18). Înţelepciunea ne va arăta, prin intermediul învăţăturii ei, când să vorbim şi când să tăcem (de citit rugăciunea din Psalmul 141.3).
Versetele 24-30 compară sfârşitul celui rău cu al celui drept. Cel rău se teme (v. 24), dar teama lui nu este frica de Domnul, ci o groază nedefinită şi superstiţioasă, care are la orizont moartea, pentru care el nu este pregătit (Iov 15.20,21). Cât de diferită de aceasta este calea celui credincios! În ce priveşte viaţa prezentă, Dumnezeu îi împlineşte dorinţele drepte (v. 24), iar cât despre viitor, inima i se bucură într-o aşteptare fericită (v. 28).

Hrana ta zilnica!

14 APRILIE
Proverbe 10.1-15
Începând cu acest capitol, Proverbele se prezintă sub forma unor fraze inspirate de înţelepciune, cărora nu ne va fi uşor să le înţelegem întotdeauna ordinea şi nici să le desprindem ideile principale. Din lipsă de spaţiu, nu ne vom putea opri aici decât la un număr restrâns de versete (însă pentru un studiu mai aprofundat ne putem folosi de lucrarea: „Etude sur les Proverbes" - „Studiu asupra Proverbelor", de Henri Rossier).
Cel dintâi verset are rol de introducere generală: „Un fiu înţelept îl înveseleşte pe tată' (v. 1). El este completat de v. 24 din cap. 23: „Tatăl celui drept va avea multă bucurie" (vezi şi 15.20; 17.21,25; 29.3). Să ne gândim la satisfacţia pe care o au părinţii noştri când văd la noi manifestări ale trăsăturilor dreptăţii şi înţelepciunii conform gândului lui Dumnezeu. Şi ce să mai spunem când, privind mai sus, spre necurmata plăcere a Tatălui, II vedem pe Dumnezeu admirând înţelepciunea Fiului Său, arătată nu numai în veşniciile trecute, ci şi în timpul cât a străbătut acest pământ... (cap. 4.3; Matei 3.17; 17.5).
Versetele care urmează ne arată în ce fel un fiu înţelept îşi onorează şi îşi bucură tatăl: Dreptatea practicată în lucrare (v. 4-5), în umblare (v. 9), în vorbire (v. 11,13,14) -iată ce a manifestat Domnul Isus şi ceea ce a stârnit o bucurie infinită în inima Tatălui Său (vezi Ioan 8.29)!